Car...ciumă

Pe marea stradă comunală
Ce nu-i a lor, e de judeţ
Cu stâlpi purtaci de bec în oală,
E-un negru beznă... pădureţ.

Aşa a hotărât premarul
Cel nou ales, cel mai isteţ...
Să nu aprindă luminarul,
Că nu e bani... motiv de preţ.

Şi umbre iată, se preumblă
Arar şi numai câte doi,
Nu ştii rezon ce îi perturbă
Să meargă stând... dând înapoi.

Plecând din nou uitându-şi calul,
Lovind cu fesul de asfalt
De numai găuri e drumeagul,
Iar el în baltă... mai înalt.

Şi ţanţoş, dă un bici sau două
În calul care o ia lungă,
Dar cu răzgând, că nu mai plouă
Îi bagă iară fieru-n strungă.

Opri la mica crâşmă plină
De toţi prieteni, vechi ţuicari,
Unde ţipau chiar fără vină,
Unii la alţi... la ospătari.

Şi toţi fumează şi discută
Cu ochi cruciş, murdari pe bot,
Şi beau tărie de răchită
În gura ştirbă, doar cu ciot.

Îs tineri toţi, fără neveste,
Canstructori, căruţaşi, şofiori,
Lălâi şi bâlbâind poveste
Ce se-ntâmplă... pe căpriori...

Se bat cu palmele pe piele
Şi joacă ţonţoroi de zor,
Le place noul stil... manele
Dând din buric, asurzitor.

Apoi se iau cu drag în braţe
Chiar neştiuţi, cu pupături
Băloşi... c-au dat deja la raţe
Cerând în cor..."vrem murături".

Cel cu noroc, ce are acasă
O concobină sau ceva,
Se pomeneşte stând la masă,
Cu prea uitata.... de căţea,

Ce latră-ntruna, ca turbata
El nu înţelege, bob defel
Ce tot îndrugă desfrânata,
Ori către toţi... ori către el?!?

Şi sare ţanţoş în picioare
Şi pică lat pe scaun, iar
Râzând... "văzuşi, măi frăţioare
Cine-i în cas'... proprietar? "

Şi trece iar la vorbă multă
Ţipând de zor, dar în zadar
Că acuma nimeni nu ascultă
Şi toţi vorbesc... otoritar.

Şi dimineaţa cinci trecute
Cu banii duşi, câştig de o zi,
Se suie galbeni în căruţe
Să ducă... bere la copii!

Mai uită şi ţigări pe masă,
Ba chiar rămâne şi dator,
Promite celular... ce lasă
De nu chiar şi... televizor.

A doua zi, năuc de soare
Cu gura rânjet... ştirbuleţ
Salută lumea... spre lucrare
Să facă bani... de chefuleţ.

Ai noştri tineri, iată cine
Sunt talpa ţării de ţărani,
Votanţi de deputaţi... mulţime,
Alegători... universali!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petrecerea

Au pus cu toţii mână de la mână,
Prietenii mai vechi, la unii e prima oară,
S-au întâlnit aşa, pe stradă, într-o doară...
E-un obicei, s-o facă, odată-n săptămână.

E unul cu grătarul, e cel mai important;
Strigă mereu la alţii - că nu se deplasează -
Îi place să domine; pe alţii exersează...
Şi-a dezbrăcat tricoul, să pară epatant.

Dă foc la ce găseşte - că a uitat cărbunii -
Încet se încinge jarul; ţipă după fripturi.
Apare unul iute şi aduce murături
Căci s-a îmbătat deja; el, e cu seva prunii.

Se uită toţi cu poftă la hălcile de carne,
Întoarce Gică fleici, cu degetele linse...
Nu-i chestie de igienă, motivele-s pretinse,
Nu ţin; "la foc saliva, microbul, tot, se arde!?"...

Fetiţa unui cuplu c-un căţeluş se joacă
Ce-i tot un păr ce-i cade în plin de năpârlit
Şi focul şi friptura sunt jos la pârpălit;
"- Ce păr şi ce săpun, friptura să se facă..."

Se pun şi mici, cârnaţi, e băutura-n toi,
Mâncarea-i fudulie, la preţ este alcoolul.
"Salam" nu-i de la masă, e pe CD, dă tonul...
Petrecerea începe c-un dans de ţonţoroi.

Îşi bagă toţi în gură amestec de grătar,
Îşi ling mereu grăsimea, c-au uitat şerveţele...
Bărbaţi-s separat şi beau mai mult ca ele
Şi ţipă fără rost, idee n-au măcar.

Femeile-n ascuns - ce se cunosc mai bine -
Discută de serviciu, de şeful, că e fin...
"- Mi-a dat un telefon, să ieşim la un vin..."
"- Să ducă", i-a spus alta, "că-i bun, te întreţine...!"

Târziu, năuci de cap şi schimb de experienţe
Se suie la volane - cei care au maşini -
Vorbesc şi-şi aranjează şi sâmbete ce vin,
Iar fetele-şi fac ochi... că le-au ieşit "pasenţe"!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nouraţi... "volcanici"

La premar... zarvă-n comună!
Toţi veniţi în gură cască
Stau şi-aşteptă să să-adună;
... Nici dă vite nu le... pas(c)ă.

Că i-a claxonat din luncă
Mic cu mare toţi să vină.
Pă părinţi copii să-aducă;
În căruţi... că n-au maşină.

Unii cu căciuli belite,
Alţii fesuri Fila, Naiche,
Stau holbaţi cu ochi dă vite
Aşteptând; ca să să vaiche.

Numai că în loc dă pungă
Cu foină sau molai,
Cu orez, olei sau şuncă;
Îl văzu pă... poliţai.

Nu doar singur şi premarul,
Dereftorul dă la şcoală,
Popa, dascăl,... cu paharul;
Să-i anunţe dă vreo... boală?

Pentru că mai la o parte
O cocoană dă provinţă
Îmbrăcată-n alb, cu carte
Să prezintă; om...???... dă ştiinţă!?

Şi începe o poveste
Nicidecum dă înţeles.
Că pă cer o pată este
Dintr-un munte sau... din şes.

Cum că-n casă toţi să steie,
Nici la porc să nu mai dea.
Apă multă doar să beie
Şi cum nu-i,... tot ce-or avea!

Pleacă toţi streaşină mâna
Să nu cadă nor pă ei.
Ce ziseră-le... nebuna?
Ce e boi, ori e viţei?

Ce dă ochelari le arde?
Că doar toţi au fost sudori.
Ce volcane, ce petarde?
Ei sunt tari- că e majori.

Nu se zgârie la faţă,
La plămâni au mult tabac
Şi cu ţuica dă pă masă
Vin ei... bolii ei, dă hac!

Şi plecaţi dă la poveste
Tot mergând în rând pă stradă,
Dau o palmă la neveste;
Că e treabă la ogradă!

Iară ei bărbaţi făloşi
Dă tării consomatori,
Să opresc toţi în galoşi
Drept la Birt... surâzători.

Ies târziu dă tot; " Ce... nour,
Doar intrai şi este noapte.
E drăcie cu volcanu...
Bună zi!... Învăţai carte..."

Şi uite rolul învăţăturii
Maselor;... dându-le lecţii
Siguranţă-i naţiunii!
Ei deştepţii!? Noi... profeţii!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 aprilie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată curtea şi toată împărăţia era plină de jale. Făt-Frumos, îmbrăcat ca un viteaz, cu paloşul în mână, călare pe calul ce-şi alesese, îşi luă ziua bună de la împăratul, de la împărăteasa, de la toţi boierii cei mari şi cei mici, de la ostaşi şi de la toţi slujitorii curţii, carii, cu lacrămile în ochi, îl rugau să se lase de a face călătoria aceasta, ca nu care cumva să meargă la pieirea capului său; dar el, dând pinteni calului, ieşi pe poartă ca vântul, şi după dânsul carăle cu merinde, cu bani şi vreo două sute de ostaşi, pe care-i orânduise împăratul ca să-l însoţească. După ce trecu afară de împărăţia tatălui său şi ajunse în pustietate, Făt-Frumos îşi împărţi toată avuţia pe la ostaşi şi, luându-şi ziua bună, îi trimise înapoi, oprindu-şi pentru dânsul merinde numai cât a putut duce calul. Şi apucând calea către răsărit, s-a dus, s-a dus, s-a dus, trei zile şi trei nopţi, până ce ajunse la o câmpie întinsă, unde era o mulţime de oase de oameni.

Petre Ispirescu în Tinereţe fără de bătrâneţe şi viaţă fără de moarte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nunta-n... prima zi

Rânduri trec huind pe stradă,
Nu-i mireasă, doar alai.
Vor să bei- nu să le dai...
Ţipă toţi şi fac paradă.

Nunta e cu o zi înainte,
Doar la ţară, nu-n oraş.
Toţi transpiră, îs scoşi din minte;
Cântă, sar... n-au ceteraş.

Toţi sunt în cămeşe albe,
Pantaloni închişi, pe soare...
Beau din sticle, că n-au halbe
Şi-o tot ţin într-o urare.

Sunt slinoşi, cu feţe roşii,
Transpiraţi şi răguşiţi,
Păru-au creste cum cocoşii...
De alcool sunt năpădiţi.

Au doi brazi să-i bată-n poartă
La mireasă... în tămbălău.
Merg ţinându-se la toartă;
Unul varsă... că-i e rău.

De nu vrei, te iau cu sila,
Ţuică-ţi varsă drept pe gât...
Altul vin... nu-ţi dă cu mila;
Limba-ţi bagă într-un sărut???!!!

Ameţit, scăpat, aiurea,
Doi te iau, te-aruncă în sus...
Nu mai stau ca să te prindă,
C-au văzut, altul, mai sus.

Bucuria reîncepe,
Nici răbdare nu mai au...
Îl răstoarnă de-un perete;
Sticla-n gură, drept, i-o dau!

Na, că-apare acordeonul
Care duce pe-un ţigan...
Transpirat e magraonul;
Gura-i toată... amalgam.

Ţipetele se înteţesc,
Ţopăiesc dând din picioare,
Sticle de asfalt pocnesc;
Ba mai sparg şi din pahare.

Îşi pun mâinile pe umăr
Se rotesc, se iau de brâu
La un loc, că-s fără număr
Nimeni nu-i mai ţine-n frâu.

Urlet e-n toată comuna
Zici că toţi or să se însoare.
Soare fu, acum e Luna;
Toţi gândesc... dintre picioare!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şefuţul

La firma noastră totul merge bine
Şi fiecare dintre angajaţi
Se poartă cu ceilalţi ca între fraţi;
Chiar şeful, când greşesc, se mai abţine.

Dar e, bătrânul, la pensionare
Şi azi îl vom primi pe altul, nou;
Ne-mbărbătăm că nu va fi un bou
Nervos şi cu obrazul gros şi tare.

La masa-ntinsă, cu bucate multe,
Cu mici şi bere –nu c-ar fi legal-
Patronul nostru, c-un aer regal,
A vrut ca toată lumea să-l asculte:

-Fiind eu mulţumit de munca voastră,
Că ştiu că nu-i uşor ce faceţi voi,
Vi l-am ales, şi-acum e printre noi,
Pe noul şef. De-acum e-al dumneavoastră!

Şi a plecat, iar noul şef, simpatic,
Abia trecut de douăzeci de ani,
Deja avea, la masă, doi-trei fani:
Era şi tânăr şi cam nebunatic.

Ne-am liniştit, văzând cum se împarte
Şi cu mesenii toţi de vorbă stă,
Cu vorbe-alese, fără "bă" şi "fă",
Am zis că-i bun şi-o şti şi-un pic de carte.

A doua zi, la firmă, toate bune,
Iar noul şef e fără de cusur,
Dar e prea tânăr, netrecut prin ciur
Şi-i şef, aşa că are şi lacune.

Şi, uite-aşa i-au căutat defecte,
Dar n-au găsit niciunul până când,
Picior peste picior la masă stând,
Colega lor citea de prin proiecte.

Privindu-i fetei formele perfecte,
Toţi salivau, dar au înmărmurit
Căci şeful nicio clipă n-a privit,
Şi toţi i-au aruncat priviri suspecte.

E imposibil! Asta nu se poate!
Să nu-l atragă Ana? E bolnav!
Dar, poate-i impotent sau chiar, mai grav:
O fi din ăia ce-s împinşi din spate!

La ce s-or fi gândit ei, nu ştiu bine,
Dar n-a trecut mai mult decât un an
Şi Ana a pus botul la ciolan:
Un şef ca soţ? Cin' s-ar putea abţine?

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căţeluşii

Cum bine tot se ştie că orice acuplare
La câini e de durată, cu parteneri mai mulţi,
Nu e surpriza mare că cinci masculi inculţi,
Chiar gemeni de produc, au toţi din exemplare.

Aşa sunt azi victima de-un rezultat probat
Că m-am îmbogăţit cu cinci micuţi căţei
Şi albi şi gri, negruţi, pătaţi, toţi derbedei
La fel, chiar de-s doar fete şi unul doar bărbat.

Sunt toţi o molfăială de ţâţe, chiar lătrând,
De o căţea străină vagabondând pe câmp,
Ce-am acceptat-o-n curte cu mintea mea de tâmp,
S-o-ntrem pe ea, pe ei, cu lapte... cumpărând.

Sunt trei, mult alb cu pete, un altul roşcat negru
Iar cea mai dolofană e-o căţeluşă gri
Dar şi cu alb pe burtă şi pete negre vii...
O bulă păr de pluş, rotundă pe de-a-ntregu.

Şi-i ger năprasnic iar şi-s mici şi răbdători,
Le-am pus hăinuţe multe să aibă cald un pic
Şi plâng des zi şi noapte; că unu-i rău de mic
Şi sufletul mă doare... Le sunt îngrijitor.

Răul de-acum începe că-i am pe toţi ai mei
Şi am dulău de curte, libertin sufletist
Ce i-a a adoptat pe toţi... da-s zilnic tot mai trist
Că nu-i acceptă nimeni să-i dau nici pe doi lei.

E-o mică tragedie din bucurii născânde
Să poţi oferi suflet, nu unul, multe, dulci,
Dar lumea-i egoistă; nu poţi iubiri să smulgi
Şi micii mei prieteni vor pieri pe niciunde...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul călare

Calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare,
calul călare pe calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare pe calul călare.

La ora când toţi, în secunda când toţi,
bolnavi, sănătoşi, unii vii, alţii morţi,
ies noaptea din casele-n care
s-au dus să petreacă în destrăbălare
şi vor să încalece şi vor să se ducă
şi vor să-şi ia caii legaţi de ulucă,
o, şi-a găsit fiecare,
o, şi-a găsit fiecare
calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare,
calul călare pe calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare pe calul călare.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai unul? (După George Coşbuc - Numai una)

Pe umeri încă are grâu,
Căci pofta n-a ţinut-o-n frâu;
Mergea întins şi cam lălâu,
Nici gând să se retragă.
Iar boabele cădeau pe ei
Pe toţi: nuntaşi, însurăţei,
Ba chiar şi-n jur, pe puradei
Aduşi de o miloagă.

Priveşte fix, minute trec,
Şi toţi mireasa o petrec,
Să facă poze se întrec,
Ea vrea să ia buchetul.
Căci, dacă-l prinde ea acum,
Chiar dacă multe-i stau în drum,
Va şti că va urma oricum.
Acesta-i e secretul.

De-acum, voi ştiţi tot ce spun eu,
C-au dat filmarea la teveu
Şi ne vom aminti mereu
De prinsul din grămadă:
Nici n-ajunsese bine sus
Când, cea cu multe kile-n plus
Şi la-nălţime mai presus,
L-a prins, cu o paradă.

Să-l ţină strâns a fost un fleac,
Vă spun, deloc nu mă prefac,
Cu rugby-ul nu prea mă împac,
Dar ea a fost de fală.
Şi chiar aşa: un antrenor,
Văzând-o la televizor,
A vrut-o, ca apărător,
Chiar la Naţională.

Se uită babele saşiu
La noul trening auriu,
La mersul ei săltat, zglobiu
Şi toate-s pe la poartă.
Să vrei şi nu poţi să n-o placi
Cum merge ţanţoş printre vaci,
Cu jind privită de burlaci
Ce-o vor acum consoartă.

Au vrut primarul şi ai lui,
S-o ia-n partid, dar "-Pofta-n cui!"
Vedetă mare ca ea nu-i,
Să cauţi în tot satul.
Să se mărite? Ar putea,
Că mulţi aleargă după ea
Dar, doar cu unul nu mai vrea
Să îşi împartă patul.

parodie de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel, după George Coşbuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină

Vai de ea, săraca ţară!
Tinerii-au plecat afară.
S-a desfiinţat armata,
Cu patriotismu-i gata.
Nu mai sunt azi patrioţi,
Ţara-i plină doar de hoţi.

Amară străinătate
Cu familii destrămate
Şi copiii fără de carte.

Vin străini din multe părţi,
Să ne-ajute - ne spun toţi.
Toţi ne zic – binele-ţi vor!

Vor să-l ia să fie a lor.
Toţi ne împrumută bani,
Ne fac slugă pe mulţi ani.
Un leu îţi dau pe datorie,
Tu le dai înapoi o mie.
Ne fac drumuri asfaltate
Care duc în altă parte.
Ele pleacă de la noi
Şi ne lasă în nevoi.
Au mai fost, demult, romanii,
Hunii, chiar şi otomanii.
Apoi ruşii au venit
Şi în două ne-a-mpărţit.
A făcut hotar din apă,
Prutul, ca să ne despartă.
Pe români i-a dus..., i-a dus...
În Siberia, în sus.
Înapoi, ruşi a adus.
Vrut-au ca neamul să piară
Din frumoasa noastră ţară.
Aşteptam americanii
Dar au revenit germanii.
Iar când timpul va veni
Alţi stăpâni ne vom găsi.

Vai de ea săraca ţară
Şi de viaţa noastr-amară.

Ei ne pun conducătorul,
Nu pe cel ce-l vrea poporul.
Toţi votează cu folos,
Dar din urnă, altu-i scos.
Ajunge conducător
Numai coada de topor.
Căci pădure de români
E temută de stăpâni.
Cu conducători aşa
Ajungi slugă-n ţara ta.
Nu gândesc ei la popor.
Ei gândesc la banii lor.

poezie de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei ce vom fi

Trei felii şi trei copii,
Cât de dulci sunt împreună!
Dulce-i pepenele... ştii,
Dar mai dulce-n a lor mână.

Îi priveşti şi simţi iubire,
Dar şi-o linişte mai simţi.
Chipul lor... o amintire,
De când toţi eram cuminţi.

Nu chiar toţi, eu n-am fost unul,
Alergam o zi lumină,
Fugăream vis ca nebunul,
Fără frică, fără vină.

Stau, mă uit la ei acuma,
Fost-am toţi exact la fel,
Fraţi cu soarele şi luna,
Suflete-n decor pastel.

Ne fugea iarba-n picioare
Şi ne colora-n genunchi,
Eram zâmbet şi candoare,
Dar şi strigăt din rărunchi.

Trei copii... le va fi bine.
Să veghem asupra lor,
Fără ei, nu va fi mâine,
Cer albastru fără nor.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nesfârşit potrivnic

S-a plictisit tot stând mereu acasă
Privind cu jind la vânzoleala străzii
Invidiind pe toţi; "Vremea-i frumoasă,
Sau ger e?... Of, plictisul ogrăzii!

Nici muncă nu mai este, nu-i vacanţă
Despre ceva mai bine, tot se-afundă;
Tristeţea-i tot mai sumbră, nu-i speranţă,
Şi viaţa tot se scurge tot mai muribundă.

Şi cât elan de zbor e, ce voinţă
Să spargă tot banalul, să se plimbe,
Dar de un timp -şi-i lung- e doar căinţă
Şi orice-ar vrea nu poate să mai schimbe.

Este-un abis de eşecuri, bluff şirag
Ce lasă fără nicio sursă împliniri
Şi bani sfârşesc, te lasă şi cel drag...
Rămâi cu ochii pe fereastră, doar gândiri!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocroteşte-mi, Doamne, neamul - satiră sau…. rugă

Uite-aşa ne ducem traiul
să ne câştigăm mălaiul.
Ruşinos, n-avem ce face,
mai cerşim cu bună pace,
ş-adunând nişte dolari,
creştem copilaşii mari.

Rău ne-a mers vestea în lume,
de şmenari dar fără nume,
de hoţi şi de cerşetori,
criminali, vi-o-la-tori,
buni doar… numai la-nchisori.

Cu mâinile amprentate,
cunoscuţi chiar şi în State
că trăim doar din furate.

Toţi o apă şi o… Baltă,
cum te vede, cum te saltă,
mai ales italienii
ce-s mai hoţi ca… Toţi oltenii.

Doamne fă-i să ştie odată,
că ţara mea nu-i o şatră.
Fă-i Doamne să ştie toţi,
că românii nu sunt hoţi.

Sunt un pic mai necăjiţi,
de necazuri, bântuiţi,
unii chiar mai jigăriţi,
dar la muncă? Mai cinstiţi.

Ocroteşte-mi Doamne, neamul,
că şi el e robul tău,
e hulit cu prea mult patos,
n-are loc nici chiar pe Atos,
sunt român, îmi pare rău.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Dragoste, patimă şi blestem (5 august 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bâlci

Din parcul de distracţii, cu bâlciul colorat,
Se îngrămădesc la jocuri, fără de vârstă anume,
Bărbaţi, copii, femei, o aşa pestriţă lume,
Ce se ameţeşte în lanţuri, în bărci... vâslind uscat.

Se aleargă un raliu mimând coliziuni
Şi-un hipodrom se învârte, purtând jockey copii,
Când violenţi puşcaşi ţintesc în jucării,
Sau, îşi încearcă pumn... bătându-şi viziuni.

Unii mănâncă vată, a pagubă au ţignale,
Alţii-şi dau oaia albă pe neagra de pe-o masă.
Se bea şi vinul fiert... fiertură de pe-acasă.
Câţiva dansează rău... tot ei urlând urale.

Mai mulţi sunt gură-cască, uimindu-se de tot,
Sau înghiţind mirosuri din sfârâit grătare,
Cel mai ades golind pahar, cu ceva tare...
Şi gândul transpirat e-n râs tălâmb... netot.

Un cârd de pierde-vară, ceva mai familişti,
Îşi tot holbează ochii înspre zgomotul de-o scenă,
De unde se scălâmbă, ca din tăiat de-o venă,
Unu c-un tricolor... către aşa-zişi artişti.

Are, pe rându' doi, pe alţii ce-i prezintă
De la oraşul mare, veniţi iar să promită
Că nu-i vor lăsa singuri pe cei ce cresc o vită
Şi, se va-nfrupta ţara... de ei, că-i reprezintă.

Dar nu-i ascultă nimeni, c-aşteaptă un manelist
Ce-a fost promis pe stâlpi, într-un afiş grotesc...
Când iată, toţi se scoală şi c-un râs larg, prostesc,
Aplaudă un ţigan... fără taraf, solist.

În urale-s toţi, români, din bâlciul vesel... Trist!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toiul nunţii

E nunta la mireasă în toi
Sunt aşezaţi cu toţi la mese
Vorbesc perechi cu ţuica-n ţoi
Pe bănci de lemn-n dureri de fese.

Sunt toţi bronzaţi din câmp, de soare
Şi-au cerc pe cap, de pălării...
Meniu aşteaptă-n nerăbdare;
Mai ies pe afară... în bălării.

Aud deodată o hărmălaie
Şi muzică şi zbierături.
Se întorc nuntaşi de la naş Nae;
Tipând, în cânt, cu înjurături.

Se înveselesc şi râd cu toţii
Şi-arată dinţi de... tinichea
Iar cei ce n-au şi-arată cioţii
Şi fluieră, scuipând, sadea.

Se-avântă toţi într-un extaz
Îşi dau peste picior cu mână
Şi-s fericiţi, lăsând necaz...
Şi-înghit tot praful din ţărână!

Taraf, ce vine acu-i mai mare,
Are ţambal şi viorist...
Toţi-s negrii, lucii pe cărare;
E-un mai de soi... e şi gurist.

Aplauze sunt la terasă
Când frumuseţea serii apare...
Este solista, nu mireasa;
Boită... şi cu burta mare.

Dar nu mâncarea-i temelie
E popolara cu bătuta,
Cu mirele cu ţăcălie
Şi cu mireasa-i... nestătuta.

Şi intră toţi într-o învârteală
Şi îşi lovesc picioare, corp.
Tot transpirat în vălmăşeală,
Mirele-şi scapă naşa în cort...

N-o prinde nimeni, cotoroanţa,
Toţi se reped la ţuică, vin...
Să nu li se spargă, sticloanţa...
Şi la salam, că-i... Debreţin.

Şi tot mănâncă şi mai beau,
Unii se uită.. vine darul.
"N-am bani", spun pe furiş, pe şleau;
Alţii-s fugiţi, luând vin... cu carul.

Într-un final, spre dimineaţă,
Doar cei mai tineri blăblăiesc...
Îs hotărâţi, îs nuntaşi pe viaţă;
Stau în şomaj... Nu mai muncesc!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea noastră pentru Dumnezeu nu rămâne niciodată fără răspuns. Şi este chiar mult mai mult decât recompensată, pentru că Dumnezeu ne înţelege chiar şi atunci când toţi cei din jurul nostru ne înţeleg greşit. Pentru că Dumnezeu ne iubeşte chiar şi atunci când toţi ne părăsesc. Pentru că Dumnezeu şi-aduce aminte de noi chiar şi atunci când toţi ceilalţi ne-au uitat. Noi suntem ai lui Dumnezeu şi doar ai Lui pentru eternitate.

citat din Paramahamsa Yogananda
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perplex

Mă întreb degeaba, din reflex,
De ce omoru-i de doi bani;
Se pedepsind vreo şapte ani
În ţara mea... pământ perplex?

Că-n timp ce hoţii-s în conex
La vârf de neam; prin dregători
Se leagă la dosar cu sfori!!!...
Nu cu cătuşe! Nu-i perplex?

De arăt cu degetul convex
Eu "hoţ", scârbit de judecată;
Că ou, ce am pe-un an, nu-i vacă...
Şi-a mea-i găina! Nu-i perplex?

Dar totu-i bine, în scris Codex,
Că toţi ce "pot" sunt imuabili,
De neclintit; ba conţi contabili,
Ba romi, rege, împărat perplex?...

Primarii îs primii la anex
De tot ce-n timpuri nu visau;
Că azi nu-i "Sfat", e un bau-bau
"Popular"... Democrat, perplex!

Tot dau în gropi, sau urc apex
Pe neaoşe căi ca-n savane;
Că şi bordura-i milioane...
Aici, cu asfalt căscat perplex!

Mă pierd de proşti fără complex
Parlamentând, mulţi, şase sute...
Şi alţi de-ai mei, de şcoli prea multe,
Stau toţi cruciş, tâmpiţi perplex!

Cu amenzi din neavut, latex
Mi se întinde pielea goală...
Şi hoţi din puşcării, ce-s şcoală,
Ies tot bogaţi! Că-i văd! Perplex!

Viaţa-i divertisment, doar sex
Cu trei de "X" mânjind ecrane;
Nuvele tele, nu romane,
La burta goală... Ce perplex!

De limbă nu mai zic, de "dex",
Că "alfa", bete" azi sunt rare;
Ceva grecesc, de prin fanare...
Deci scris şi vorbă îs prea... perplex!?!

Iar dacă încerc la ziar telex
-Să mă plâng lui de nedreptate-
N-aude nimeni; surditate
E laitmotiv, motiv perplex!

Nici scară nu-i după cortex,
Că nu sunt trepte de valori;
La vârf stând cei cu capu-n nori,
Întunecaţi pân' la perplex!

Mi-e mintea în două, un duplex;
C-o parte-i vis, primit minciună,
Cât ochii îi ţin închişi... Ca lună;
Ce-i văd doar nevăzut, perplex.

Oi fi eu singurul index
Cu ţară... neam, un individ,
Sau traşi în piept, toţi apatrid,
Ne-au dat-o gol? Un tun per... plex?!

Mi-e ţara toată un circum... flex,
Adică un fel de circ; c-o droaie
Ce fac orice, ce cap nu-i taie...
Tăind de la toţi, lor... Perplex!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 septembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caraghios...?!

Îl văd ades pe Caragiale
Ştiu de mult că e absent
Chiar de nu-s din zahanale...
"Neicusorul" e prezent.

Unde trec, e un Gagamiţă
Poliţai numărând steaguri
Bileţel îi tot "coniţă"
"Parliament", tot "animaluri"...

Pupatul nu-i doar la "gay"
‚ndependenţi se pupă-n... tur.
"Conservanţi", cu penelei...
Jidanul Vadim, e ungur?!

Cum în ţară n-avem rege
Renumitul e "piticul"...
El nebunul, face lege,
Concurând, să dăm "falitul".

Coana Joiţica-i blondă,
Adrian- parol d'onor-
Ţara o vându ca sondă;
Bani făcu, ca ouător!

Goe este în Prigoană,
Iar Chiriţa are Noră...
Turmentat pare a fi Geoană;
Se bârfesc, dar îs toţi în horă!

Eba are des "succesuri",
"Almanahe"au ţigănuşi...
Patricel e gras, cu greţuri;
Să-i facem, pe toţi, mănuşi!

Onor, toţi la "crâşma" ţării
Se dau zilnic... premieri;
Sar de limita răbdării...
Ţării-s şef... alaltăieri?!

Unu ţipă-n scris "o... ţaaară!...
... Ce popooor!"..." Sunt Sfânta Vineri";
Zâmbet parşiv de fecioară.
Ucigaş, în fapt..., de tineri!!!

De la ‚89 încoace
Lupte seculare dăm.
Tara-i plină de băltoace...
Nu mai ştim, ce să furăm???!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet

E adevăr că suflet este şi pleacă doar când viaţa trece
După ce-a stat în hibernare, ieşind arar din al său fald?
Şi de la ce se-ntâmplă tot şi-n urmă lasă corpul rece?
Atunci, de ce o fi la toţi; doar că sunt vii? De ce-au trup cald?!

Şi n-are, suflet, greutate? Cum poate singur, el, să zboare?
Şi de-i aşa uşor, cum poate să stea cu trupul la un loc?
O fi mister, doar lângă viu, fără materie; o mişcare
Ce-ar vrea inertul, în cutremur să-l facă din gheţar un foc?!

Oricum şi fum de-ar fi, nu poate să iasă dincolo de ceruri,
Ca să privim noi neştiutul, crezând că el pe noi ne ştie
C-avem trimişi, fuioare multe ce ne privesc calde, din geruri
Şi-i doar o mistică plăcere, de-avea ce noi vrem cum să fie!

Deci dac-ar fi minunea dragă, aşa cum credem, numai bun,
De ce nu mai răspunde-n veci, chiar de chemată-i, de-i în aştrii
Şi lasă răul în neştire de cap să-şi facă, căpcăun,
Pe noi, pierduţi corpul de suflet, de vii... Sărmanii de sihaştrii?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipocrizia lecţiei

M-am întâlnit astăzi c-o sfântă ce tot sfinţeşte păcănele
De sfinţi bărbaţi, ce întâlneşte şi îi deschide la curele.
Este profund ultragiată că are-n curte o căţea
-Ce nu-i a ei, e pripăşită- fără respect de loc, de ea;
Neruşinata s-acuplând cu toţi căţeii dimprejur,
Ce-o însămânţează zi şi noapte, hălmesiţi toţi, să-şi aibă... tur
Şi nu înţelege, ioc defel, cum nu se mai respectă scară
Şi animal ce-o fi, căţel, a ajuns s-o facă de ocară!...
Se pare c-a fost înţeleasă de curva de căţea străină,
Că-n două săptămâni s-a stins delirul, sexul cu pricină;
Şi-a însuşit din manierele predate zilnic, neîntrerupt!?...
Fără să ştie, sfânta noastră, că la căţea-i un rut... S-a rupt!

Oricum ea, celebrala străzii, maica-n rasă superioară,
Cu mult bun simţ, îşi drămuieşte "appeal" doar seara... de cu seară!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi bărbaţii

Toţi bărbaţii
Care au trecut prin inima mea –
Unii în fugă,
Alţii reţinându-se îndelung -
Ar putea şi azi să mai revină
Cel puţin
Pe frunte să lase un sărut.
Toţi bărbaţii
Din vina cărora
Inima mi-e palidă deseori
Ar putea să intre
În una din pagini
Cu ocazia acestei sărbători.
Ar putea să recunoască măcar unul
Că în umbra mea i-a fost comod
(Şi un sfat a reţinut precis),
Şi apoi să-şi ia în mâini destinul
Prins la pieptul meu
Precum un bold.
Toţi bărbaţii...
Aş dori, chiar toţi –
Unii tineri, veseli,
Alţii deja morţi...
Să mă ierte,
când nebună cer –
Stropul meu de aer,
palma mea de cer.

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Victor Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!