Clipe mirosind a toamnă
Merg cavalerii nopții
să ceară lunii vamă,
copacii în iluzii
pierd frunzele pe rând,
a mai trecut o vară
s-a mai topit un gând;
să bem din cupa nopții
și nu fi tristă, doamnă!
Pe ulița din suflet
mai trece-un dor flămând
trist căutând un loc
unde-ar putea să doarmă;
din vise desuete
gustând ca dintr-o poamă,
tomnatic pierde-vară,
el trece fluierând.
Ne plouă în privire,
ne plouă și în gând
cu stropi plesnind de clipe
și iz, discret, de toamnă;
doar dragostea, cu vise
drept licurici în coamă,
ne strângă cu blândețe
la pieptul ei plăpând.
Să amânăm tristețea
în nopțile ce vin
cu nostalgia-n suflet
vibrând a poezie
și spre-a uita de drama
naturii-n agonie
să bem din cupa nopții
iubire-întru festin.
poezie de Elena Victoria Glodean din Volumul de poezii "Între două tăceri"
Adăugat de EliGlodean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre noapte
- poezii despre visare
- poezii despre vamă
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Clipe mirosind a toamnă
Merg cavalerii nopții să ceară lunii vamă.
Copacii, în iluzii, pierd frunzele pe rând.
A mai trecut o vară, s-a mai topit un gând;
Să bem din cupa nopții și, nu fi tristă, doamnă!
Pe ulița din suflet mai trece-un dor flămând,
Trist, căutând un loc unde-ar putea să doarmă.
Din vise desuete gustând ca dintr-o poamă,
Tomnatic pierde-vară, el trece fluierând.
Ne plouă în privire, ne plouă și în gând
Cu stropi plesnind de clipe cu iz, discret, de toamnă.
Doar dragostea cu vise, un licurici în coamă,
Ne-mbrace cu blândețe în trupul ei plăpând.
Să amânăm tristețea în nopțile ce vin
Cu nostalgia-n suflet, plângând a poezie
Și spre-a uita de drama naturii-n agonie,
O noapte să ne pierdem într-un poem divin.
poezie de Elena Victoria Glodean din Între două tăceri (2008)
Adăugat de Sabina Raducanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre poezie sau poezii despre trup și suflet
Clipe mirosind a toamna
Merg cavalerii nopții să ceară lunii vamă,
Copacii în iluzii, pierd frunzele pe rând,
A mai trecut o vară, s-a mai topit un gând,
Să bem din cupa nopții și nu fi tristă, doamnă!
Pe ulița din suflet mai trece-un dor flămând
Trist căutând un loc unde-ar putea să doarmă,
Din vise desuete gustând ca dintr-o poamă,
Tomnatic pierde-vară el trece fluierând.
Ne plouă în privire, ne plouă și în gând
Cu stropi plesnind de clipe mirosind a toamnă,
Doar dragostea cu vise, licurici în coamă,
Ne-mbrace cu blandete în trupul ei plăpând.
Să amânăm tristețea în nopțile ce vin
Cu nostalgia-n suflet, plângând a poezie
Și spre-a uita de drama naturi-n agonie
O noapte să ne pierdem într-un poem divin
poezie de Elena Glodan
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe în lumina Lunii
În lumina Lunii, zidurile vechi
Par bucăți de gânduri presărate-n clipe
Care-ncearcă-n taină să mai înfiripe
Zboruri ce, odată, nu aveau perechi.
Întreceau, prin cerul timpului de-atunci,
Murmurul din stele, razele de Lună,
Cu luciri de suflet peste-a nopții strună
Și plutind sub vântul vechilor porunci.
Setea lor de viață își găsea izvor
În privirea caldă și-n frământ de brațe,
Visul fericirii nopților să-nhațe
Și să-l facă scutul zilelor de dor.
Clipe de-altădată, răsfirate-n gând,
Vin să mă-mpresoare-n nopțile pustii
Și așteaptă visul când, din nou, vor fi
Zboruri printre stele, calde, fremătând.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre gânduri, poezii despre zile, poezii despre vânt sau poezii despre viață
Suflet rătăcit...
suflet chinuit de viață,
ai crezut și ai sperat,
că iubind fără de pată,
ai să fii încoronat,
ai crezut că poate timpul,
te apropie și speri,
că-ntr-o zi vei fi alesul,
ochilor strălucitori
suflet trist în rătăcire,
doar în vise mai zâmbești,
doar în vise, ce iubire?
o primești și dăruiești,
către-o rază, o nălucă,
ți se-arată de prin nori,
te îmbeți, vorba-ți încurcă,
tremuri blând, ai vrea să mori
suflet trist, nebunul sorții,
ai crezut în vânt și ploi,
ai crezut în roza nopții,
floarea ei, petale moi,
te-au uscat sorbindu-ți seva,
pic cu pic și tot mai mult,
ești uscat și e aievea,
vraja nopții îți e cult
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încoronare, poezii despre zâmbet sau poezii despre trandafiri
Liniștea senină
Plouă cu vise
peste candela aprinsă
făclie nestinsă
din poemul de dor
izvor nesecat...
stropi din râvnita nemurire
în depărtarea,
unde liniștea senină
este cântecul
pe care-l ascult
chemări răscolitoare
din univers
închid ferestre reci
din anotimpuri apuse
trăiesc visul miilor de clipe
mulțimi de forme
din spații astrale
umplu cerul nopții
iubesc zâmbetul tău
când ești aproape.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre muzică, poezii despre iubire sau poezii despre dor
Ne plouă, iubite
Plouă, iubite, ne plouă amar pe file pătate, pe filele rupte, mai avem doar coperți din întregul jurnal...
Plouă aici și plouă oriunde... am fugi, am zbura, mă tem că nu ne vom putea ascunde de ploi, de ură, blestem... ne plouă, iubite, în inimi și-n carte... scrisă ieri dar citită de veacuri, plouată și ea înainte de moarte, umpluse cu lacrimi o mie de lacuri. Ne plouă, iubite, cu nebuni și cu regi, inundat mi-e castelul
și mă rog în zadar, căci tot ce ei leagă, tu cum să dezlegi?...
Ne plouă, iubite... ecou dintr-un nor ne spune-o poveste de seară; îmi plouă pe umeri, pe stele, pe dor,
în ochi îmi suspină o Lună amară...
Ne plouă în suflet și în calendar, ne plouă cu clipe și viața ne trece, îmi plouă, iubite,
pe vers și pe NOI...
mi-e toamnă, mi-e negru și rece...
Ne plouă, iubite, pe ploi...
poezie de Adriana Szabo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre versuri sau poezii despre seară
Liniștea gândului
Când șoaptele nopții împacă
Liniștea pătrunsă în gând,
Dorul în vise se-mbracă
Și naște dorinți rând pe rând,
Chem gândul prin gândul din gând
Revin din adâncuri spre tine chemări,
Se scurg spre mine tăceri, însumând
În sufletul ce-mi plânge de dor, așteptări.
poezie de Ioan Marginean
Adăugat de Ioan Marginean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre plâns sau poezii despre naștere
Adio, doamnă
E tristă toamnă și e trist afară plouă
Din ochii mei din picături de caldă rouă
Aș vrea o clipă doar la ochii tăi de foc să mă-ncălzesc
Dorul dintr-înșii să-mi poftesc
În sufletu-mi se frâng dureri nebănuite
Și se aprind aceleași veșnice ispite
Și se răsfrâng in simfonii de lacrimi fără de popas
Cântecul durerii fără glas
Adio, doamnă
În sufletu-mi de-atâta plâns îndoliat
Acum e toamnă
Adio, doamnă
Voi rătăci de-acum de dor înfrigurat
În trista toamnă
O, vis pierdut
Roman trecut
Al vieții drum
Ce trist e-acum
Adio, doamnă
În sufletu-mi drapelul negru s-a lăsat
Acum e toamnă
Adio, doamnă
În sufletu-mi de-atâta plâns îndoliat
Acum e toamnă
Adio, doamnă
Voi rătăci de-acum de dor înfrigurat
În trista toamnă
O, vis pierdut
Roman trecut
Al vieții drum
Ce trist e-acum
Adio, doamnă
În sufletu-mi drapelul negru s-a lăsat
Acum e toamnă
O, vis pierdut
Roman trecut
Al vieții drum
Ce trist e-acum
Adio, doamnă
În sufletu-mi drapelul negru s-a lăsat
Acum e toamnă.
cântec interpretat de Gheorghe Ionescu Gion, muzica de Ionel Fernic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere sau poezii despre rouă
Zâmbetul luminii în paharul colorat al nopții
în uimiri colorate
ne scaldă
pe fiecare
ochii nopții
împletindu-ne cu pașii vântului
și
surâsul stelelor
picurii nopții
nu ne mai ating
ci doar
fulgii de vise
care-n alb îmbracă pământul
și strada
și trotuarul
plutind pe aripile vântului și ale nopții
ca o mângâiere adusă
de pe înălțimi
alături
stelele
culorile
și zâmbetele luminii
din paharul colorat al nopții
poezie de Ioan Daniel Bălan (15 decembrie 2016, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori, poezii despre stele, poezii despre înălțime sau poezii despre ochi
Zâmbetul luminii în paharul colorat al nopții
în uimiri colorate
ne scaldă
pe fiecare
ochii nopții
împletindu-ne cu pașii vântului
și
surâsul stelelor
picurii nopții
nu ne mai ating
ci doar
fulgii de vise
care-n alb îmbracă pământul
și strada
și trotuarul
plutind pe aripile vântului și ale nopții
ca o mângăiere adusă
de pe înălțimi
alături
stelele
culorile
și zâmbetele luminii
din paharul colorat al nopții
poezie de Ioan Daniel Bălan (15 decembrie 2016, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastru marin
Plouă ca un strigăt.
Cerul nopții se revarsă
peste câini loviți de mașini,
peste oameni loviți de inflație,
peste vise amputate.
Plouă în negura nopții
Peste uitare, peste destine.
Peste moarte, peste nepăsare.
poezie de Vasile Ghinea
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre moarte, poezii despre inflație, poezii despre câini sau poezii despre albastru
Rugă
la ușa lumii bate
un suflet din zările senine
eu împleteam amurguri cu lacrima nopții
plămădind lumina în numele sorții
sprijineam crucea cu trupul beteag
căutând începutul pe creste aspre de munte
și din înghețul primar s-a născut cuvântul
sub streșini arse de ani
din trupul plăpând făuream o cântare
de veghe pe urmele vieții
renasc în privire la limita nopții
la întretăieri de noi începuturi
în liniștea clipei coboară îngeri mângâind o chemare
un nume din căi nenăscute
mă ating tăceri sângerânde
mă adăp în nemărginire
renasc sfios în pama Ta
tânjind la clipa rugăciunii
spre necuprinsul drum al mântuirii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre îngeri sau poezii despre religie
Plouă într-o toamnă cu vise...
plouă... plouă cu picuri reci fără vină,
peste măștile oamenilor
născuți odată
din sân verde-al naturii
plouă prea rece
într-o toamnă nebună
cu frunze purtate de vânt,
spre zări cu lumină.
plouă pe ceașca-mi uitată
la fereastra cu crini,
unde ninge-n petale
peste vopseaua scorojită
cu gheare de ani.
plouă în toamna cu vise
destrămate pe firul de ață.
păianjen din colț de-ntuneric
țese...țese...țese
casa pentru străinii ce vin
insecte culese de vânt,
purtate de ploaia cea rece.
e zece al orelor ceas
caldarâmul e gol de cuvinte
s-au topit precum pașii
spălați de norii cu vise.
o ramură fără frunze și fructe,
un măr uscat tot la fereastră
simt golul din mine
de galben-mătase
frunze fabricate-n cuvinte uscate
ierbar pentru o lume
peste care plouă
cu vorbe, cu frunze, cu apă...
... plouă....
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre păianjeni sau poezii despre ore
Dor🌸
S-a mai dus o vară,
Cu salcâmii ei
Cu tot....
De azi, visele-s mai scurte
Și mi-e dorul tot mai greu,
Dor.....
De șoapta ta duioasă,
Când trecut de miezul nopții
Îmi spuneai că sunt frumoasă.
Și de brațele de flori,
Care-mi limpezeau privirea.
Și-mi purtau ochii de stele
Prin toamna din visele mele.
Mi-ai pus un gând
pe o hârtie
și-o șoaptă-n părul meu rebel,
scriu astăzi poezie....
Ce se va pierde in eter.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent sau poezii despre păr
Am și eu acest cusur ...
Hai să bem din cupa vieții
Partea plină cu nectar!
Doar amintirea tristeții
Să rămână în pahar.
Dacă am avut norocul
Să ne săturăm puțin,
Am mai dres din busuiocul
Zilelor cu vin-pelin.
Hai să bem, că-i sărbătoare!
Cu toți să ne veselim;
Doar din clinchet de pahare
S-aud muzici, când ciocnim.
Să bem vinul cu paharul
Să sorbim strop, după strop!
Aș vrea să pun stăvilarul,
Dar s-a abătut potop.
Un potop de vin pe-alese
Curge spre noi, în șiroi.
Ițe noi prinde a țese,
Le încurc, ca la război.
Să bem vinul cu carafa
Împleticind trei cărări,
De la Ana la Caiafa,
Și în cele patru zări.
Să bem vinul din ulcioare.
Știu că sunt risipitor;
De îmi faci o întrebare,
Aș vrea să fie izvor.
Să bem vin cu damigeana;
Parcă-s sacul fără fund.
Zău că n-aș închide geana,
Până n-aș mai bea un rând.
Cred că merg spre nemurire,
Prins-am aripi, parcă zbor.
Că să vezi, mare mirare,
Am ajuns până-n pridvor...
O-ntrebare nu-mi dă pace,
În mintea mea bâjbâie:
Pentru ce-s așa vorace?!
Am gâtlejul pâlnie?!
Mă trezesc de dimineață
Dup-un chef de pomină.
Capul încă-mi e în ceață,
Vinul încă-l domină.
Nu mai am nicio speranță,
Chiar de mă trezesc mahmur.
Aseară am fost paiață;
Am și eu acest cusur...
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre sărbători, poezii despre război sau poezii despre pace
Marasm de toamnă
Afară-i frig, eu mă întind pe gânduri
Citind din cartea negrei amintiri,
Aștept un semn, aștept să mă inspiri
Bătut de dor, culcat pe-un pat de scânduri.
Cu ochii tăi ce izvorăsc zâmbiri,
Și gura ta ce freamătă în cânturi,
Cu steaua ta din suflet pe pământuri
Mă-nalți în vis, marasmul mi-l răsfiri!
Ideea de a te citi-n priviri
Odată cu privirea nopții cade.
Mă uit pe geam și plouă cu-amintiri,
Dar tu din balul serii înstelate
Nu curgi ca valul rece de gândiri.
Și plouă iar, cu ape și cascade...
poezie de Mariciuc Ruben-Laurentiu
Adăugat de Amis Poe
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru
Ulița cu Dragobete
Ce frumoasă-i tinerețea petrecută-n sat la țară!
Anii ei fermecători s-au dus, n-or să mai apară,
Pe ulița de la moară, pe băncuța de la poartă
Cu sfială se țesea dragostea, întâiași dată.
Visători, vrăjiți de lună, sub salcâmul singuratic
Noi ne sărutam cu dor, dulce, pătimaș și tainic,
Dragoste, alean și patimi în noi se aprind și ard,
Împrejur freamătă totul, tremură uluca-n gard.
Lunecând pe-a nopții boltă stele licăresc pe cer,
Desprinse din constelații cad înspre pământ și pier,
Fericiți și strânși în brațe, tandri și cuprinși de dor
Ne alegem tainic steaua călăuză-n viitor.
... E trecut de miezul nopții. Vântul începea să bată,
Liniștea e întreruptă de un scârțâit la poartă:
-Te sărut la despărțire, pune-ți pe umeri năframa!
Cu neliniște și teamă o chemă în casă mama.
Vremea a trecut în zbor adunând anii povară,
N-am să pot uita vreodată dragostea de-odinioară,
Sărutul ce mi l-a dat sub salcâm întâia oară,
Cea mai dulce amintire din ulița de la moară.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre sat sau poezii despre viitor
Ulița cu dragoste
Ce frumoasă-i tinerețea petrecută-n sat, la țară!
Anii ei fermecători s-au dus, n-or să mai apară,
Pe ulița de la moară, pe băncuța de la poartă,
Cu sfială se țesea dragostea, întâiași dată.
Visători, vrăjiți de lună, sub salcâmul singuratic,
Noi ne sărutam cu dor, dulce, pătimaș si tainic,
Dragoste, alean și patimi în noi se aprind și ard,
Împrejur freamătă totul, tremură uluca-n gard.
Lunecând pe-a nopții boltă, stele licăresc pe cer,
Desprinse din constelații cad înspre pământ și pier,
Fericiți și strânși în brațe, tandri și cuprinși de dor,
Ne alegem tainic steaua călăuză-n viitor.
... E trecut de miezul nopții. Vântul începe să bată.
Liniștea e întreruptă de un scârțâit la poartă,
-Te sărut la despărțire, pune-ți pe umeri năframa!
Cu neliniște și teamă o chemă în casă mama.
Vremea a trecut în zbor, adunând anii povară,
N-am să pot uita vreodată dragostea de-odinioară,
Sărutul ce mi l-ai dat sub copac, întâia oară-
Cea mai dulce amintire din ulița de la moară.
poezie de Nicolae Matei din Linișor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avem dreptul să iubim toamna
Și noi avem dreptul să iubim ultimele zile de toamnă și să-întrebăm:
Mai este loc pe câmp pentru-o nouă toamnă,-n care să locuim precum cărbunii?
O toamnă care să-și scalde frunzele în aur.
Doar dacă-am fi frunzele unui smochin sau chiar ale unui fir de iarbă
și-am putea sesiza cum un anotimp se trece-n altul!
Doar dacă noi n-am fi spus niciodată adio unor principii
și dacă ne-am fi-întrebat părinții de ce-au fugit din fața unei arme.
Fie-ne dat să-aflăm în numele Domnului și-n poezie îndurare!
Avem dreptul să-încălzim nopțile femeilor frumoase și să vorbim despre cum
am putea scurta nopțile celor doi străini care-așteaptă să le intre Nordul în compas.
E toamnă. Avem dreptul să mirosim aromele toamnei și să-i cerem nopții vise.
Oare visul se-îmbolnăvește-asemeni visătorilor? Toamnă. Toamnă.
Se poate naște-un popor pe ghilotină?
Avem dreptul de-a muri în felul în care vrem.
Fie ca pământul însuși să se-ascundă-n urechea unui bob de grâu!
poezie de Mahmoud Darwish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre urechi, poezii despre smochine sau poezii despre principii
Plimbare de seară
Venisem în grădină
să mă încarc de frumos,
soarele tocmai oferea lunii
candela cu stropi din suflet,
gajul pentru o nouă zi...
aveam ceață în ochi
și un fulg din viitor topit pe obrazul drept,
poate de la lumină;
greieri cântau
bogăția timpului pierdut
în trăiri irepetabile,
regina nopții mă amețea
de parfumul silfidelor vestale,
stele plonjau în inimi, încălzindu-le,
încă puțin din aurul vieții
împărțind lumii...
am lăsat acolo o parte din mine,
depozit de iubire.
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare sau poezii despre monarhie