Bâlci

Din parcul de distracții, cu bâlciul colorat,
Se îngrămădesc la jocuri, fără de vârstă anume,
Bărbați, copii, femei, o așa pestriță lume,
Ce se amețește în lanțuri, în bărci... vâslind uscat.

Se aleargă un raliu mimând coliziuni
Și-un hipodrom se învârte, purtând jockey copii,
Când violenți pușcași țintesc în jucării,
Sau, își încearcă pumn... bătându-și viziuni.

Unii mănâncă vată, a pagubă au țignale,
Alții-și dau oaia albă pe neagra de pe-o masă.
Se bea și vinul fiert... fiertură de pe-acasă.
Câțiva dansează rău... tot ei urlând urale.

Mai mulți sunt gură-cască, uimindu-se de tot,
Sau înghițind mirosuri din sfârâit grătare,
Cel mai ades golind pahar, cu ceva tare...
Și gândul transpirat e-n râs tălâmb... netot.

Un cârd de pierde-vară, ceva mai familiști,
Își tot holbează ochii înspre zgomotul de-o scenă,
De unde se scălâmbă, ca din tăiat de-o venă,
Unu c-un tricolor... către așa-ziși artiști.

Are, pe rându' doi, pe alții ce-i prezintă
De la orașul mare, veniți iar să promită
Că nu-i vor lăsa singuri pe cei ce cresc o vită
Și, se va-nfrupta țara... de ei, că-i reprezintă.

Dar nu-i ascultă nimeni, c-așteaptă un manelist
Ce-a fost promis pe stâlpi, într-un afiș grotesc...
Când iată, toți se scoală și c-un râs larg, prostesc,
Aplaudă un țigan... fără taraf, solist.

În urale-s toți, români, din bâlciul vesel... Trist!

poezie de (9 mai 2014)
Adăugat de Daniel AurelianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Pasaje

Sunt reescapatul de avorton, un fortunat
Și fătul ce-a murit într-un copil
Ce s-a topit într-un adolescent febril
S-ajungă tânărul matur... neapărat!

De ceva timp adultu-a detronat pe june
Și se împlântă-n ani tăindu-i în felii
Pe neștiute, se urâțind pentru frumoși copii
Uzându-se fără răgaz pentr-o... înțelepciune.

Și-ncet încet se moare robustețea;
De plină vârstă se golind treptat
Și orizont e terțina etate, handicapat
Pe zi ce trece, rând pe rând apare... bătrânețea.

E viața-n sine o moarte nesfârșită
Pe zile; se născând c-un cont funest,
Se-autoîmpreunând ca-ntr-un incest
Și-așa din naștere ne tot debarasăm... de ființa învechită!

poezie de (4 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Închinare la copii

Dați la copii o pâine
Și-i îngrijiți un pic...
Nu or crește din nimic,
Din trai de azi pe mâine!

Încălțații pe copii
Căci își tocesc picioare...
N-au ‚naltul să mai zboare
Și-s mici, în sângerii.

Copii îmbrăcați, de vânt,
Căci pielea nu le-ajunge
Și iarna frig îi strânge;
Nu-i faceți din om... sfânt.

Dați pe copii la școală
Să nu-i doboare greul,
Măcar să-aibe liceul...
Feriți-i de-osteneală.

Dați la copii... vis,
Întindeți pat să doarmă...
Faceți vară din iarnă;
Sătui sunt de promis.

Luați pe copii de mână,
Pe umeri îi purtați,
Faceți-i învățați...
Dați zbor, din ce-i țărână.

Purtați copii... părinți,
Căci toți, copii ați fost
Și când veți fi compost
Gând să le fiți, în minți.

Muriți pentru copii
Cum au făcut străbunii,
Vă sunt sămânța lumii...
Lăsați-i pe ei vii.

Iubiți-vă copiii,
Sunt îngerii din voi,
Scăpați-i de nevoi...
Dați-vă nemuririi!!!

poezie de (17 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie

Frontispicii

Cât anormal conduce, atât straniu, o lume
În detaliile-i răspândite panterestru,
Aleatoriul -afișat mereu cu aceleași nume-
Se pronunțând, se etalând fără motiv; poate doar estru
De-o divă goală... nu pentru talent,
Sau un alt motiv pretins, nici c-un abuz de expertiză
De cel mai bun -că ar fi fost, ceva student,
Dintre mulți alții... Un anonimat, în criză!...
Până la domnitori de azi, iresponsabili,
"Unici", domnind cu "nu"-ul, criticând
Pe toți ce-au fost -la fel ca ei- indezirabili
La rând și iar și iar, o cursă-n furibund...
Așa se scrie istoria în fond; nenatural,
Punând în pagini nume non valori, simple delicii,
Ușoare, fără aș merita un loc atemporal...
O lume-n anormal... 'n mințite frontispicii!

poezie de (26 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Decont

Îmi fac decont de ruperi
dintr-o memorie uitată
călătorind cu gândul în tavan
cu ochii ficși, uscați
din când în când,
în rest au licărul de neavând
figurile de tați
ce-au părăsit copii taman
când școala nu e terminată...
și veșnic vor trăi cu întreruperi...

Îmi sunt și colegii
sau prea mulți prieteni
ori simpli cunoscuți, de-un leat,
ce nu-i zăresc pe străzi
deși cu dor îi caut!?...
Este ca-n meciul cu balonul aut
când nu e nimeni să-l arunce înspre corzi
și-alergători pe-o ață totul au lăsat
în cursa doar de dus, sub ceteni...
din dat c-un zar și n-au trișat, oh, blegii...

Și-ncă se duc, se pare c-au chemare
de schimbat de... țară
și-acum pleacă ușor
-că-i doar democrație-...
dar nefast le pleacă și copii
indiferent mai tineri, sau maturi de-ar fi...
se duce-o seminție
din care-s sigur parte și-am să mor
la fel, așa-n nepusă masă, într-o doară...
căci tot remarc, nu se răspunde la-ntrebare...

Deja e-un rău imens de gol
că tot mai greu mă regăsesc,
mă caut printre alții ca și mine...
și nu-i chiar dacă mă tot uit în jur
și-mi caut dialog... nu un oarecare
c-așa sunt eu; ce nu cunosc, mă doare
și încă nu-mi vreau tur
c-am încă ceva sacru-n vine
și-o groază de istorii să le povestesc...
îmi joc propria piesă tot mai greu, n-am parteneri de rol...

Aș putea da-neștire nume
poate-n "attach" la câteva imagini
-din cele ce cu siguranță-ncurc-...
ca-ntotdeauna n-am dat importanță
la ce nu mi-e profund util...
aproape o rușine, eu plecatul în exil,
în loc să mă fi străduit, nu-n aroganță
de trecător așa prin viață, doar să mă descurc...
Sunt vinovat, fără de margini,
poate de-aia-ncet, încet, rămân singur pe lume...

poezie de (25 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Versatil

Cum pot fi fizic într-un loc
Și gând, un altul, cu altă vârstă,
Iar mintea în calcul, sau în joc,
Își face ades de cap, pe-o crustă.

Și sentimente cum ițesc
Singure, fără vreun control,
Iar vrut, de-l am, nu izbutesc...
Sunt ca actor, 'n multiplu rol.

Pot să vorbesc tot, fără șir
Și tot transpus în altă parte,
Să simt c-am fluturi în respir
Și din amor, să îmi dau moarte.

De unde oare atât cumul
Într-un ego de un simplu om,
Ce-mi pot fi drag, sau un emul
Alergător, pe-un hipodrom...

poezie de (27 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bagatelizare

O lume se îmbarcă în mondializare
-Căci toți suntem o rasă-n vârf de scară-
Și-am creat multe trepte, către bunăstare,
Din crude experiențe... Viața nu-i ușoară.

Și asta este lumea-n general;
Ce-și recunoaște singură valori și tare
Și-aplică ce câștigă-n ideal...
Ce vrea cu obstinație s-atingă... Fără încetare.

Există însă o ciudățenie, de trist exemplu,
Un loc unde percepte, reguli nu există;
Un sit străvechi, unde poporu-i impotentu',
Unde chiar și credința, acum, e falsă... Anticristă.

E-o țară unde tot se știe, a lumii sinecură,
Unde nici mintea -în multe școli extinsă-
Nici practica, n-o poți împărtăși, din pasiune pură,
Fără să fi părtaș de-o gașcă... Parte prinsă.

Se poartă furt, minciună, tot cu nonșalanță,
Prezumția-i că-s toți, definitiv, nevinovați;
Căci știu să-și măsluiască greutățile-n balanță
Și să devină infractori d-elită... Potentați.

E țara unde alții-ți spun ce să vorbești
Sau dacă spui ceva, n-ai cui, e indiferență
-Paradoxal, contribuabil fiind- dar nimeni ești...
E țara unde și prezent și viitor sunt... Decadență.

Aici se face tot dintr-o întâmplare...
Mai explicit, se-ntâmplă totul între ei;
S-adune avuții, putere, într-o bagatelizare
De legi, democrație... Este zoo-ul lor, ehei...

Unde și leii-și fac... Și tot ei sunt și lei!!!

poezie de (8 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Erecție

Orice sămânță își are vis să fie o zi cotiledon,
Să se înalțe de la sol –ce e și cheie în sunet, zvon-
Și adversar, de la pământ trântit încearcă o flexie,
Să se înalțe apoi ca nou, învingător... 'n erecție!

Chiar mintea, în lenea ne simțirii ajunsă o debilă,
Se răzvrătește de-i sedată, în țipăt umple filă,
Așa că și de prostu-ar fi așa, fără reflecție,
O zi se va trezi și el c-un cap... într-o erecție!

Așa-i și-n general speranța că va fi tot mai bine
De când ne tot decidem soarta, crezând fără rușine,
Căci votu-n sine nu-i cinstit, e partizan, elecție,
Să își ajungă lingău scop; pe-a altuia... erecție!?

Ah, cât naiv am fost mereu, credeam demult răscoală,
Cum c-ar fi fost cu adevărat –ni se spunea la școală-
Ca apoi să aflu că-i mai mult o jalbă, un vrut, pretenție...
Cum revoluția-i, ce-a fost, la șmecheri... o erecție!

Mă tot întreb cum alții sunt ambiții de popoare,
Sârguincioși, cinstiți și mândri –mai albi, sau de culoare-
Și ce-am putea și noi, culoar, să ne luăm pentru lecție,
Poate-om fi tot la fel de exemplu; un neam... într-o erecție?!

E tot dorință, cea mai sfântă, totul de-o viață, mai presus,
Ce doar credința –nu ce-a oarbă, în barba popii- ci-n Iisus,
Că-i doar un scop, fiind orișicui, cel ce-are în predilecție
Un rai cinstit și drept să fii... Înălțarea-i tot... erecție!

Sunt multe piedicile în viață, emuli, prietenii ostile
Și-s fără leac, că vinovat nu se tratează cu "pastile",
Doar singur tu... Și să nu crezi în Viagra, e tot o frecție
Și riști, sculat, să nu mai ai cui (s)pune... de-o erecție?!

Într-un final, sunt subiecte, semne de interjecție,
Ce pot sfârși nefericit erecția în... decepție!!!
Rămânând minții așa ceva, o v(l)agă de percepție...
Un acceptat, ca să nu zic... de-o prea bună intenție!

poezie de (18 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Moș Crăci... un

Fără vreo vârstă, în hainele color,
Neras de mult, cu glasul hohoit,
C-un fes pe cap cu ciucur, stă pitit
Să nu-i descoperi glas de... vorbitor.

Promite multe, vrute și nevrute,
Ce dă de-un sac, ce și l-a încropit
-De e avut- și-un brad împodobit
Îi ține lângă, hang... cu zilele pierdute.

Nu știe nimeni de-i venit cu reni,
Nici de pe coș -că fața-i n-are coșuri-
Dar nu e bai, nu-s plânsete, reproșuri...
Sunt toți voioși; moși, babele, meseni.

A pus o fată, de vreo șaișpe anișori,
Să se așeze bine pe genunchiul stâng,
Uitând de daruri, de copii ce plâng
Că ea-i stă-n brațele... ce-i strâng din sânișori.

S-a făcut roșu moșul, dar la față,
Că haine nu-s –de cald s-a dezbrăcat-
Căci și-a propus și lui, a fi bărbat...
De nou Crăciun și moșii au drept la viață!

poezie de (18 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Schimbul de ieri

Când vezi stele pe cer cu coadă sau halou
Nu-i bine, ai mai pierdut din ce-a fost nou
Și când resimți genunchi că ai, nu se îndoaie
Ai devenit prevestitor de timp frumos, de ploaie.
Din sprinteneală, mișcări iuți, ești sacadat
Iar păr încet-încet mai pierzi, decolorat.
Când pielea-i tot mai multă, se-ncrețește
Și ochi mai pal, pâclit, nu strălucește.
Când ști s-asculți cu calm și vocea-i caldă
Și-ai timp de copii mari, ce alți copii îi scaldă,
Ești un cadran cu sferturi duse, arcul stors
Ce nu se-ntoarce; remontoru-i rupt sau scos...
Nici electronica n-ajută, nu e resetare,
E trecerea molcom-a zilei înspre înserare;
Când vis ia loc la neputințele de-o viață
Și-i tot permis... În fine-ai liniștea ce te răsfață!

Așa-mi văd eu, proorocul neștiut, bune și rele
Și toate-s semne ce cunosc... Dar nu sunt ale mele!?...

poezie de (26 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Cărarea

De la unde-ai fost odată
Pân' la unde vrei s-ajungi,
Dai din coate, ochii roată,
Depărtarea s-o alungi.

Te agiți ca într-o mare
Ce te-ntâmpină c-un val,
Uneori, mai fără sare,
Alteori, catastrofal.

Și nu vezi că-i doar o mare,
Nu vezi nici că-i doar un val,
Te forțezi să-ți faci cărare
Către un... ceva final.

Când ajungi, privești în urmă,
Dar ți-e foarte greu să vezi
Căci, în spate, anii, turmă,
Te așteaptă să te-așezi

Și se țin de tine... ață,
Nu ai loc spre unde-ai fost,
Și-ți dai seama că o viață
Ai trăit-o... fără rost.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De-o vârstă e viața...

De-o vârstă cu apa,
de-o vârstă cu vântul
De-o vârstă e viața
cu cerul și pământul.
De-o vârstă cu soarele,
de-o vârstă cu timpul,
Căutându-și izvoarele
cucerește Olimpul.
De-o vârstă cu Universul,
de-o vârstă cu infinitul,
Își continuă mersul
sfidând labirintul.
De-o vârstă cu eternitatea
își poartă dăinuirea
în imensitatea,
fără mărginire.

poezie de (iunie 2021)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Moarte la patruzeci de grade

Etilică mireasmă duhoare în împrejur
Și-un luciu de inox din ochi lichizi răzbate...
Pe-un roșu de fundal de-obraji, cu glasul dur
C-o răgușeală aiurea pășește, dă-nspre spate.

E slab cu burta-i mare sub pulover ca un bol
Și mâini sticloase anină neritmic, în balans...
Vorbește fără noimă se adresând în gol
Și drumu-i labirint, nicicum de vreun avans.

Încearcă tulburat câte o plesanterie
C-un râs ce nu-i al lui, se legănând din cap,
Dar nu-i răspunde nimeni; privit cu dușmănie
Se întoarce iar în drumu-i c-un gest de handicap.

Nici dinții nu-i mai are pe toți, e știrb în față
La locul de pahar și filtrul de țigară
Ce-o ține nesfârșit pe buza-i ruptă, creață,
Se îmbătând din fum și scrumul tras pe nară.

Singurul scop ce are e banul pentru crâșmă
Ce-l face zilier pe câte-o soldă-n sticlă,
De nu își vinde orice; apartamentul, cușmă...
Ce s-au băut deja! Să-l furi nu-i mai e frică?!

Încet scade ștacheta; nu mai ia vodcă scumpă
De patruzeci de grade, ia genocid preț bun,
Iar de un timp ca boala pe-ascuns să nu irumpă
Ia spirt medicinal... în loc și de săpun!?

Era-ntr-o zi trântit pe spate-n spasme scurte
Transfigurat, absent, chircindu-se-ntinzând...
Dup-un timp am aflat; l-au găsit lâng-o curte
Introvertit profund, o sticlă îmbrățișând...

Ciudat destin rescris de-o mână criminală
Asiduu aplecată spre a cere neființă
Fără vreun etalon de clasă sau de școală...
E secta ateistă cu alcoolica credință!

poezie de (1 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Curiozități exterrice

De-aș fi vizitator 'n planetă nouă
Aș avea sigur multe întrebări;
De ce-ar fi gazdele nu una, două
Și pentru ce atâtea tevatură, alergări?

N-aș înțelege cum deși-s la fel
Și unii-i pedepsesc pe alții inutil
Când loc e-un singur și eternel
Nu-l au... O iau mereu din stadiul de copil!?!

Mai grav, n-au toți aceleași daruri
Și le fac tocmai cei ce n-au
Consumând clar de zi până ce staruri
Le luminează-n puncte dragoste, ce dau!

Ciudat, adesea se adună-n gloate
Și scot straniu de sunet, dau din mâini
Pentru câțiva sau unul; venerându-i poate
Sau se-nfruntând s-aibă mai multe pâini?

Și cum dispun de surse, am făcut contul;
Că nici nu-i necesar atâta zbucium,
Căci tot le e foarte scurt și-s doar acontul
De-o lume... Ce-alertez c-un lemn, ce-i zice bucium!

poezie de (5 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fărâmă de genii

... am vizitat din maluri,
într-o zi, cu Eminescu
și n-am văzut catarg;
era o mare fără valuri
ca-ntr-un tablou de Grigorescu
pe-un coviltir purtat în larg.

... m-am tot trudit într-un suit
și n-am ajuns în veci Brâncuși,
nici de stupid n-am fost în stare
-și-am încercat la infinit
încornorând pretinși sus-puși-
un Ionesco... s-am 'n absurd, valoare.

... la câte steaguri numărate
am fost parol cu Nenea Iancu
și nu s-alege țara, din prostie
pierdută de la Iorga fără date,
căci nu istorie e școala, poate bancu
c-un Bulă... ce-a mai fost și-o să mai fie.

... sunt misticul de la Castelul lui Hașdeu
și visez Iulii -îngeri sclipitori-
închise-ntr-o Doftană simbol,
repetând povestea tot mereu
de juni și june încă flori...
fantomele ce-mi bântuie salonul gol.

... mă diluez în picuri
de-o infinitate mici,
să fiu alături celor ce-i ador,
rapsodul lui Enescu, cufundat în rituri
... mă resuscitez de-aici,
în treacăt cu trecutul lor, fărâmă de folclor...

poezie de (14 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Culmea de ciudat

Ciudat, este să poți orice
și să nu izbutești de loc,
iar alții, "bolnavii", ei pot!... De ce,
unde-i regulament de "joc"?

Culmea-i când ai ce vrei, mașină,
ce-ai câștigat numai din muncă
și-apoi să n-ai bani de benzină
și să pierzi tot... dintr-o "poruncă"?!

Ciudat e și să moștenești casă
și locuri -chiar și cel de veci-
și stat "democratic" nu-ți lasă
nici o potecă... să te "treci"?!

Culmea-i că facem toți o școală,
adevărat, sau pe hârtie,
dar nu e bun cel care știe!... O coală,
mințită, e destinat să... "fie"!

Ciudat, ne creștem cu toți singuri
Copiii, ne-ajutăm părinții
și-alegem pe unii, niște linguri
de înfulecat... E culmea minții!!

Culmea-i că suntem credincioși
după câte am pățit de-o "treime",
dar ne închinăm umili, sfioși,
nu către har... La preoțime?!?

Ciudat, că ce-are experiență
dezavantaj e, anacronism
și diletant e "competență"
dacă-i "frumos"... Pur misticism!

Culmea, oh, câte-s ciudățenii azi
când un popor, dintr-un sărac,
chiar de-a avut înalți ca brazi,
mari s-au făcut cei cu... "arac"!!

Ciudat, ce mulți sunt sus pe culme,
în culmea zis "cetățeniei",
ce se tot duc și-alții pe urme
sunt ciudat... culmile hoției??

Culmea-i că nu-i la fel, ciudat,
în lume, nici în univers;
e doar pe undeva un stat
ce-i culmea de ciudat! Pervers!!!...

... O fi, culmea, ciudată limba ce-i scriu vers???!!!

poezie de (7 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Car...ciumă

Pe marea stradă comunală
Ce nu-i a lor, e de județ
Cu stâlpi purtaci de bec în oală,
E-un negru beznă... pădureț.

Așa a hotărât premarul
Cel nou ales, cel mai isteț...
Să nu aprindă luminarul,
Că nu e bani... motiv de preț.

Și umbre iată, se preumblă
Arar și numai câte doi,
Nu știi rezon ce îi perturbă
Să meargă stând... dând înapoi.

Plecând din nou uitându-și calul,
Lovind cu fesul de asfalt
De numai găuri e drumeagul,
Iar el în baltă... mai înalt.

Și țanțoș, dă un bici sau două
În calul care o ia lungă,
Dar cu răzgând, că nu mai plouă
Îi bagă iară fieru-n strungă.

Opri la mica crâșmă plină
De toți prieteni, vechi țuicari,
Unde țipau chiar fără vină,
Unii la alți... la ospătari.

Și toți fumează și discută
Cu ochi cruciș, murdari pe bot,
Și beau tărie de răchită
În gura știrbă, doar cu ciot.

Îs tineri toți, fără neveste,
Canstructori, căruțași, șofiori,
Lălâi și bâlbâind poveste
Ce se-ntâmplă... pe căpriori...

Se bat cu palmele pe piele
Și joacă țonțoroi de zor,
Le place noul stil... manele
Dând din buric, asurzitor.

Apoi se iau cu drag în brațe
Chiar neștiuți, cu pupături
Băloși... c-au dat deja la rațe
Cerând în cor..."vrem murături".

Cel cu noroc, ce are acasă
O concobină sau ceva,
Se pomenește stând la masă,
Cu prea uitata.... de cățea,

Ce latră-ntruna, ca turbata
El nu înțelege, bob defel
Ce tot îndrugă desfrânata,
Ori către toți... ori către el?!?

Și sare țanțoș în picioare
Și pică lat pe scaun, iar
Râzând... "văzuși, măi frățioare
Cine-i în cas'... proprietar? "

Și trece iar la vorbă multă
Țipând de zor, dar în zadar
Că acuma nimeni nu ascultă
Și toți vorbesc... otoritar.

Și dimineața cinci trecute
Cu banii duși, câștig de o zi,
Se suie galbeni în căruțe
Să ducă... bere la copii!

Mai uită și țigări pe masă,
Ba chiar rămâne și dator,
Promite celular... ce lasă
De nu chiar și... televizor.

A doua zi, năuc de soare
Cu gura rânjet... știrbuleț
Salută lumea... spre lucrare
Să facă bani... de chefuleț.

Ai noștri tineri, iată cine
Sunt talpa țării de țărani,
Votanți de deputați... mulțime,
Alegători... universali!!!

poezie de (25 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Acasă

Este intrarea-n lume,
sau este o adresă
conformă firii,
sau înscris poștal.
Este o bază de renume
cu trimitere expresă,
o simplă formă a denumirii,
sau e-un mod de-a fi, de spirit... material.

Reper de-o casă
și un obicei,
e-o limbă
și c-un teritoriu;
o judeci sigur de frumoasă...
E locul ce-l numești "ai mei",
unde natura nu se schimbă
și doru-i sigur vis real, din iluzoriu.

Ciudat liant e,
nu-l poți dezlipi
de ești plecat
și nu ști cât vei sta
oriunde-ai fi și câștigi briliante,
căci tot acolo ai vrea să ai copii...
Este prin excelență loc predestinat.
Ție hard de cord și minte, orice-ai îndura.

Este o casă
sau o țară,
unde îți sunt străbuni
și mulți contemporani,
îți este locul de trăit și stat la masă;
acolo unde-i veșnic primăvară,
unde chiar și dușmani ți-i știi, cum c-ar fi buni...
Căci ei îți vorbesc limba, te-nțelegi... toți sunteți suverani!

poezie de (3 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Anti... libris

Tresaltă strada, toată o bucurie
Că-i plină de reclame, bănci,
De boarfe, adică haine, hălci
De carne... A dispărut librărie!

Și tinerii se țin de mână; ea zglobie
Și el c-un colier cu microfon
Privind ecranul ei, ce-asculă ton,
Amorezați... Nu mai e librărie!

S-au adunat câțiva cu veselie,
În cămăși albe discutând discursuri
În aula unde n-au fost la cursuri
Și-au un limbaj... ce nu-i din librărie!

Acum, tot se citește-n Primărie,
Unde se hotărăște totul, în consilii,
În formulări tipice iscării silii;
De amendat!... Luat sediul; librărie!

O oază de aură e lângă florărie,
C-o masă plină, toată cărți uzate,
C-un tip adus, ce prin lentile sparte
Își mângâie-n priviri comoara-i... Librărie!

PS
Mă întreb de ce e cartea astăzi o stafie
Și anticariat e anticarieră,
Sau anticarte?... Că e veche, o himeră
Și se vrea nou?... Adică, fără librărie?!

Să fie șansa proștilor, de-a promova... prostie,
Ce nu-i din cărți! Garantând, ei "să fie!"?!?

poezie de (25 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bătrânii pământului

Îi vezi trecând, încet, tot mai încet, agale,
Fac pașii tot mai mici, c-au obosit făcând.
Nici nu privesc, absenți, sunt totul doar un gând...
Se țin într-un toiag, se îndoiesc din șale.

Sunt prea albiți de timp, ierni multe au făcut,
Sunt uscățivi, firavi, că nici nu mai mănâncă.
Nu-i mai salută nimeni, că nu-i cunoaște, încă;
Nici tinerii ce trec... copii ce n-au trecut.

Se țin firavi de mână- de au pe cin' să țină-
Vorbesc șoptit și-adesea înclină cap, să-asculte...
Vorbesc despre nepoți- c-au subiecte multe-
Se întreabă; "Când s- aștepte, c-o fată au, să vină.. ".

Și-au făcut socoteala la banii ce-i mai au,
-Căci pensia nu-i mare, impozite au plătit-...
Ce le-a rămas, e-n casă; copii și-au prevenit
Să vină, să dea strânsul;..."Săracii, că ei n-au".

Se întorc la casa mică, curată, cu pridvor...
E-n plin oraș, cu curte și cu garaj la stradă
Și-i gol; doar amintiri, călătorii, sau treabă...
Mașina-i la fier vechi, căci oricum, mâine mor.

Se așează încet la masă, și scot album să-l vadă,
Sunt poze de-ale lor, din timp nemăsurat.
Au și părinții acolo, le-au ros de-atât uitat...
Se întreabă, cu mult tâlc, de-apucă iar zăpadă.

Căci e ajun de an, înainte de Crăciun
Și sunt tot mai slăbiți, și An Nou e departe...
Sunt împăcați cu gândul... "la toți au făcut parte"!?...
Vor fi și ei, de mâine... o poză de album...

poezie de (28 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Peliculă lunatică

M-am agățat de-un colț de lună
ca de-o felie de melon alb, sidefat,
lipit așa pe-un fundal pal de gri, sau bleu plouat -decolorat
dup-un traseu de-o zi- ce nu știu a fost nebună, bună...

E tot mai clară ea -peticul cum cristalinul de la ochiul nopții,
Inert în suspendare între firele de stâlpi ca semnul muzical-
și liniștea e ca o apă înghețată, adâncă, c-un flocon de nori, stă de fundal...
și iată că spărtura de lumină a coborât nițel pe portativul firelor, a sorții.

Plutesc cu gând nemărginit înfășurat în plapuma de azur, azot,
fără să văd mai mult din vid, nici ce traseu ar fi și nici ce stații,
doar simt c-adie mângâieri domol, de vânturi de la fuga în siderații
către tărâmul mult visat de drag, de minte, se încântând de viața morții...

poezie de (2 august 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook