Ești iubirea mea
Ești iubirea mea de-o vară,
Furișată-ntr-un sărut,
Ce-nspre coapse-ncet coboară
Și-n parfum de așternut.
Eu... cu mintea mea nebună
Mi-te am... și mi-te duc
Pe un colț uitat de lună,
Unde... visele-mi usuc.
Ești iubirea mea de taină,
Dezgolită de cuvinte,
Prinsă la rever de haină,
Mătăsoasă și cuminte.
Eu... te despletesc de gânduri
Și-n odihna nopții... blândă,
Pun speranțele în rânduri,
Când luceferi stau la pândă.
Esti iubirea mea... știi bine,
Eu... cu tine mă-nvelesc,
Și alerg năuc spre tine,
Dragoste... să-ti dăruiesc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.