Reverie printanieră

Se îmbracă răzoare pe rând; ghiocei,
Viorele, zambile, cărnoase lalele.
Imașuri se zburdă în saltul de miei
Și bleu liliac parfumează stradele.

Se scutură pomii de ninsul de flori
Și mâții pufoși vânt de cald îl mângâie,
Lăsând loc la nuci, ciucuri verzi în culori
S-atârne-n ghirlande de iod... gust să înfrâie.

Pe câmp e salteaua de-un verde de grâu,
Ce adie ca valul când luciu, răspăr
Și, apele-n ploi din pâraie fac râu...
Pisicile au noi mogâldețe de păr.

E cerul brăzdat, când și când, ca de suliți
Penate, lăsându-și în urmă din triluri
Și fete, de-un proaspăt sclipind, umplu uliți...
E-un aer, ce iar primenește iz, stiluri.

poezie de (27 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

O altă primăvară

S-a copleșit pământul
De-un reavăn de parfum,
E-o adiere vântul,
Sunt zâmbete pe drum.

E-un tril nestăpânit
De gingași zburători,
E-un zumzet de mierit
Prin alb omăt de flori.

E-o atingere suavă
De-un cald de pluș, de aer...
Un clopot bate-n slavă
Umplând inimii baier.

E corpul ca o sită
De pori deschiși extazic
Iar dragoste-s ispită
Și gându-i iar afazic.

Se umple piept de zbor,
Se reînviu speranțe,
E rutul iar fior...
Necazuri iau vacanțe.

Imașu-i plin de miei,
Se umple văz de verde
Și moșii-s tinerei...
O lume-ntreagă fierbe!

E-o singură dorință
În lume... Să nu piară
În veci amor, credință...
... Căci primăvară-i iară...

poezie de (19 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Solare

Oricât de mult s-ar fi epuizat păreri pe temă,
Mi-e gând, la fel de cald, la pielea ce-mi dogoare,
Mă îmbăind pe-un scaun undeva, sclipind de-un soare
Doar cât o bilă de popice... un diamant topit în cremă...

... Ce-mi mângâie dintr-o imensitate corpul, gând,
E mai mult de putere, minții, globu-aprins de lavă;
Îmi luminează vise, câmp, păduri, oceane purtând navă...
Și nu de azi, de ieri... de când mă știu la coada vieții, rând.

Și pe egipteni îi înțeleg, chiar de-i tardiv, cuprinși în venerație,
E atât prezent în ce-i, că de-l ignor parcă mă doare.
Deci lor mă închin la cât din timp și-au dat pentru visări solare
Și încerc să mă răscumpăr, când și când... înspre sursa-mi de inspirație.

poezie de (11 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lacrimă în... "Purple rain"

Stă soarele-n "purple", cu sufletul stins
De-o rază răsfrântă de-un luciu pierdut,
Rămas fără vlaga sclipirii de-un vis,
Adânc înecat... pe Univers lăsând slut.

E sunet mai gol, doar în scoici lăsând vuiet,
Ce poate într-o zi va renaște-n recifuri,
Când ploi vor dispare și "rain", doar un tunet,
Va sparge timpanele... închise cu cifruri.

Fantoma de" Prince" va renaște dansând
Pe tocuri și, tril ce va scurge chitară,
Va face amintirea, rămasă plângând,
Să învie din nou în fiori... iar și iară.

E lumea atâta de trist de perenă,
Cu atâta nedrept scris în indiferență
Și își uită că viața îi e doar o scenă
Fugară... ca mintea, pierdută în demență...

Sunt strop... "purple rain", dezbrăcat de prezență...

poezie de (22 aprilie 2016)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Mac

Stau singur roșu mac în mijlocul de lan, ocean de grâu
Cu spice în țepi se unduind în valuri galbene de-o mare
Și nu mă satur să mă întreb de-oi fi cules cu mâna floare,
Sau voi cădea răpus de seceri... 'ntr-o zi ce nu pot ține-n frâu.

Privesc, deschis până la sânge de atâtea scrijeliri de suliți,
Spre orizonturi mărginite de tufele de arbuști verdatre,
Ce-mi opresc vis de zbor din opiul ce-mi mângâie timpul, etate
Și nu zăresc nicio scăpare... doar vântu-mi dă înfundate uliți.

Mă plâng din când în când, din picuri mă vărs în boabele de ploaie
Și ard mocnit din ce-am petale, bătut din raza ce mă coace
Îmi piperând în golul cupei cărbune în fire închis, rapace,
Cu un inel de galben viu, culori... ce suflet tranșe-mi taie.

De mi-ar surâde gând de șanse mă pot încovoia un bulb,
Să mă adun ascuns de coajă, înmărunțit plin de idei...
Un cuib înmărgelat semințe din tot ce strig și, poți să-mi iei
Licoare, să-ndulcești din anii... ce tot mă trec și mă încurb...

Eu, ca și tu, cel singur, drept înspre sfârșitul de-un amurg...

poezie de (16 iunie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Miraj de nașteri planetare

Din mreje întortocheate în linii frânte, curbe,
Ca un păienjeniș uitat în colb de colțuri,
Se întind din trunchiuri groase, din ierburile-n turbe,
Tot se ascuțind să crape pelicule verzi, moțuri,
Cât abdomen de-o muscă la început, crescând
Până ce parcă aripi se descrețesc 'n foi fine
Ce mâzgălesc crenguțele din fastul muribund,
Îl înveselind pe el și lumea întreagă în sine.
Pământ deja crăpase înțepat de lăncii dârze,
Firave, tari ca piatra, ce cuib au așternut
Să-și ia treziri din somn albi ghiocei caști, muze,
Ori toporași apoi, zambile... în renăscut.
Am colorat iar cer, în albastru, eu cu ochii-mi,
Să pară soare în șarjă de-un alb strălucitor,
Ca un jeleu încins, ce-l spăl cu lacrimi stropi-mi
D-extaz, că-s iar planetă se îndrăgostind de-un sor.
Se așază caldu-n puf din păr până la tarse
Și bolta-i ateneu de triluri dezmorțite...
Reînviate gâze joacă-n priviri ca arse
Și-albine lucrătoare zburdă printre flori, pitite
Într-un fel de reverie ce-a amețit o lume,
O îmbătând mai tare decât licori de poame...
Cadou perpetuat, fără să-și schimbe nume.
Le printemps, spring, primavera, sezonu' a vieții foame...

poezie de (15 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Traian Abruda

Am vrut să te întreb: tu

verzi mai mult decât se verde
pe o pajiște de-un verde crocodil de nil cu trupul
de un verde-așa subtil?
verzi, când totul e pe roșu,
verzi și stelele în verde?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

De când tu taci

s-au uscat maci
pomii pe jelit s-au pus
vântul așteaptă acuns, supus
cerul sub nori nu m-ai are de spus
triluri-n tâmpla soarelui la sud de păsări dus
cu dorul privesc să apară un glas în vânt de presupus
și vin zări negre lăsând coji de nuci
în bărcile cu ecouri-mi năuci
prin ostrov de haiduci
de când tu taci

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Diafane reminiscențe

Pe luciu, de oglindă, în două se răsfrânge
Sidefu-n romb de sticlă, inel de-un ruj-baton
Lâng-un gălbui parfum, deux pieces de același ton
Cu piele de toc cui, de pe-un persan ce plânge.

Cercuri, de aur fin, de doi cercei se îmbină
Pe sticla etajerei, cu creme în tuburi mici,
Printre cutii cu înscrisuri în limbi, ce nu-s de-aici
Și aer tot, vapori, se întind de-o boare fină.

Culori vii, joviale, stau rând, balsam, șampon,
Lângă halatul roz, cu alb mai pur ca neaua,
Iar pe măsuța-n colț e-o vază cu laleaua
Frizată-n fixativ, pe-un antic patefon.

În rama-n fir subțire, sub sticla reflectândă,
Ce nu lasă perpetuu privire să răzbată,
Se frânge ochiu-n pâclă, pe gloss de-un chip de fată,
Zâmbind cu cap pe-o parte, sub raza tremurândă...

Și-un luciu păr respiră din nodul dintr-o fundă,
Obrazul mi-atingând... mă retrezind deodată.

poezie de (4 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bizar sezon

În zilele de iarnă, scurte,
Se moare în "part time" ce e fire
Înspre nopți lăsând, nefiind să-nvârte,
Himere morții... s-o inspire.

Cum vis fugar topit real e
Și negrul cer în alb topește,
În fasturi sfinte ne e cale
Ca să îmbune geruri-peste.

E-un concentrat de suferință
A tot ce-i viu în vârf de suliți,
Cu mult amar de neputință
Se înglodând, murind pe uliți.

Speranța ar fi doar inedit
În așteptări înfrigurate
Topite-n dorul de sfârșit
De zile scurte îndelungate...

poezie de (17 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Intușabilă

... Când trece pe stradă în zâmbete-ncântă
Șoferi, trecători, un parfum lasă-n urmă.
C-un gest de uimire se-oprind, se avântă
Și-o muzică-s pașii ce-ntinde și-i curmă...

... Jucându-și pe umeri șuvițele lise
Lucind în bătaia de raze de soare,
Lăsând ca o ramă chip-sursă de vise
Și-o mână trecându-și în păr, ca o floare...

... Când gâtul subțire răsare din guler
De-un alb ca de-omăt din cămașa-n carouri
Și saltă sub geaca cu-nscrisul fin "Muller"
Ce tremură-n salt peste sânii-n trusouri...

... Ce-și lasă o dungă sub fusta mulată;
O linie-n undă cum cheia de sol,
Abia percepută, pe corp ondulată,
Ce iute răsare din stofă-nspre gol...

... Și-n lungi efilări, catifele de jambe
Se scurg în balansul ce mângâie, adie
Și aer și iris... Brusc șiruri de dalbe
Sclipiri dintre buze se varsă, se-mbie...

... Și ochii-i se pierd într-o Porsche argintie...

poezie de (12 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Percepții matinale

Epuizat 's în dimineți, de-s premature,
Când soare nu-i, sau peste-i al meu văz,
Când ochii ar vrea lumina să și-o fure
Și-n țepi de cetini se înfig... în spice de ovăz.

Sunt visele întrerupte, ce nesfârșiri și-adună
Și, stau ca pedepsite, trase, nemoarte, în suliți
Lăsând să curgă sânge injectând ochii de-o brumă
Împăienjenind privirea... ca la alcoolici uliți.

Parcă și mintea-i lentă, cuvinte nu se leagă
Și-un gust metalic naște din piept, ca o cocleală,
Iar pasu-i vaccilant, pân' cortizon să dreagă
Și cap buimac și trup... din sor de poleială.

Atunci de-abia, din luciul ce-și varsă mângâiere
Din dincolo de vid, de negru și de rece,
Se împrospătează aer de-o cosmică plăcere
Din neîmpliniri de oniric... până ce zi, iar trece.

poezie de (22 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tomnatic amurg

Se îngână încet, nesigur, canicular sfârșit,
Cu schimbător amurg în toamnă sângerie
Băută-n căni de must din ruginii de vie,
Mânjind pân' la urechi un soare-n asfințit.

În verde sidefat se mișcă frunze-n ramuri
Se desenând pe un cer albastru în ton de mov,
Cu nori, din bulbucați, în pieptănat alcov...
Și picuri se preling pe aburite geamuri.

Adie un pic de umed pe dermul cald de-o vară
În bronz turnat, sub bluza de-un crem de in topit,
Zbătându-se, cum flutur în zbor neobosit...
Și perle se răsfrâng sub ruj lucind, de ceară.

Din acoladă fină, se prelungind pe coapse,
Răsare, să dispară, un ring pe-un inelar,
În palma masculină de-un ins crepuscular...
Și-n doi, pe sub castani, se trec uniți... sinapse!...

poezie de (28 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mintale ipostaze

Am tras, ca pe-o perdea, din cerul
Ce nu-i albastru, îl văd doar eu
Așa sublim; un bleu, cum gerul,
Din nea, prin prisma-i curcubeu.

Mă simt ușor în primăvară,
Sau când iubesc și sunt iubit
Și tot mi-e greu, ca întâia oară,
Ce ades, arar, sunt amăgit.

Am izuri fine în narine,
De văd frumos în depărtare
Și-n muzică mă încânt de bine,
Iar marea, am vis... la gust de sare.

Sunt pielea toată un fior,
Când suflet cald mi-e de încântare
Și doar mai am un singur dor,
Când zi de zi, alt dor apare...

Erou mă cred, o aventură
Și-s neștiut, 'ncrezut în fraze;
Ca și alții-n crez că-s de-anvergură...
Și-s doar... mintale ipostaze!

poezie de (25 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tinerețe

Să fii tânăr, e a nu ști că este o vârstă, ce trece cum cea ce o vezi la părinți,
ce-i crezi nemurire, mereu neschimbați... cuvinte de dor, drag, pe obraji lăcrimați,
bucatele în gust te așteptând toate întinse
și camera veșnic la fel de curată, cu cearceafuri și, perne în parfum, neatinse,
conclav de mătuși, veri, de unchii chemați,
când vii să-i revezi, puri... cu gânduri de sfinți.

A fi tânăr, nu-i doar o casă, natal, e pielea cu luciul de proaspete arome
și, pieptul o dană ce așteptă vapoare încărcate cu vise, ce zilnic descarci...
când orice nu doare, că trece, trecut e-un prezent viitor mai idilic,
când cartea e efort câteodată, nu-i timp și scrisul îți pare a fi un chirilic,
căci gândul e aiurea la chip de-o icoană ce-n inimă încarci,
iar țeluri, de ai, nu-s mereu cele vrute de cei ce-ai în preajmă... sunt vii, policrome.

Tinerețea, e-o pală de simțuri, fiori ca briza de mare ce-ncrustă amintiri,
ce nu se despart, cum nisipul de plajă, rămân ca un sunet de val într-o scoică,
ce nu se deschide să nu-și piardă perlă... e-un pururea vrut, o mărgea pe șirag
sclipind de-un frumos ce refuzi uneori, dar toți te iubesc, le ești tânărul drag,
iubit de bunici, de părinți, de prieteni, de fete, femei, de băieți, de natura... o doică
ce-ți mângâie părul, tuleiele-n barbă și ochi ți se scaldă în ferici licăriri...

Tinerețea e-o sursă eternă de vise reale, e-un veșnic... că nu mai sfârșește de atâtea infinite trăiri...

poezie de (3 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dulce otrăvitor

Privesc, tot numai simțuri învolburat plecate,
În gândul ce mi-l pierd înspre chipul de cristal,
Ce știu că poate îmi este otrava-n plumb, ce-i parte
Sublimului suav, topit în pur metal.

Mă înfior de clinchete de stele în cristaline
Cu agate de halou, se picurând culori
De amor, când te dădeai uitându-te pe tine,
Mă îngropând de viu cu trupu-ți de comori.

De-un pâlpâit plăpând, de-o noapte în lumânare
M-anin, topit memorii de-un picur de pe buze
Din ruperea-n rubin, cu gust nectar de floare
Și ating un puf de piele din corpuri de meduze.

Nici nu mai știu de-i vis, parcă n-a fost vreodată
Și-i numai o dorință de-alt timp și de-un alt cine,
Ce-l caut pipăind cu mâna în ființa-mi toată,
Să ți-l așez alături... și apoi să mor de bine!?

poezie de (24 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prima... sau ultima zăpadă

Broderii în alb pur, cu umbrele declive
Transfigurează spațiul pe-un ton de cer în gri
Și arar se frâng, căzând în spargeri sidefii
De-o vată puf, casantă, pe sol lăsând colive.

În albul nesfârșit se taie în câmp culoare
De-un galben, bej murdar, pe alocuri gri închis,
În dâre, mâzgălind șiruri cum coala în scris...
La fel de întinată pe așternut cast, paloare.

Din când în când zbor pete, tot gri, sau cafenii,
Se năpustesc să stea pe-un ram, frângându-i dalb,
Ce se zburlește în fulgi, un praf, corolă, alb...
Lăsând în balansoar crengi pline, fumurii.

E atât de alb că doare, topește ochiul fulg
Și parcă plâns se pierde în nesfârșit domol,
Lăsând pe-obraz o dâră se revărsând în gol
La auz că albiții picuri iar vieții ființe smulg...

La radio e-o știre; "un prim pierdut... control!"
Și alba puritate își scrie în dramă, rol...

poezie de (27 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Colt

Când ușa-i închis-o jucam dezinvolt
Să nu mă trădez că-s nebun după tine
Și inima, în stop, se aplecase pe vine,
M-așteptând pe o masă c-o țeavă de colt.

Când mia de nopți și una îs un folt
În mintea de gânduri -ce-n frâu n-o pot ține
Să treacă de prag pașii odată cu tine-
Aștept să mă umpli, tu, glonțul din colt.

Când dusă-i lumina pupilei de-un volt,
Ce etern o așteptam din clipirea-ți deschisă,
Dar nu te mai uiți, revenire promisă...
Un fum sunt rămas, ars, reculul de-un colt.

poezie de (1 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Cuzuioc

Prefer aerul de la țară
de-un nuc, de-un tei, de liliac,
de florile de câmp
cu miros îmbătător,
de primăvară-înfloritor.

gogyohka de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Radu

Prinsoare

Fac prinsoare, pe o floare,
că vei pierde, de mă pierzi!
Vei vedea doar stele verzi
dacă ți-e frică de Soare!

Nimeni nu-mplinește vise,
dacă-i surd, când doru-i cere
să îi toarne-n suflet miere...
Lasă-ți porțile deschise!

Ai schimbat toamna târzie
pe-un buchet de viorele
și ai câștigat, cu ele,
IUBIREA din poezie.

Scaldă-te-n ploaie de rouă,
ce adapă duhul ierbii,
duh ce-ngenunchează cerbii,
când răsare Luna nouă!

Primenește haine vechi,
prinse-n cuiul renunțării,
îmbracă șoaptele mării,
care mângâie perechi!

Și adună fericire
din flori de nu-mă-uita,
crescute-n inima mea,
din credința în IUBIRE!

Tu ești Raza mea de Soare
și mă încălzești, acum,
prefăcând tot doru-n scrum...
Hai, că renunț la prinsoare!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Incert amor

Să îmi spui dulci cuvinte
să m-amăgești din nou
că dragostea-i în minte
cum tonul de-un tablou
ce-ar fi la fel, totuna,
de n-ar fi o scânteie
s-aprindă Soare, Luna
și străluciri să deie
de-un geniu de nebun
ce-și uită rațiune
pictând inima-n scrum
să creadă ficțiune...
și să mă-mbeți cu zisul
că tot e-un curcubeu
din lacrimi, iar promisul
e fiu de Prometeu
ce dă culori de foc
în iriși s-arcuind
din efemerul joc
se amăgind iubind...
și se topește apoi
în aerul mustind
plouându-se-ntre noi
și suflete mințind
că vorbele-s deajuns,
da-s sunete deșarte
din fund de nepătruns...
Or fi iubiri pe Marte?!?...

poezie de (6 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook