Ţurţure

Atârnă parcă dinspre cer cristal topit
Cu-ncolăciri de lupe translucide
De-un gri sticlos catifelat la pipăit,
Alunecos cu ascuţişul bont, din tablele livide.

Se-adună larg din lacrimi de îngheţ
Ce se preling pe altele statui
În pisc cu plecăciune la pământ, semeţ
Franjurând aer plin de nuanţe albăstrui.

Cu gustul pur de apă de izvor
Se picură de-i cald la zero grade,
Sau se prăvale-n scrâşnetul de "mor"
Cum cupe cu şampanie-n parade.

Cât de gingaşă-i creatura siropoasă
Sclipind în noaptea lunii diamant
Cu şlefuiri volupte de-amoroasă...
Un ţurţure, c-un scurt de viaţă, epatant.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solare

Oricât de mult s-ar fi epuizat păreri pe temă,
Mi-e gând, la fel de cald, la pielea ce-mi dogoare,
Mă îmbăind pe-un scaun undeva, sclipind de-un soare
Doar cât o bilă de popice... un diamant topit în cremă...

... Ce-mi mângâie dintr-o imensitate corpul, gând,
E mai mult de putere, minţii, globu-aprins de lavă;
Îmi luminează vise, câmp, păduri, oceane purtând navă...
Şi nu de azi, de ieri... de când mă ştiu la coada vieţii, rând.

Şi pe egipteni îi înţeleg, chiar de-i tardiv, cuprinşi în veneraţie,
E atât prezent în ce-i, că de-l ignor parcă mă doare.
Deci lor mă închin la cât din timp şi-au dat pentru visări solare
Şi încerc să mă răscumpăr, când şi când... înspre sursa-mi de inspiraţie.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce otrăvitor

Privesc, tot numai simţuri învolburat plecate,
În gândul ce mi-l pierd înspre chipul de cristal,
Ce ştiu că poate îmi este otrava-n plumb, ce-i parte
Sublimului suav, topit în pur metal.

Mă înfior de clinchete de stele în cristaline
Cu agate de halou, se picurând culori
De amor, când te dădeai uitându-te pe tine,
Mă îngropând de viu cu trupu-ţi de comori.

De-un pâlpâit plăpând, de-o noapte în lumânare
M-anin, topit memorii de-un picur de pe buze
Din ruperea-n rubin, cu gust nectar de floare
Şi ating un puf de piele din corpuri de meduze.

Nici nu mai ştiu de-i vis, parcă n-a fost vreodată
Şi-i numai o dorinţă de-alt timp şi de-un alt cine,
Ce-l caut pipăind cu mâna în fiinţa-mi toată,
Să ţi-l aşez alături... şi apoi să mor de bine!?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil din flori...

... ca şi cum fructu-ar fi mereu bastard
sau din iubire ies miresme încântătoare
doar de-i frugală, ca sămânţa ce-ar da floare
doar de-i boboc de-un jurământ ascuns sub fard...

... aşa pupila de-un desfrâu sau patimi
ori pajul de adulter crescut în palma
credinţei "padre" dedicată-n şir de lacrimi
o viaţă, cum secret păstrat ca şi altele, de-a valma...

... aşa ar putea fi şi ruşinea, ce nici oceanele nu spală,
cu chip de adolescentă se pierzând pe sine
plecată de la bal într-un vertij de tremur, goală,
lăsată pradei de-un amor îmbietor de bine...

... un pic nedrept e apelativul plin de mângâiere
ce parcă merit dă doar vieţii din păcat,
ca şi cum vina ar da mai mult drept la plăcere
şi castul, îndurarea, cinstea n-ar fi "meritat"...

... zişii legitimi, răsădiţi din litere seminţe
din coadă de alfabet, zeificaţi odoare
îs devalizaţi de purul, de izul coloratei fiinţe,
cum n-ar avea traseu până la fruct, prin floare...

... depun deci moţiunea eu ca să răstorn din tasuri,
să-nchin pământu-ntreg cu-al său sublim de floră
la tot ce suntem toţi o zi; copii, mici strasuri,
diamant sau rubin ce întoarce secolul în oră...

... îngrăşând toţi pământul, cu floarea dintr-o amforă!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima ploaie

Muzele curg în picăturile de ploaie,
Căzând pe sticlă în mici, prelinse lupe,
Să caşte văzul simţului, să înmoaie
Sufletul, din de neatinsele-i redute.

Imaginea e în film alb-negru,
Ca o peliculă învechită în deformate strii,
Săltând gându-n eter în zbor peste tenebru...
Deasupra a ce-ntind palma, în lacrimi ude... Vii?

Se înşiruie răspunsuri în ropote mărunte
De-un vuiet perceptibil, cuvinte bănuite
În pipăit de tâmple cu de început cărunte...
Lângă o lamă în sânge, din vine dezlipite.

Un râu roşcat, de muze, se scurgând... istovite.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tomnatic

Amestec de-un frizant velur atinge dermul
Ce se înfioară un pic stingher, după ce cald s-a dus,
Căci orele l-au luat cu el întunecând mai iute cerul
Şi timp dispare, nu ştiu unde, între zori şi apus.

Astrul, arzând orbeşte-n spre amurg, orizontal,
Tăind parcă felii din clipe, luându-le din grade
Începe încet să îşi strecoare un regret... Moral
Se lasă pe tânjeală, vlaga disipeşte plaje de parade.

Rămâne singură iar marea, ce înteţeşte val în spume
Să prindă ce-o mai fi rămas în juru-i, să îmbie,
Îndrăgostită, efemer din nou de amorurile de-o lume,
Lăsând umbre ce şterg pe un nisip, ce în minţi or să reînvie.

Se supără şi frunze înroşind necazul că vor piere,
Printre altele gălbui pătând de gelozia acelor de brazi
Ce stau să înţepe timpul, să se prindă, că nu sunt efemere
Şi se întind apoi covor, lacrimi de pomi, odată "camarazi".

Se varsă seminţii grăbite să nu-şi piardă urme,
Ne îmbiind să stoarcem fructele-licori
Şi aripate pleacă cu alţi pui în zbor de turme, turme...
Iar eu şi tu ne privim, iar, ne întrebând; "Vom fi, de câte ori?"

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 septembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tomnaticul

Amestec de-un frizant velur atinge dermul,
Ce se înfioară un pic stingher, după ce cald s-a dus,
Căci orele l-au luat cu el, întunecând mai iute cerul
Şi timp dispare, nu ştiu unde, între un zori demult şi un apus.

Astrul, arzând orbeşte-n spre amurg, orizontal,
Tăind parcă felii din clipe, luându-le din grade...
Începe încet să îşi strecoare un regret... Moral
Se lasă pe tânjeală, vlaga disipeşte plaje de parade.

Rămâne singură iar marea, ce înteţeşte val în spume,
Să prindă ce-o mai fi rămas în juru-i, să îmbie
Îndrăgostită efemer din nou, de amorurile de-o lume...
Lăsând umbre ce şterg, pe un nisip, ce în minţi or să reînvie.

Se supără şi frunze, înroşind necazul că vor piere
Printre altele gălbui, pătând de gelozia acelor de brazi,
Ce stau să înţepe timpul, să se prindă, că nu sunt efemere
Şi se întind apoi covor, lacrimi de pomi, odată "camarazi".

Se varsă seminţii grăbite să nu-şi piardă urme,
Ne îmbiind să stoarcem fructele-licori
Şi aripate pleacă cu alţi pui în zbor, de turme, turme...
Iar eu şi tu, ne privim iar, ne întrebând; "Vom fi, de câte ori?"... De câte ori?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 septembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tomnatic amurg

Se îngână încet, nesigur, canicular sfârşit,
Cu schimbător amurg în toamnă sângerie
Băută-n căni de must din ruginii de vie,
Mânjind pân' la urechi un soare-n asfinţit.

În verde sidefat se mişcă frunze-n ramuri
Se desenând pe un cer albastru în ton de mov,
Cu nori, din bulbucaţi, în pieptănat alcov...
Şi picuri se preling pe aburite geamuri.

Adie un pic de umed pe dermul cald de-o vară
În bronz turnat, sub bluza de-un crem de in topit,
Zbătându-se, cum flutur în zbor neobosit...
Şi perle se răsfrâng sub ruj lucind, de ceară.

Din acoladă fină, se prelungind pe coapse,
Răsare, să dispară, un ring pe-un inelar,
În palma masculină de-un ins crepuscular...
Şi-n doi, pe sub castani, se trec uniţi... sinapse!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împuternicire

C-un pumn de soare ţi-am dat suflet cald,
Din căuş de lună, perle ţi-am dat dinţi,
Umbra-mi cu răcoarea-mi, ţi-am făcut-o fald...
Îţi îndoi c-ocean, lacrimi ce-ai fierbinţi.

Lava din vulcani, buze-ai să-ţi-ntinzi,
Lac din munţi să ai, ochi verzui, sau bruni,
Cum copiii lumii, vârsta să-ţi pretinzi...
Pisc de Alpi-n lapte, am luat să-ţi fac sâni.

Lianele din junglă am să-ţi pun drept mâini,
Din sequia lumii o să-ţi fac umbrare...
Lanuri din planetă, ţi le dau în pâini,
Sonde-n bogăţii, ţi le fac picioare.

Vreau să-ţi dau puteri, din Pământ, tot ce-are;
Păgâni sau creştini, în credinţi s-aduni!
Infinitul razei să ne-o faci cărare;
Univers în pace, să ni-l dai drept lumi!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele

Hotărâsem escalada
Muntelui cel mai înalt
Pregătind de un asalt
Invincibilă armada

Şi-am plecat de lângă vatră
Ţinta noastră numai vârful,
Şi lăsând în vale stârvul
Recilor statui de piatră

Seara ridicam un cort
Ca să ne păzim de rece
Cu o grijă ce petrece
Somnul greu după efort

Sacii noştri de dormit
Noaptea ne ţineau de cald:
Parcă adia un fald
De la focul de lignit;

Şi când am urcat pe pisc
Ce minune: orizontul
L-am trecut voioşi în contul
Iubitorilor de risc!

De pe cel mai 'nalt catarg
Parcă ne găteam de zbor
Să plătim cu un fior
Aventura către larg!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pat...

... un labirint de nesfârşite pliuri curbe-n ascuţişuri,
tăind din florile de pânza-n impregnări înzămislite
de somn, trezit visându-şi iele, pitite printre ascunzişuri,
cu palpu' înfiorând... este cearceaful, zilei, nopţii nesfârşite...

... şi fără niciun gând, din gândurile puse-n amurg blând,
răsar două movile, voluptos cum fumul de tavernă
întortochiat de-un timp întunecat, fumat bolând,
părăsit din respir, plecat în zori... din puful fin de pernă.

... tronează în colţuri răsfirate strâmb, fără vreo geometrie,
o boare de duvet cutat, îşi străduind intim purced
să urce florile, la fel buchet, frunziş de iz de iasomie,
spre locul cald, răcit lăsat acum... de părăsitul pled.

... un ieşit diafan, de tafta roză lucitoare, sau mătase,
se urcă în aer, pur de-acum, c-un mix de olfactive,
cu dulce şi subtil deopotrivă în unde vaporoase
şi-un fir de păr prelung răscolă... instincte primitive.

... în tuburi de lumină se tot revarsă, varsă raze,
ce lasă să plutească ciudate, infime translucide,
dinspre fereastra largă, printre reflexii de topaze
se mângâind natura de corpurile duse... locuri vide.
,
... o undă mişcă alene din faldul voal de o perdea
şi parcă un freamăt scurt, himeric, apare dintr-odat'
din corpuri fremătând suspine, murmure ce ar cădea
din razele adulând zefiric, din fiorul, castul, nepătatul... pat.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani!

Lumini pe cer Pământu-i, pe străzi, în case, în inimi,
Alaiuri trec, se-adună, se scurg înspre saloane...

Mustesc bărdăci cu cepuri ce-şi cască-n guri arinii
Uitând de raţiuni, vărsându-se-n galoane.
Lumea se-avântă-n nou, se lăfăie-n speranţe,
Ţel, viaţă de-o secundă, se-anină de-un sărut
Intim cu gloata martor, 'n extaz de dans, romanţe...

Acum ori niciodată îşi jură amor, avut!
Neasemuită-i noaptea de vis, trecând noi ani,
Ispite efemere-n eternul "La mulţi ani"!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O viaţă fără cuvinte

Tânjesc, tânjesc aproape până la durere
Să-mi găsesc visatul, rarul, fostul companion
Fără perdea, cu zâmbet larg, fără fason...
Să mă deschid mimoz mascul, să-i cer părere.

Pierdut îs de-o lume tot mai multă mută,
Ce-şi spune doar cuvinte neauzite, goale,
Schimbând auz cu idiferenţă-n veşnice târcoale,
Să afle ca-ntr-o doară pe ascuns ştirea pierdută.

Cât bine răscolit mi-ar face confesatul
Din amintiri veninde de un prevăzut trecut;
Să nu se-adune cronic, dintr-un recent acut...
C-un dialog burlesc, boem, mult aşteptatul.

Nici vidul nu mai este să se umple din plin,
Căci nu mai e intrare, e doar zid de-un refuz
C-un plictisit apatic, căscatul de mofluz...
Ca-n sihăstria vieţii ce ne e pan-destin...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împărţire de neavut

Din norii ce se curg în ploi
Vom fi spălaţi de rău vreodată?...
Din lacrimi, picuri de nevoi,
Fard şters... Va fi lume curată?

Din suliţe de raze calde
Vom fi mai blânzi, de înţeles?...
Din mâna-ntinsă pentru jalbe
Putem să dăm mai mult, mai des?

Din taleru-n cristal de Lună
Putem să facem schimb de ură?...
Din minte roabă de stăpână,
O facem suflet, cu căldură?

Din steaua ce-a murit de mult,
Avem curaj s-o facem ţintă?...
Din pilde în învăţat de-ascult
Să dăm iertare-n loc de flintă?

Din spuma mării milenare
Vom învăţa eternitatea?...
Din tot ce-am înecat, oroare,
Vom aplica, pe veci, dreptatea?

Din piscul veşnic plin de gheaţă,
Avem exemplul de semeţ?...
Din ce ne-au dat străbuni, o viaţă,
Popor ne-nvins... Vom fi... isteţ?

Din floarea câmpului, fruct-fragă,
Vom lua parfum de rod sublim?...
De câte ori o spunem - "Dragă..."-
Am învăţat să nu minţim?

Din aeru-n subţire coajă
De pe-un Pământ ce ne e leagăn,
Din bruma averii-n drog, o vrajă,
Vom risipi la toţi un reazăm???

Dintr-un pământ ce-l avem fiinţă,
-Ce-l mâncăm zilnic în bucate-
Din pâinea o plămădind credinţă,
Vom face lumea... o paritate?!?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie printanieră

Se îmbracă răzoare pe rând; ghiocei,
Viorele, zambile, cărnoase lalele.
Imaşuri se zburdă în saltul de miei
Şi bleu liliac parfumează stradele.

Se scutură pomii de ninsul de flori
Şi mâţii pufoşi vânt de cald îl mângâie,
Lăsând loc la nuci, ciucuri verzi în culori
S-atârne-n ghirlande de iod... gust să înfrâie.

Pe câmp e salteaua de-un verde de grâu,
Ce adie ca valul când luciu, răspăr
Şi, apele-n ploi din pâraie fac râu...
Pisicile au noi mogâldeţe de păr.

E cerul brăzdat, când şi când, ca de suliţi
Penate, lăsându-şi în urmă din triluri
Şi fete, de-un proaspăt sclipind, umplu uliţi...
E-un aer, ce iar primeneşte iz, stiluri.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Crăci... un

Fără vreo vârstă, în hainele color,
Neras de mult, cu glasul hohoit,
C-un fes pe cap cu ciucur, stă pitit
Să nu-i descoperi glas de... vorbitor.

Promite multe, vrute şi nevrute,
Ce dă de-un sac, ce şi l-a încropit
-De e avut- şi-un brad împodobit
Îi ţine lângă, hang... cu zilele pierdute.

Nu ştie nimeni de-i venit cu reni,
Nici de pe coş -că faţa-i n-are coşuri-
Dar nu e bai, nu-s plânsete, reproşuri...
Sunt toţi voioşi; moşi, babele, meseni.

A pus o fată, de vreo şaişpe anişori,
Să se aşeze bine pe genunchiul stâng,
Uitând de daruri, de copii ce plâng
Că ea-i stă-n braţele... ce-i strâng din sânişori.

S-a făcut roşu moşul, dar la faţă,
Că haine nu-s –de cald s-a dezbrăcat-
Căci şi-a propus şi lui, a fi bărbat...
De nou Crăciun şi moşii au drept la viaţă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obscur

Stau negrul spatelui oglinzii de cristal,
Să sorb, de-i fir, de rău în chipul alb, oval,
Să strâng însingurat tipar de amintiri...
Ce-n zilnic se succed în alta şi alte firi.

Sunt smoala argintată cu spate la perete,
Un zid amorf şi dur, neînţelegând regrete,
Ce atârnă în cui pe-o sticlă... lumină răsfrângândă
În priviri de stări diforme, schimbate ziua lungă.

Sunt ca retina, neagră, cu văz într-o pupilă,
Obscur, fără lăcaş, întins sticlă fragilă,
Un nevăzut ce vede orice i se perindă...
Te aşteptând din nou, spânzurat zid... pe-o grindă.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O... dragă!

Vrei ca tu să-mi fi gând,
Vrei să-mi fi Universul?
Glasul tău- fie-mi cânt,
Spusul tău- fie-mi versul?

Crezi că-ţi merit avutul
Oh, frumoasă ce eşti?!
Mă accepţi? Îs neştiutul...
Dragă fee, de poveşti!!!

Ai vrea tu să fi floare
Şi din lacrimi să creşti?
De-ţi dau schimb la candoare
Fericiri din poveşti?

Ai puteri să mă rabzi,
Să-ţi fac cuib de petale;
Suflet scări, să nu cazi,
Aur fin să-ţi pun dale?

Zâmbet, pururi să fii,
Fericire eternă;
De nimic să nu ştii...
Vis, real, să ai pernă.

Jur, voi fi-n veci amant,
În extaz doar să zbori!
Vin să bei în diamant,
În castel printre nori.

Şi promit că de-o fi
Ca planeta să moară;
Alt loc- spaţiu de vii-
O să-ţi cumpăr la vară.

Viaţa-mi pun drept garant...
Să nu suferi de iarnă!
Zâmbet cald, epatant,
Pururi, zeii să-ţi cearnă!

Şi Regină să-mi fii!
Eu, ne bunul de... Rege!
Îngeri dă-mi, nu copii!
Vraja ta... să mă lege!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ş Mai... ploios

Se scurge ploaia iar, în mai, sfârşit de-un început de vară
Şi ating cu ea gheţari topiţi, aisberguri, Arctic pe-a mea ţară,
De aceea gând călătoreşte, se diluează în ape, în picuri
Ca diamant, pe sticla casei, de la maşină, 'n lichizi licuri.

Băltoaca îşi ridică ţepi pierzându-se-n halou de cercuri
Topind diluviul, nesfârşit de-o sâmbătă, început cu miercuri,
Iar lumea toată e ascunsă, în loc să-şi spele din păcate
În şiroiul vechilor milenii, evaporat, lacrimi vărsate.

Mai sfârâie din când în când un treacăt de automobil,
Sau sub umbrelă, strâns de mână, răzbate glas de... eu, copil...
Pământul, parcă tot ar fierbe spărgând baloane efemere,
Rotunde, mici pe praf muiat, făcut un mâl de sparte sfere.

Numai copacii nu se ascund ca iarba, grâu în câmp, ori flori
Ce-au învăţat să rabde nor de atâtea ori, de atâtea ori.
O vrabie, în bătăi grupate de aripi, zboară în acolade...
Şi eu, topit în dor de muză visez, să las poem, balade...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare

Sunt albul dintr-un puf de omăt
Transfigurat pic de cristal
- De-mi dai căldura să mă-mbăt -
Din inima-ţi ce-ai piedestal.

Dacă deschizi azi o ferestră
O să-ţi pătrund în casă fulg,
Un picur din planeta albastră...
Mă voi topi-n urări cu sârg.

Îţi voi da veşnic gust de viaţă
Din picătura-mi de cristal,
Topit de drag ţi-aş fi povaţă
S-ai trai etern, de festival.

M-aş face magul să-l urmezi
Spre poala albă a lui Christos
La ea să poţi să-ngenunchiezi
Să ceri să fii iubit, frumos.

În bulgăr de nămet să fiu
Să mă arunci în constelaţii
De horoscop. Să te-ntreţiu,
Să-ţi dau trăiri de generaţii.

Să mă aduni câte un pic
Pe zi ce trece, sa-ţi fiu scaldă,
Să creşti cum floarea din nimic,
S-ai calea vieţii veşnic dalbă.

Să-ţi faci din mine râu, cascadă
Să-ţi curgă-n albii fericire
Din nord de-ocean să-ţi fiu zăpadă
S-ai ciclul ei de nemurire.

De câte ori te-oi dezmierda
Pe gât, pe frunte sau pe buze
Să ştii că-s fulgul ce ţi-oi da
Sărut de drag, eterne muze...

În fond sunt picurul de viaţă
Al meu... cu crez profund în el,
De-un Univers inert de gheaţă...
Un prorocit de... Daniel...

* De la Montreal, este urarea mea pentru fiecare!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 decembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A câta primăvară...

Înseamnă, amore, că Soarele-i un afrodiziac,
căci de ce tot m-apropii, cu planeta întreagă,
parcă uit tot ce-i proză, ce rutini mă leagă
şi mă deznod să zbor, iubind orice-ul... minte iraţională, maniac.

Îmi place, rău, până şi pământ moale, lipicios,
mă încânt de un fir de iarbă, sunt un clopoţel
cu trei petale, îmi umezind inima îs un ghiocel,
mă dăruind fir, plin de curaj... un prim jertfit şi-atât de graţios.

Sofisticatul corb, tot sobru, cu limbaj cifrat,
se schimbă-n triluri mici, zvăpăind puf, idile,
pe ţambre însuliţând un cer de albastre, puerile
crude... sub palma mângâindă-n trecere de-un galben arzător, curat.

Un fum se înalţă sub priviri, dinspre răzoare, în sus,
un abur, plecat ud să stingă cald, ce-i prea devreme, ar arde
şi fire între pari înalţi se îndoaie din întinse coarde,
ciupite de adieri... c-un zumzet electronic alergând, s-aprindă apus.

Despoaie heliul fiert veştminte, îmbrăcând boboci
şi umeri lasă goi şi cupe-n sâni iţesc, înţepând gând
spre amor, sfredelind piept, respirul îl sacadând,
când tot se pierde în urmă... risc de aventură-ţi dă imbold, viaţa să-ţi joci.

Dezlănţuie un imperfect de cerc, rotirea, în dragoste născând,
crezând, pentru a câta oară, că nu pierzi nimic, neştiind că primăveri nu întorci!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!