Porţelanul din colecţia de vis

Jarul nopţilor de ceară netopită
viaţa ce-i uitată în vitrine
sinusoidala moarte nedorită
o adoarme-n flăcări de palide destine
clepsidra ce încă mai imită
porţelanul din colecţia de vis a lumii
zace azi rostogolită
pe-un colţ de stea în umbra lunii
scrum al netacerii şi orbită
de flacăra furtunii
idea troglodită
de a se veşnici prin mine
transformă-n clipa infinită
timpul din misterul tristelor ruine
şi rând pe rând figurile de ceară
se cred figuri de porţelan
se îmbulzesc în jarul nopţii
uitând de smalţul diafan
intrând din nou în jocul sorţii
se sparg de-al lumii amalgam.

poezie de Marioara Vişan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mi clipa

Din când în când îţi simt zvâcnind aripa
Pe ceru-nzăpezitei mele tâmple,
Aştept dorinţe-apuse să se-ntâmple
Şi răstignesc pe crucea nopţii clipa.

Din când în când visez că este vară
Deşi din mine iarna muşcă rece,
Aştept de vise ploi să mă înece
Şi-aprind la jarul lunii o ţigară.

Şi mai visez din când în când iubire,
Ori trag în via-nsingurării plugul,
Aţât cu vreascuri de speranţă rugul
Şi plâng si râd cu lacrimi în neştire.

Îmi eşti belşugul, eu îţi sunt risipa...
Ia tot ce vrei şi lasă-mi mie clipa.

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu mă topesc ca timpul

Eu mă topesc ca timpul, ce nu-şi cunoaşte locul
Şi nici nu se opreşte în pragul vreunui cer;
Deşi mă doare clipa, eu am intrat în jocul
Tăcutelor secunde, ce-n găuri negre pier.

Mai pierd ceva din mine, un vers mai curge-agale,
Rămân poeme-n urmă, cu un picior beteag,
În versuri albe, rime fac striptis şi-aşa goale
Se scurg pe pleoapa nopţii şi-n noapte mă retrag.

De îmi auzi chemearea, când trec prin vama sorţii
Bucăţi din partitura ce curge din viori,
Opreşte, doar balada enesciană-a porţii
Prin care doar tăcerea ne mai găseşte-n zori.

Şi, poate cu răbdare, vei aştepta căderea
Nisipului ce-n sare s-a preschimbat în timp;
Gestantă e clepsidra ce-şi drămuie durerea
Când naşte câte-o moarte în orice anotimp.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra

Magia nopţii când coboară,
Satu' se transformă-n hău.
În piept îmi zace-a câta oară
Un dor nebun de chipul tău.

Şi azi mai simt plăcere fină...
Din lumea ta doar pot s-o am.
Îmi umpli viaţa cu lumină
Prin fulgii moi ce-mi bat în geam.

Şi prin dorul cel enorm
Născut din pieptu' tău, de-aproape,
Te simt prin vis atunci când dorm,
Luceafăr tăinuit în noapte.

Vreun vis urât vrând să te zboare
Tristeţea-şi cată cărărui.
Un zâmbet vrea să mă-nfioare
Născut din ochii tăi negrui.

Tot ce-i trist e mai departe...
Tristeţea-şi caută cărări,
Pentru vis se naşte-o moarte
Ce-l elimină în zări,

Şi-i pustiu, şi-i fără urmă,
Deja triumfă nalţii nori...
Din tot ce-a fost rămâne-o umbră
Ce se-ngroapă în ninsori.

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seră de toamnă

Când seara de toamnă îmi bate la uşă
cu vântul sihastru venit dinspre nord,
văd flacăra zveltă urcând din cenuşă,
trecând prin tăciunii în plin dezacord.
Prin fanta rămasă din nou redeschisă,
aruncă balauri de umbre-n tavan,
aduşi dintr-o veche poveste rescrisă,
uitată cândva într-un mitic vulcan.

Aş vrea să adorm, însă gânduri haine
mi-alungă uitarea dorită-ndelung,
iar umbra jucată-n perete îmi spune
s-alung nedorite-amintiri care plâng.
Dar somnul rămâne o falsă dorinţă,
la marginea nopţii oprită discret,
pe umbre amare, din nori de căinţă,
venite pe doruri în chip de regret.

Şi parcă, deodată, aud dinspre sobă
un cântec plecat înspre uşa din hol
din jarul ce cântă romanţe de probă
cu note din care-a scăpat un bemol.
Dar liniştea nopţii se-aşterne îndată,
aud numai vântul cum bate în horn,
adorm şi visez că te-ntorci împăcată,
prin hăuri de timp, călărind un licorn.

poezie din Drum spre eternitate, Ed. ePublshers, Bucureşti, 2019
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bacovia viscolul şi eu

Te uită cum ninge Bacovia
din carte aruncă tot jarul
şi dacă se-aprinde vreo stea
de ciudă să-ţi sară muştarul

Şi mână şi iarna spre sobă
copacii să-ţi bată în geam
să dea cea din urmă probă
şi iar să tragă ziua în ham

Ascultă toţi lupii cum urlă
şi lumea în versuri dispare
dar cucuveaua ucisă în turlă
se-aude în moarte mai tare

Iată căldură mă ţine în ger
de dragoste iarăşi m-aprind
te uită cum ninge Bacovia
să scrie din moarte un rând

Şi Doamne ce noapte de vis
aprind lumânarea-grenadă
un ochi în piept s-a deschis
dar luna din ochi o să cadă

Şi altă tăcere zău că nu am
doar stele pe jos şi în suflet
şi-un înger c-o floare în geam
să ardă în lume ce-i putred

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (19 noiembrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine nu cunoaşte din proprie experienţă cât de fericită e clipa când un colţ, tainic încă, al lumii gândurilor sau al lumii adevărului i se dezvăluie, nu ştie ce înseamnă să trăieşti.

citat din Henrik Pontoppidan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pensionar de rând...

La rând la unt, la rând la lapte
La rând, dar mai puţin, la carte
La rând la condică la şapte
Vreau ultimul la rând... la moarte!

epigramă de Gheorghe Gurău (2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Figuri de ceară...

Din ce în ce
Lumea miroase...
A prefacere,
A oase...
Şi pe timp ce trece
Se iubesc....
Dar tot mai rece...
Din ce în ce
Inimi de plastic
Ne iau locul...
Totu-i bombastic...
Şi cu-atât mai mult
Nu-mpart...
Acelaşi cult...
Natura revarsă
Blesteme...
Nu-i nici târziu...
Nici devreme;
Mila umilă
Dispare...
În silă...
Frica rămâne,
În urmă...
Cutezanţa se spală
Şi scurmă...
Nimic de prisos...
Ruşine-
Frumos...
Slobode guri,
Caracter de ceară...
Figuri...

poezie de Vasile Zamolxeanu (18 iulie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jarul Inimii

Se mai pastreaza azi o flacara in vine
E forta dragostei, ce arde neincetat
Vazindu-te acolo, stiind ca iti e bine
As vrea sa-ti spun ca te iubesc curat.

Privesc si astazi chipul tau
Din marginea ferestrei
Te-ai dus, te-ai scurs ca un ecou
Printre tacute trestii.

Straini intr-un pustiu decor
Ne-am despartit cu un sarut
Si inimi ce plingeau de dor
Ce s-au iubit si au durut.

Din jarul inimii-au ramas
Taciunii stinsi de lacrimi
Iar eu am doar tristete-n glas
Si-n suflet numai patimi.

Astept din nou sa-mi aprind jarul
Iubirii care vine
Dar n-am sa pot strica altarul
Dragostei pentru tine.

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Ramona Alexandrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vis plutitor. Viaţa

Viaţa este culoarea din ochii tăi şi-ai mei,
bate într-un timp, pur şi simplu,
îndepărtate sentimente
răsună
deodată şi peste tot,
aşteaptă, la rând, să fie simţite,
apoi vorbite,
ţesute din lacrima durerii
răspândesc lumina
în aşteptare,
în noaptea întunericului.
Prin teatrul de umbre
şi aripile de mătase,
cuvântul întrupat
pulsează
prin sângele inimilor
pentru-a da naştere
zorilor
unei noi dimineţi
care să strălucească.
Viaţa, contopită în infinit,
creşte prin dragoste,
ca stelele care
luminează cerul nopţii
cu dorinţele noastre
brodate
în bezna universului.
O lume vie, sunet şi culoare,
mişcare
prin timp şi trupuri,
oglinzile
din ochii noştri,
un labirint de ferestre
atunci când privim din afară.
Ce-i viaţa? Un vis plutitor,
concomitent,
în toate direcţiile,
dezvelind
ochiul albastru
şi flacăra
portocalie a soarelui.
A fost, este şi va fi...

poezie de Irina Lucia Mihalca (17 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ţărm de suflet

Am strâns albastrul nopţii-n călimară,
Adăpostit la umbra unui vis,
Sub pleoapa lunii cu priviri de ceară,
Ce-şi picura tăcerea în abis.

Ningea o linişte pe ţărm de suflet...
În Carul Mare m-am urcat din mers
Dar m-am oprit din fermecatu-mi umblet,
Să scriu c-un colţ de stea, pe cer, un vers.

Tot legănate-n fald de reverie,
Silabele-mi zâmbeau provocator,
Iar eu m-aş fi ascuns în poezie,
În universul ei nemuritor...

Am strâns albastrul nopţii-n călimară...
Condeiul mai cerea un strop de mir,
Să soarbă pentru-a nu ştiu câta oară,
Seninul din al visului potir.

poezie de Violeta Andrei Stoicescu (14 noiembrie 2021)
Adăugat de Violeta Andrei Stoicescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruine de nisip

[pentru Raluca]

încă aştept ca steaua ta să-mi bată în ferestre
pe-o plajă sfârtecată de corăbii şi destine
să scot din călimările de-argint a nopţii zestre
să mai refac castelul de nisip dintre ruine

am aşteptat un rai şi-un iad prin zările marine
şi valuri reci s-au înspumat cu flori de cuarţ pe creste
când albatroşii vin să se închine lângă tine
aştern pe-un ţărm de suflet o iubire de poveste

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acoperişul lumii

îmi şterg de crinolina nopţii
otrava scrisului cu gust de tei
transpiră prin toţi porii sufletul
ce-mi creşte-n palme ca o zi de ceară
la colţ de lumi tu bei acelaşi vin neutru
cu buzunarul plin de ziare versuri iubiri şi staţii

scriu un prozopoem despre lumea
pe care o porţi în pantofi
ai însingurat ferestre şi am rătăcit
arborii lunii
doar tu ai cheile de la mansarda
unde femeia-poem
îşi dezbracă orgoliile

de pe pe acoperişul lumii
privesc nopţile ca pe nişte poeme
de zile mari
şi nu-ţi scriu decât cu aripi de păun
sinceră de la înălţimea sufletului meu,
cal de pustă, stea rubicondă, cer diluvian...

soarele îmi pictează norii
cu albe consoane
femeia-poem râde sardonic
întinsă leneş în patul tău

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrum

Cu crez urmez acelaşi drum,
Cerneala mi-o prepar din scrum –
Din scrumul clipelor ce-au ars
Şi-n amintiri care-au rămas.

Cu ea înşir, rând după rând,
Ce izvorăsc din plin în gând –
Despre ce-a fost, cum am trăit
Şi despre tot ce mi-am dorit.

Şi-n spuza vieţii, ca să vezi,
Ard clipe coapte şi mai verzi:
Mormanele de scrum se-aştern –
Cuvinte-n scrisul cel etern.

poezie de Mihai Vîlcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Azi vreau să ştii că ştiu
că vrei să-mi spui că e mult prea târziu!
Nu mă întorc din drum, că-i timpul scurt
şi am să fac din el un ultim scut.

Azi vreau să simţi că simt
şi să nu crezi că vreau cumva să mint!
Nu dau la schimb mugurii vii din ram
pe florile de gheaţă de pe geam.

Azi vreau s-auzi c-aud
o muzică a sufletului nud,
ce-a pierdut armonia de-nceput
cu fiecare zi care-a durut.

Azi vreau să plângi că plâng
peste bucăţi de suflet ce se frâng
în jarul despuiat de-un jurământ
făcut în somn de-o inimă arzând.

Azi vreau să vezi că văd
nălucile ce-aduc în om prăpăd,
când casa-i, primitoare şi curată,
e pustiită şi-apoi dărâmată.

Azi vreau să râzi că râd
când munţii se sfărâmă rând pe rând,
în goana dup-un diamant pierdut,
acoperit de bolovani de lut.

Azi vreau să ierţi că iert
şi niciodată n-am să te mai cert!
Am să păstrez din vis un curcubeu,
în care ne vom întâlni mereu...

Aş vrea să ştiu că ştii,
Aş vrea să simt că simţi,
Aş vrea s-aud c-auzi,
Aş vrea să plâng că plângi,
Aş vrea să văd că vezi,
Aş vrea să râd că râzi,
Aş vrea să iert că ierţi
Aş vrea... să uit... că uiţi...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe mirosind a toamnă

Merg cavalerii nopţii
să ceară lunii vamă,
copacii în iluzii
pierd frunzele pe rând,
a mai trecut o vară
s-a mai topit un gând;
să bem din cupa nopţii
şi nu fi tristă, doamnă!
Pe uliţa din suflet
mai trece-un dor flămând
trist căutând un loc
unde-ar putea să doarmă;
din vise desuete
gustând ca dintr-o poamă,
tomnatic pierde-vară,
el trece fluierând.
Ne plouă în privire,
ne plouă şi în gând
cu stropi plesnind de clipe
şi iz, discret, de toamnă;
doar dragostea, cu vise
drept licurici în coamă,
ne strângă cu blândeţe
la pieptul ei plăpând.
Să amânăm tristeţea
în nopţile ce vin
cu nostalgia-n suflet
vibrând a poezie
şi spre-a uita de drama
naturii-n agonie
să bem din cupa nopţii
iubire-întru festin.

poezie de Elena Victoria Glodean din Volumul de poezii "Între două tăceri"
Adăugat de EliGlodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colţ de idilă

mă dezlăcrimez să pot fugi mai uşor
prin lună după fluturii insomniaci.
spaţiilor chiar destul de abordabil sunt,
de când în mână se joacă timpul de-a copilăria.

mă tăvălesc fără scăpare de succes
de-a lungul cuvintelor tale
pe palete de întrebări neajunse de sens.
curaj nedoborât acum pot fi
găsindu-te în buza deschisă visului meu
pe un petic uitat de moarte.

candela se dezaripează -
constelaţii de zulufi pe cearşaf
ultimul gând zburdă prin foşnet de porţelan,
pe un drum ce nu ştie să aibă capăt.
sărutul îl dau jos dintr-o batistă ascuns
şi cu sferele din vârf de degete
îţi tulbur celulele toate.
o poftă zburdă prin ochii tăi aproape închişi neteferi
şi geamătul sparge golul nopţii de pe noptieră
îmi înfigi unghiile în sânge, tu leoaică neîmblânzită,
ca pe nişte peniţe în cerneala de dragoste poemului.

înteţirea mişcărilor ne împăduresc minţile;
o nebuloasă în contur amânat
ne cutreieră văgăuna strâmtă a lucidităţii de acu;
rând pe rând sub mişcare îţi cedezi
spaţiile trupului toate
azi mai puţine ca ieri.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toată această îmbulzeală-a lumii...

Ce tristă-i omenirea fără OAMENI
În toată această îmbulzeală-a lumii...
E-atât de trist să ştii că doar nebunii
Îşi pot permite liniştea-ntre semeni.

Normalitatea parcă stă s-apună,
Atâta anormal a răsărit în noi...
E-atât de trist ca stive de gunoi
Să-nfăţişeze partea noastră bună.

Am devenit cum doare cel mai rău:
Coşmaru'-oricărui suflet – încă mare...
E-atât de trist să simţi cum, sub picioare,
Pământu'-ncepe să devină hău.

Ne mor fiorii rând pe rând, în noi...
În timp ce mintea ni-i orbită de arginţi...
E-atât de trist să nu poţi să dezminţi
C-am devenit atât de trişti, atât de goi.

Atât de multă răutate şi prostie,
C-am împietrit cu toţi prin prisma lor...
E-atât de trist să vezi acest decor
Cum ne transformă clipa-n tragedie.

Atât de multă moarte printre noi,
Că am uitat ce-nseamnă nemurirea...
E-atât de trist că ne-am pierdut cu firea,
Făcând din suflet jertfă de război.

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (31 martie 2020)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa

Azi, sunt bine...
pentru că nu au fost amanetate toate visele lumii
da, sunt bine în multe feluri, cu multe nuanţe
dar absolut toate cu optimismul vibrant al inimii mele
sunt o pasăre Phoenix singură,
închisă-n colivia propriului vis
sau sunt un fluture obosit prin zborul amurgului
da, sunt o harpă tristă cântând suav un Lied
ori poate o mierlă fericită zburând prin secera lunii
dar sunt şi-un talisman norocos dezmierdând o stea
sunt Inanna ghinionistă dintr-o altă eră
şi sunt un milion de petale şi frunze,
trăite prin simfonia albaştrilor aştri.

Azi, sunt doar speranţa...
cea mai adorată, dorită, iubită femeie a lumii
poate şi a ta!
dacă i-ai cunoscut duioşia, liniştea şi bucuria
nu o vei mai putea uita
nicicând
o vei căuta sub toate cerurile albastre din nopţilor tale,
prin toate stelele căzătoare,
dar şi printre toţi muritorii
pe toate câmpurile înmiresmate ale lumii,
visând că într-o zi o vei reîntâlni pe un peron uitat al timpului
Aşteptându-te....

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între gânduri

lumina zace într-un colţ
mi-e sufletul ros de gânduri târzii
la răscruce de zboruri
cer timpului odihnă să scriu
în adâncul clepsidrei noi începuturi
aşteptând zorii de apă
plutesc pe aripi îngheţate de foc
decojesc tulpinile lumii
să fiu frunză la umbra nucului bătrân de acasă
sunt stâncă a zilei nesfârşite
să şterg pleoapele umede ale nopţii
sunt marea rătăcită în ceaţă căutând veşnicia chemării
mă ridic umil şi stingher
strivind sub paşi umbra uitată
clepsidra e goală
măsoară umbre trecute
sfărâmat între gânduri
ascult ecoul clipei ce trece
mă arde atingerea Ta
cu paşii mă plimb prin izvoare de humă
să învăţ să scriu pe boltă silabe de taină
înnodând în zori pământul cu un surâs
urcând pe trepte spre pânze ce ard într-o zare
sunt vuietul lumii în amurg
sunt lacrima mulţimii în ceaţă
sunt glasul ce ţipă sfredelind necuprinsul
sunt valul ce îmbrăţişează femeia
sunt fluture îmbrăcat în lumină

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!