Frontispicii
Cât anormal conduce, atât straniu, o lume
În detaliile-i răspândite panterestru,
Aleatoriul -afișat mereu cu aceleași nume-
Se pronunțând, se etalând fără motiv; poate doar estru
De-o divă goală... nu pentru talent,
Sau un alt motiv pretins, nici c-un abuz de expertiză
De cel mai bun -că ar fi fost, ceva student,
Dintre mulți alții... Un anonimat, în criză!...
Până la domnitori de azi, iresponsabili,
"Unici", domnind cu "nu"-ul, criticând
Pe toți ce-au fost -la fel ca ei- indezirabili
La rând și iar și iar, o cursă-n furibund...
Așa se scrie istoria în fond; nenatural,
Punând în pagini nume non valori, simple delicii,
Ușoare, fără aș merita un loc atemporal...
O lume-n anormal... 'n mințite frontispicii!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.