Țurțure
Atârnă parcă dinspre cer cristal topit
Cu-ncolăciri de lupe translucide
De-un gri sticlos catifelat la pipăit,
Alunecos cu ascuțișul bont, din tablele livide.
Se-adună larg din lacrimi de îngheț
Ce se preling pe altele statui
În pisc cu plecăciune la pământ, semeț
Franjurând aer plin de nuanțe albăstrui.
Cu gustul pur de apă de izvor
Se picură de-i cald la zero grade,
Sau se prăvale-n scrâșnetul de "mor"
Cum cupe cu șampanie-n parade.
Cât de gingașă-i creatura siropoasă
Sclipind în noaptea lunii diamant
Cu șlefuiri volupte de-amoroasă...
Un țurțure, c-un scurt de viață, epatant.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.