Versatil

Cum pot fi fizic într-un loc
Și gând, un altul, cu altă vârstă,
Iar mintea în calcul, sau în joc,
Își face ades de cap, pe-o crustă.

Și sentimente cum ițesc
Singure, fără vreun control,
Iar vrut, de-l am, nu izbutesc...
Sunt ca actor, 'n multiplu rol.

Pot să vorbesc tot, fără șir
Și tot transpus în altă parte,
Să simt c-am fluturi în respir
Și din amor, să îmi dau moarte.

De unde oare atât cumul
Într-un ego de un simplu om,
Ce-mi pot fi drag, sau un emul
Alergător, pe-un hipodrom...

poezie de (27 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Incontrolabil

Ce programare curioasă;
să fac copii
care plecând de-acasă
vor să nu-i mai știi!?

Ce programare curioasă;
să îmi propun argumentat ceva
ce nu pot face -ah cum viața-i ofticoasă-
de altul nu ar exista!?

Ce programare curioasă;
să n-am nicicum habar de mine,
nici de la nașterea-mi pompoasă
și nici când "exit" intervine!?

Ce programare curioasă;
să fiu... și fără vreun control
să nu pot eu să-mi modelez carcasă...
Să fiu ca un actor în piele, fără rol!?

Ce programare curioasă;
să plec, să strâng, să uit ușor de tot,
să n-am niciun habar de casă
și-ntr-un final să fiu ca la-nceput... Ne... tot!!!

poezie de (5 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Just be f...b...

Uitați pe-o Terra-n deplasare
-Fără de mame și copii,
"Click" zi și noapte-n căutare
Sătui de trai de zi cu zi,
Din funduri de tărâm de suflet
În adânc străfund, în gând de vis-
Ne alergăm într-un răsuflet
Pe un ecran, spre Paradis...
Culori și nume nu-s rivali;
Ne întâlnim idei șirag
Cum perle pure, în virtuali
Ne vindem inimi, drag la drag...
Facem "love club"-ul de Planetă,
Ne spovedim făr-a fi popi,
Părtași, fără de verighetă,
Trâind cu jind, pân-am fi gropi
În lumea, nudă-n siguranță...
Ne-am fabricat amici tumult
Cu-acord de-o mică importanță;
De-o floare pe cavou și-ascult...

De multul vrut, real-eter
M-am operat în eunuc
Să vă fiu cast de partener...
Să-mi trăiesc viața pe-un facebook!...

PS.
Fiți "face", sincer pelerinaj,
Aduceți inimi și imagini...
Vă promovați fragil mesaj;
Fiți "book" deschis fără de margini!!!

poezie de (22 octombrie 2010)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Dorință eminesciană

Aș vrea să-l văd pe Eminescu-n pantaloni scurți, dezinvolt
Zâmbind la soare fără gânduri, doar desfătându-se pe-un câmp
Mijind de flori printre prieteni veniți de pe la Ieși, din Olt,
Să-și guste un' la altul glume pe-un dialog... de limbă strâmb.

... Să-și uite datul de titan, să-și lase frâu liber de geniu
Eliberat în imoral, să-și pună suflet la bătaie,
Să-și vindece maladul trup, să salte alături-n nou mileniu
Cu plete-n vânt, să soarbă izul de fericire... Un șpriț să-ndoaie...

Să-și lase timpul pentru hrana de zi cu zi, să-i fie dor
De tot ce și-ar fi vrut să aibă; s-asculte muza în cantate
Se depănând în vise limpezi, să-și umple suflet de amor
Fără suspin, fără trădare... Știindu-se o eternitate.

Ce dor îmi este să-l ating, să-i pipăi fizic, gând, speranțe,
Să stau -cum paparazzi, nopți- să-i fiu străjer din altă lume,
Să pot să-i fac din munca mea buchet de sute de vacanțe...
Doar să respir același aer, s-ascult când e chemat pe nume...

Ce mult aș da să-i spun... Mihaie, să suim dealul cu catrinți
Că vine și Ion lu' Creangă, al lu' Coșbuc... și-i plin de fete
Se pogorând dintre Luceferi pe ulițe cu alai de prinți
Ne petrecând cu flori de tei, albastre, brune sau brunete...

Mi-e dor, repet, de-un Eminescu de trup și purtător de suflet,
De simțuri, zâmbet, poate râs... de pielea dogorind dorinți;
L-aș vrea un pieton de rând, să-l văd pășind ca-n vis de umblet...
Oricum ades l-ating pe umeri și-i spun... că-s duhul scos din minți!

poezie de (7 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Naștere... de propriu

... surprinzător, un necunoscut din mine a apărut, azi, pe întinsu' timp o plajă,
topită pe-un celuloid de rolă ce începe într-un obscur, cert negativ,
ce își așteaptă impresionare, un developat dintre revelatoarele de-o unicată vrajă,
în poze multidimensionale, întinse o filmotecă, ce încep s-o simt pe undeva, din mine obiectiv...

... m-am trezit brusc, înspre ora șapte, aproape în țipete, fără de dinți, mic și golaș,
fără de păr, ce nici nu mai contează, s-a văzut că pică, grav însă, fără de nicio minte,
într-un fel de cald, de înconjur de palme mângâind, mă pipăind bucăți, pe rușinos panaș,
ce-mi pare a fi, că știu acum că-i sex, dar și ades pe frunte, mi se tot spunând un neînțeles să fiu cuminte...

... sunt, culmea, obosit de viață, ce se pare că-i a mea și doar începe, îs multe, multe ore
și-o dorm, o sorb din sâni ce-mi vor fi mamă, ce-o cunosc acum, jumatea ce mă doare, doare,
rămasă într-o sticluță o lacrimă uscată ca o pată, mată, alburie, de-ochi pierduți pe mine să m-asculte,
parcă aș fi știut ceva să zic... mă îmbie și bărbatul zâmbind larg, ce ne-a adus la amândoi o floare...

... este, se pare, prima zi, când lume multă-i adunată, nici nu știu de ce doar pentru mine... dăinui-va oare, oare?

poezie de (14 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Râvnită genealogie

Îmi caut rădăcini, tulpină nu-mi pot crește,
sau mugurele-mi caut, de este pe vreo creangă
de-un arbore, de-un Planck de punct îmi caut veste
și partitură de-am și mi-a fost scrisă-ntreagă.

Mă resetez cumul dintre transmițători
din gene ce-mi cunosc, ce le-am avut aproape
-din ce-am din tată, mamă, bunici, predecesori-
pe caractere, nume... să-mi fac integritate.

Sar de pe-un ram pe altul, ca într-un labirint;
căci sunt și Sârbu, Cucu, nu doar un Rădulescu,
sunt Caretaș, Mândaru, sunt eu ce-i reprezint...
Și-un Relicovschi a fost, antecedent pedestru.

La rându-mi, amalgam de fruct mi-l fac cu Vlas
și mă îmbin fluid din Baciu, Lemian
prn ea o Constantin, ce-mi fură suflet, glas...
Nu știu cine mai sunt, ce vânt m-aduce... Dan!

Stau singur fără cuib, că n-am acces pe ramuri,
mă uit în jur stingher, căci nimeni nu mă cheamă...
Nici vârstele nu-mi știu, inelele din neamuri,
cât încă pot să sui și trunchi nu se destramă.

Nu știu unde să urc, pe ce încrengătură
mi-aș vrea să mă sădesc, să fiu eu singur, pom;
neștiuți să am frați, să reîncep aventură...
Sunt strigăt și răspuns aștept... ca orice om!

poezie de (23 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La steaua... mea

Imaginați-vă o altă boltă
a cerului; numai de negru...
Nicio sclipire de revoltă
în smoala-ntinsă pe de-a întregu.

Pe-un cer lugubru, mortuar
fără oceli, pe sfera cavă,
ar fi cum ziarul, doar tipar,
ar fi fără busolă... o navă.

De singuri ne-am găsi-n afund,
în hău am fi înmormântați;
Ne-am plânge veșnicul "profund"...
Am fi toți orbi, exorcizați.

Mi-agăț retina de un punct
-nici nu-l văd bine la culoare-
e-un led, îi cer dintr-un străfund
iubire să-mi dea, alinare.

Pe raza dintre noi-n eter,
e-o dâră de lumină fină...
Sunt trup și suflet, pasager,
sunt călător, în car-lumină.

Nici nu am timp să obosesc,
sunt doar plecat și-am și ajuns...
Nu mai am corp să deslușesc;
de mă atingi, pot fi pătruns.

Am miliard de ani lumină,
doar într-o clipă i-am parcurs...
Nu-s pe-o planetă, îs ca o-albină
în fagure, cu roiul scurs.

Devin un gaz, un fir de praf,
sunt fericit, sunt demiurg...
Mă-nvârt, sunt con de fonograf
într-un vârtej, tot cresc, mă strâng...

Mai am rezervă, un bozon
ce mi-am trimis, în altă stea.
Acolo mă voi face om...
V-aștept, va fi planeta mea!

poezie de (6 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Controversat echilibru

Pentru o dimineață încântător de limpede, se începe cu o cafea neagră
și se aleargă într-o zbatere epuizantă
pentru a ajunge odihniți, relaxați, la lucru, treabă,
unde până și rezultatele-s deosebite
de ce era intenția,
ori pretenția...
în schimb, pentru restul zilei, partea etonantă
este că se depun mari eforturi din a fiecărui parte, menite
pentru a complica celorlalți existența,
din care face în fond parte,
rămânând familia, la orice întoarcere prezența...
un fel de liniște aparte,
acasă, unde pe dos, într-o descărcare în lene
a furiei, până la absență,
fiecare se așteptă pe celălalt, pentru a fi împreună...
într-un soi de ambiență,
ce se rezolvă, printr-o disjungere la televizor,
calculator,
bucătărie,
după un "Bună!",
cu dialog tot mai sărac în orișice vocabular,
până într-un somn cu vise urâte, singura feerie,
numai bine, pentru o altă "Bună... dimineața" ce se anunță...
și, într-o frază scurtă se pronunță;
"Ah, ce împliniți suntem!"...

... atât de diferit de tot ce-am vrut, ce vrem...
Vai de ceilalți, ce n-au măcar nici pe atât,
un trai atât de plin... diversul gol, umplut.

poezie de (6 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Locuiri de vise

Casele, ar trebui să-și amintească de cei ce le-au stat,
mai mult decât orice loc, c-au depănat vise,
născute-n somn, într-un pat,
fără voie, nicigând zise, promise.

Sunt toate împărțite celule,
din care, definitiv, nu s-a ieșit decât pe culoarele morții
și țin suflet poate, ceva molecule,
la adăpostul lumii, al nopții.

Ne-am lăsat urmele, pașii, în atâtea locuințe, tacit
ascunși, au răsunat de vorbe
de strigăt, speranțe, sub tapet, văruit...
simt mirosul de amor, fierte ciorbe.

Se zăresc prin ferestre, neșterse de timp, o altădată,
sunt întoarcerea în gând, negândită atunci,
doar o parte, fărâmă lăsată uitată
în casa cea nouă... cu mintea la casa deodată, de vise de prunci...

poezie de (2 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

"Lose control"

Mă uneltește subconștiința
Ce-o am mereu alternativă
În timp real; îmi ia putința...
Nu pot fi doi deopotrivă!

Sunt veșnic chinuit de dublu
-Nu alter ego de nebun
Rătăcitor, mereu în sumbru-
Am veșnic glas de rău, la bun.

Chiar de mă-nchin cu gând pios,
Apare ateul din neant
Cu gând corupt d-evlavios...
Mă chinuie halucinant.

Singur îmi fac metemorfoză
Din aluatul ce-mi mixez;
Cu-adânc de crez îmi fac hipnoză...
Cumulurile-mi protejez.

Mă-ntreb de suntem toți la fel
Și-n diferență avem vreun rol;
De-a fi stăpân de corp, de țel,
Sau de-a ceda... "in lose control"?!...

poezie de (28 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Spiritism

... insinuat, fără vreun expeditor palpabil și fără vreun traseu anume
și totodată, dintr-o dată, nici bănuit măcar, fără vreo prevestire, ca din altă lume,
brusc schimbă plan, făcut cu atât de mult detaliu, după lungi, profunde explicații
și pur empiric, părut fără noimă, rupe film, totul se prăvale în aberații...
doar firul de păianjen, nevăzut, lipește-n funie și creier minte, suflet, corp,
rostogolind cu totul bulgărele fără adresă, sau nu, e lecuire, un anticorp
să împiedice o geometrică multiplicare de rău antepropus, crezut un inefabil,
ce e-o scânteie oarbă, o întâmplare din întâmplător destin, ce mâna dă thrillerul amabil
și întâlnește apoi un bine, atâta de nebănuit și din cu totul alte și alte sfere,
uitate, sau doar în imuabil părăsite, până la propria pieire, dorită ca pe-o avere,
ce nu va fi vreodată, s-a verificat, nu-i rezervată, nu a fost prevăzută-n portbagaj,
sau locu-i lipsă, așa cum și-umbra-n plină zi e, cea de schimbă sens... de o secundă-i gaj,
de unde vine tot, că nu-i cum după o noapte, un sfetnic bun, este instantanee
ca o răscoală ce se iscă, la început dintr-o prostie, tot așa cum curcubee
nasc culori din transparent și le duc arc la cer, ca apoi să le coboare ca-ntr-un hipnotism
al boarei, arsă-n tonuri, rânduite dintr-un haos, fără loc a ști, mereu un altul și altul... spiritism...

poezie de (6 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înainte de gând, sau practici incomplete

Când gândul nu se înfiripează, e semn că sufletul și-l pierde
îngrozitor, fatal parcurs, în fond dispare însuflețire,
la fel cum frunze din boboc se opresc a fi încă în verde
și florile nu mai dau fruct, cad veștede, fără menire.

Se pare a fi un înțeles că tot real, fizic, prezență,
ele n-ar fi, cum nici copil n-ar fi, de nu ar fi un dezir măcar...
produs ce pipăi nu-i în sine, sau este, însă nu-n esență,
de nu e-n început imbold, în orice vrut; a ști, habar...

ce nume aș da la ce nu văd, când încă văz nu-l simt, un dar...

... când gândul sufletul și-l pierde
e grav, dispare însuflețire,
cum frunzele ce mor în verde,
iar flori, ce cad, n-au fruct menire...

... e cum real, fizic, prezență,
copil nu-i nici dezir măcar;
nu-i sine, un pipăit, esență,
imboldul vrut de-al ști, habar...

... în fond nimic nu e în fapt
și orice lucru ar fi steril
fără vreun spirit... ci artefact,
cum sexul vrut, fără viril...

... și amoru' în fond e total vrut,
rămas dorit, sau vrut total,
asezonat în zilnic rut,
ori ani de zile, un ideal...

E-ndeajuns suflet... sau real?

poezie de (2 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Reverență

Simt că nu-s vrut, pentru prezență,
Plictisitor, un emul poate,
Pierdut 'ntr-atâta dat din coate...
E timp să fac o reverență!

Nu-i important har, competență,
Că peste tot familii-s, triburi,
Haite feroce; cor de triluri
Se înalță afon... Vreau reverență!

E ca la școală; nu-i absență,
Că nu-i vreun bai, totul se-ascunde
De ai talent de-a nu răspunde,
Ce nici nu știi... Dai, reverență.

Toți, peste tot își dau licență,
Ca-ntr-o prostie aliterată,
Își diplomând titlu-n erată,
Fără vreun gând de... reverență?!

Căci cum poți să nu ai clemență,
Când tot se minte; titluri, nume
D-experți mistificanți, anume
Reciproci toți, în reverență....

Totu-i într-o efervescență;
Potență-n fals, furt de valoare,
Într-o cadență îngrozitoare
Decadență, deci nu reverență!

Speranța-i încă la decență;
Eminența s-aibă iar cătare,
Cum fluorescența-i bob din floare
Și pom dă fruct... cu reverență!

poezie de (21 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Acuplând fizic... gând

Ce vis lăuntric am mereu scânteie;
Să mă pătrund în pântec de femeie
Prin poarta Edenului, 'n lunecări complice...
Să mă împrăștii-n milioane de alice.

Visez mereu strâmtori de acolade
De gracilis, se desfăcând petale;
Să mă afund în erectil extaz,
Îmbrățișând săruturi pe obraz.

Să simt pătrunderea în carne pân' la suflet,
Îngemănând suflete-n sublim răsuflet,
Lipindu-mă-n broboane-n râs de lacrimi...
Mă revărsând în caldul loc de patimi.

Am gând la strângeri sacadate
În zbaterea de inimi acuplate
'n tunelul de lumină-nspre amor...
Unde, sleit de drag, un pic să mor.

Mă-ncântă pielea fină dintre coapse
Și de-abdomen mi-aș face buzele sinapse;
Să sorb corpul de liră ciupind coarde
De tremur de fior... Iubire-aș arde!

Mă topesc tot de-nlănțuirea desfrânată,
Epuizând feminitatea, nudă toată...
Nebun sunt de dorințe de pătruns
Tot mai adânc, dincolo de orice ajuns.

Am mintea-n amintiri de calde trupuri
Se delăsând ca plasma-n vrute ruturi
Răzbunătoare, pe-un extaz de simțiri fine...
Sunt prizonierul sclav al dragostei... de TINE!

poezie de (22 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rezon

O fi un noroc
c-am fost cazon,
nu-ndelungat;
doar un sezon
străjer de-un crez,
disciplinat...
un amorez
un pic baroc?!

O fi fost bine
c-am învățat
fără o plăcere,
aproape-n silă,
m-am îmbătat
de dor sau milă...
vrând mângâiere,
de-un nu știu cine?

Aș vrea pardon
dac-am greșit;
dar cui să fac
o spovedire
c-am fost mințit
că scap de-un "drac"
de-o omenire
cu blazon?

Dreptatea-i "don"
și-o fi corect
să nu fiu un eu,
tu doar să riști
să fii un drept;
să nu exiști
fără tupeu
de dregător!?

... Doar simplu muritor...
e oare un rezon?

poezie de (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dialog inexistent

Întâmplător treceam pe strada vieții...
Tânăr ducea pe un bătrân de mână.
Amurg era, din cursa tinereții,
Și altă zi, trecuse de nebună.

Veneau unul din altul, din copil
Și aveau traseu deja prestabilit.
Nici nu știau, cât va dura exil;
Că-aleea nesfârșită, se înfunda-n sfârșit.

N-aveau, de fel, prea multe de vorbit,
Pășeau fără o țintă, în ritm la fel.
Doar gând îi depărta, nestăpânit...
Inimi fugare, suflet băiețel.

Bătrânul, ce-și făcuse experiență
Și rațiuni din sute de trăiri,
Știa că acuplarea-i impotență;
Nu asigură... multiple omeniri.

Norocul pur, e gaj de existență...
Din "N" de încercări și de pieiri,
Împerecherea-i doar o dependență,
De drog uman și dor de amăgiri.

Și dialog, nici nu se înfiripă,
Au fiecare, vis independent;
Unu-are gândul zborului în pripă...
Altu-n refuz, de " finish" inerent.

Acumulări, trăiri de generații,
Sunt, prea ades, motive de refuz.
Cel nou venit, preferă incantații;
În alertă-i, mintea vechiului... de- "obtuz".

Comunicarea, nu este completă
E doar fațadă, nu esențial.
Metoda de predare e defectă;
Ne pierdem într-un... superficial.

Și nu sunt, consonanți, pe firul vieții
Și unul de la altul, nu se vând.
Și tragedia neștiută, cea a vieții...
Perpetuu se transmite... în mormânt.

poezie de (6 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Sfat hipocratic

Scump nu e niciodată
A ști o cumpănă să faci;
Nu irațional, uitată,
Atunci când nu mai ești cârmaci,
Trezindu-te o zi, nu bine,
Altul, de nerecunoscut,
Topit, fără control de sine,
Epuizat, cu chip de lut
Amorf, fără de zi ce vine...

E încă timp de judecată!

Dar cât de ieftin e; ce ai,
E să-ți porți grija ca un tată...

Atât... Dacă-i prea mult să dai
Uitând, avar, că viața-i una...
Răspuns... N-o îmbuiba într-una!!!

poezie de (26 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Conștiință teluriană

Nu știu planeta de e verde, cafeniu-galben, ori albastră,
Cu alb, de unde și-a înmuiat culori și cine a stat șevalet,
Cum de pictează mii și mii și, pentru ce e ca o glastră...
Să încânte ce, pe cine oare, unde a luat lecții de estet?

La ce-i servește policromul și din ce-și face ea culori,
Cum i-a dat gând, ori de la cine, să se încânte intrinsec
Din felurite figurine, să-și toarne veșnicu' în comori,
Ce pare fad, amorf... pământ, când toate mor pe rând, se trec.

Cum, unde, cum se plămădește păienjeniș de atâtea fapte
Și când și de ce oare ele și-au făcut între ele alei
Și, cum de timpul nu contează, de parc-au răsărit din noapte
Toate de-a gata, un perfect, ce îl distrugi... de pui, de ei.

Oare de ce e atât frumos și de ce oare pare unul
În haosul imaculat de atâta calcul, să se ascundă...
Să mor și eu atât de prost, din figurine, om, nebunul
De-atât amar, că tot mă întreb: "E totu' un meci... și-a câta rundă?"

poezie de (5 mai 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Binecuvântată necunoaștere

Te-am luat de mână alături, din tot, tocmai pe tine,
Să știm cât mai puține ascunse unul de-altul,
Că-i vorbă din bătrâni –"nu știi ce-o ști tot satul"-
Și locul schimbă timp și doar gând timp deține.

Așa-mi trec existențe din nevrute știute
Și-mi țin culoar de fugă ca pe-un intim traseu;
Să nu mă lovesc suflet, rănindu-mi pedigreu,
La nesfârșit aleg alei de-abis abrupte.

Stau doar între coperți închis într-un roman
Și mă trec roase file, felii de scene, act,
Actor, ce mă întretai cu-ai mei ca într-un impact,
Lăsând poate o culoare, pe-un raft, scris... "Pământean".

poezie de (8 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Emo

M-automutilez, cu sufletul fachir,
Până ce nu mai simt nici aer, să respir,
Să fiu crezut curat și gând și trupul cast,
Mă dăruind complet, oricât mi-e de nefast.
Adorm pe pat de cuie și vorbe, le înghit foc,
Stau strajă ziua toată, cu ochi țintiți pe-un loc,
Mă călcând în picioare, oricine vrea spectacol;
Că rănile nu dor și așa mi-e scris de-oracol.
Sunt pe un crucifix, cu cap în jos, minți gol
Și am piron săgeți, de amor fără de rol,
Să joc măcar un act din drama scrisă rău,
Că m-ai uitat zvârlit, o vechitură, nou.
Mi-am ars și mâini, picioare, să nu mai am aripe
Cu nerv, uitând că doare, de-ar vrea să înfiripe
Un elf dintr-o speranță, cenușă fin purtată
Și aștept cuțit să pice în inima-mi pe o roată,
Să-mi merit eu greșeala, de arunci... la ochi legată!

poezie de (11 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Lasă-mă...!

Mai lasă-mă, ca să te las!
Să nu mă mai uit iar la ceas...
Mai lasă-mă să dorm în tihnă,
Și visele să mă cuprindă!


Mai lasă-mă ca să respir...
În mintea mea, țes fir cu fir,
Mai lasă-mă ca să trăiesc,
Și fără tine să gândesc!


Mai lasă-mă să fiu ce vreau!
Mă obsedezi și-n filme dau...
Mai lasă-mă din al tău gând,
Că eu simt tot, al tău avânt...


Mai lasă-mă să zbor cum simt...
Într-un trecut, să mă alint,
Mai lasă-mă să fiu cum sunt...
Ca mine... una pe pământ!...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook