Ce dibaci, Doamne!
Cum să-i spun ochiului mic, ce a dat peste orbită,
Cu ce har ai zămislit, Doamne, pân' și o omidă...
Ce ai scris în ADN-ul (dacă e!) de târâtoare,
Să mănânce și să doarmă cât e ziulica mare?
Târâitul pe genunchi peste frunza devorată
E un obicei primit de la mamă, de la tată?
Oare-n clipa de avânt, cățărată pe-o cicoare,
Nu aspiră-nfrigurată, albă, aripă, să zboare?
Ce-a luat de la strămoși, cu ce-au uns a ei pleoapă,
Că de baștina-nverzită nu se rupe nici de-o șchioapă,
Poartă-n ea respectul mâinii, ce o trece în mătase
Sau a celei ce-i mângâie pânza pe care o coase?
Cu ce drag își face cruce către frunza ce-o-ntărește
Și fântânii cum se-nchină, când de sete-o măgulește?
Brr! Aș vrea s-o țin pe palmă fără coconul de fire,
Să-i privesc în ochi minuscul, să-nvăț oarbă dăruire...
Muză, câtă fericire, micului ștrengar splendoare,
Cu omida drăgălașă ce i-a-mplut ochi cu mirare!
Gândul se împotmolește între semne de-ntrebare,
Doamne, și-astă gingășie din Iubire, oare, moare?
Că iubește ce-i sublim nu s-atestă vreo-ndoială,
Căci alunecă pe corp, copleșindu-i val-sfială,
Cu, subtil, un foșnet dulce, firu'-i tors în pijamale...
Și mă face, ca nepotul, să pornesc în exclamare:
Ce dibaci, Doamne, cioplit-ai crisalida creatoare!
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre tată
- poezii despre somn
- poezii despre respect
- poezii despre mâncare
- poezii despre mâini
- poezii despre moarte
- poezii despre mamă
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Doamne, dac-ar fi să-i spun
Doamne, dac-ai vrea să-mi spui
cât de dragă-i sunt eu lui
mintea n-ar mai fi un chin
ci doar rouă-n pat de crin
știu că mi-e sărac cuvântul
când nu palmele-s veșmântul
ce-i îmbracă trupu-n noapte
în strânsori cu voluptate
Doamne, plouă-mi gând decis
peste tâmple-n păru-mi nins
varsă-mi har și-nțelepciune
doar atât, să-nvăț a-i spune
scriu cu fir de dor nebun
țesând șoapte ce nu-i spun
gura lui cum încă-mi este
anotimp, din timp poveste
Doamne, spune-i că nu plâng
lacrimă din ochi curgând
ci mă zbat într-o căință
dezmierdând cu neputință
știu că-n consacrată vină
sorții i-am fost rădăcină
da-n copacul dat în floare
simt tulpina cum se-ndoaie
Doamne, fă-mă doar ce știi
că mi-e dat, să-i pot a fi
nici mai mult și nici puțin
cât din dragoste mă-nclin
fă-mă, Doamne, rază-n zori
să-i strecor lucirea-n pori
și din pielea-i ca mărgeanul
să sorb, Doamne, tot aleanul
Doamne, sunt ce m-ai făcut
cuget viu c-un chip de lut
port lumină-n ochi candoare
doar că-n piept inima moare
și-atunci Doamne, fă-mă glas
scoate-mi șoapta din impas
fă-mă foc, și dor, și ploaie
ia-mi tăcerea ce-nconvoaie
Doamne, dac-ar fi să-i spun
cât aș vrea să-i fiu surghiun
i-aș picta în ochi, poeme,
fără vers! de vers se teme
spune, Doamne-n câte porți
cumpănind astfel de sorți
ai pus lacăt ce n-au cheie
pentr-un suflet de femeie?
Doamne, dezrobește-mi firea
nu-s poet da-mi știu menirea
cât să știu că, prin cuvinte,
îl iubesc! sfințind aminte!
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre cuvinte
- poezii despre vinovăție
- poezii despre versuri
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre sărăcie
- poezii despre suflet
Gând de flăcări...
Oh, ce ochi, voi ochi de fată,
ah, și geana reîntoarsă,
nu doar una, amândouă,
ce frumoase sunt cu rouă,
ah, și gura, buze crude,
înroșite să se ude,
ah, și părul, părul galben,
Doamne, cum își freacă palme,
Doamne, uite-o cum zâmbește,
cum vorbește, cum pășește
Ah, ce foc arde în mine,
ce dorință plină vine,
of, de ochii ei spre mine,
m-ar ținti și ar rămâne,
pironiți cu o dorință,
cea de-am fi, de-acum, iubită,
cea de-ar stinge jar roșit,
doar de ea, că m-a privit,
doar de ea, c-a apărut,
chemând gândul meu năuc
Doamne, Doamne, ce dorință,
nu știu cum e cu putință,
Doamne, am o rugăminte,
cheam-o, cheam-o de oriunde,
adu-mi-o aici pe iarbă,
să-i fiu drag, să-mi fie dragă,
să o țin, noaptea, în brațe,
s-o sărut, să-ntreb ce face,
să o sorb, să o mângâi,
să îi fiu ca cel dintâi
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre foc, poezii despre zâmbet, poezii despre vorbire, poezii despre sărut, poezii despre roșu, poezii despre rouă, poezii despre păr blond sau poezii despre păr
Eu vin din lumea lui foaie-verde
Eu vin din lumea lui foaie-verde
De unde dorul este pribeag,
Unde dragostea ni se pierde
În tot ce-i frumos și ni-i drag.
Eu vin din lumea lui Făt-Frumos,
Unde totul este iubire,
Cânt doina pe fluier de os
Și caut calea spre fericire.
Eu sunt făcut din lutul barbar
Țara o doică cu sânul plin,
De la ea am supt lapte cu har,
Dar și mierea și vinul pelin.
Îmi pare c-aud depărtările cum
Plutesc pe aripi de dulce mătase,
Pe toate-aș vrea să le-adun
Din rune trecute, din vise și oase.
Sub fruntea adânc-a Carului -Mare,
Scârțâie cumpăna fântânii și-atât,
Doamne, unde-i mâna Ta, oare,
Să mi-o pui drept fular peste gât?
Eu vin din lumea surâsului Tău
Și glasul duios îmi sună-n timpan,
Eu nu Ți-am făcut nici un rău,
Trece-mă, Doamne, frumos în alt an.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 decembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre țări, poezii despre visare, poezii despre vin, poezii despre miere, poezii despre lut, poezii despre lactate sau poezii despre frumusețe
Rândul scris în Biblie
Sufletul e floare minunată,
Moare în dor și moare în iubire,
Strălucește peste-ntinsa zare,
Peste tot ce-nseamnă fericire.
Sufletul e robul unei turle
Din carne, oase, tors plăcut
Plin de speranțe și tristețe
Pe drum prăfuit, necunoscut.
Își vrea trofeul de ființă,
S-atingă zări nebănuite,
Căldura altui trup răpus
De încercatele ispite
E-o primăvară-n căutarea
Frumosului de cald augur,
Aripă e de curcubeu
Prinsă în creștetul meu sur.
La rându-mi de pășesc în taina
Frumoasă-a mângâierilor,
Un lucru este demn de mine,
Eu am furat cu voia lor.
Cheia misterului rămâne
În felul, Doamne, cum iubesc,
Un rând ce-i scris în Biblie
Îmi spune să nu prea curvesc!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre tristețe, poezii despre sclavie, poezii despre flori sau poezii despre fericire
Durere de mamă
Ziua pleacă, noaptea vine
Dorul greu tiptil revine,
Mă așez oftând la masă,
Gânduri negre nu mă lasă.
Doamne, cu ce Ți-am greșit,
De-am ajuns un om sfârșit?
De ce pruncii mi-au plecat
Spre un țărm îndepărtat?
Sufletul mă doare-ntr-una
Și-n trăiri bate furtuna.
Nu mai știu de ei nimic,
Doar la cer, ochii-mi ridic,
Rugi șoptesc și mă închin
Să-i ferești de rău și chin.
Puii mamei, dragi feciori,
Când vă strig mă trec fiori,
Cât aș vrea să vă mângâi,
Să vă pup, să vă răzgâi,
Cum făceam odinioară
Fără lacrimi și povară.
Adu-i, Doamne, mai degrabă,
Căci îmi e suflarea slabă,
Fie, Tată, pentru-o clipă
Să-i alint cu-a mea aripă,
Apoi, Doamne, pot să zbor,
Sus pe-o stea fără de dor.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre dor, poezii despre sfârșit, poezii despre răsfăț, poezii despre noapte sau poezii despre negru
Rugăciune
Doamne, dacă nu-i prea greu
Pune ordine în haos
Și învață neamul meu
Să se roage în pronaos.
Doamne, dacă mă iubești
Ia vrăjmașii de pe mine
Știi Tu cum să-i pedepsești
Să-i faci lumii de rușine.
Doamne, dă-le la săraci
Pâine, pace, bucurie
Ouă roșii, vin, colaci
Bani de școală și chirie.
Doamne, vindecă-i, de poți
Pe bolnavii din spitale
Ocrotește-i Tu, pe toți,
Cu suflarea gurii Tale.
Doamne, mergi și la azil
Unde plâng în pumni bătrânii
Naufragiul lor umil
Rupe cumpăna fântânii.
Doamne, sfinte vietăți
Fără milă sunt jertfite
Curge sânge prin cetăți
Îngerii Tu Ți-i trimite.
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (26 august 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre îngeri, poezii despre școală, poezii despre sânge, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre rușine
Pe o frunză cât o țară
Pe o frunză cât o țară
Crește mare o omidă,
Ronțăind dulce hotar
Vrea cu aripi s-o cuprindă.
Fluture duios devine,
Zboară țanțoș pe sub nori,
Peste zări, în altă țară
Uitând frați, uitând surori.
Și cum frunza-i cât o țară
Și țara e cât o frunză,
Dorul devine amar:
Un descânt de buburuză.
Timpul ronțăie la toate
Ca omida din poveste,
De tânjești în zbor să fii
Frunza cade, nu mai este!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre nori, poezii despre graniță, poezii despre fluturi, poezii despre devenire sau poezii despre creștere
Leagă, Doamne
Leagă, Doamne, vântu-n iesle
și mă-ncuie-ntr-o copită
cu cinci maici de crânguri murge
și cu jar trosnind sub plită;
Doamne, de-un potop frumos
cu doi miei de câmp de mure
leagă ochii mei să-ndure
dorul ei de vin lutos
Leagă-mă de mine, Doamne
cu tăciune stins pe râuri
cum și ea pe greabăn frâuri
mi-a tot pus din colț de ochi
și mi-a răsucit prin oase
verzi spărturi de lemne coapte
și-mi tot rupe și-mi tot coase
ploi de ea prin mâl de nopți.
Leagă-mă ca pe o toamnă
de un stâlp de mânăstire
și-mi citește din psaltire
cu doi ochi subțiri de hoț,
cu doi ochi subțiri de doamnă
Să nu plec,
să nu mă fure
cu tot sufletul din mine
ca pe-o cană de afine
ca pe-un braț de flori
la porți.
Leagă, Doamne, dacă poți...
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Camelia Radulian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre toamnă, poezii despre râuri, poezii despre ploaie, poezii despre oi, poezii despre lemn sau poezii despre lectură
Salvează-i, Doamne, pe țărani
Salvează-i, Doamne, pe țărani,
Că sunt atâta de sărmani
Încât își plâng în bătătură
Amara lor înghițitură!
Și n-au putere să-i oprească
Pe cei ce vin să-i jefuiască
De truda lor de peste ani,
Salvează-i, Doamne, pe țărani!
Îi știi, Părinte, din vecie,
Sunt tot cu lacrimi în bărbie
Și strigă-ntruna la plăvani,
Salvează-i, Doamne, pe țărani!
Ajunși acum și cerșetori,
Că nu mai au de sărbători,
Nici oi, nici vaci și nici găini
Și sunt în țara lor străini.
Ajută-i, Doamne, nu-i lăsa,
Că nimănui nu i-o păsa
De ei, că nu au nicio vină,
Plătesc de veacuri și suspină.
Salvează-i, Doamne, Fii-le, scutul,
Că-și pierd săracii tot avutul,
Le fură unii ce-i mai bun.
În pragul Sfântului Crăciun!
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țărani, poezii despre vaci, poezii despre sărbători, poezii despre sat sau poezii despre plâns
Inimă de părinte
Precum este mama, nime-n lume nu e!
Sau precum e tata! Doamne, dă-le lor
O cărare lină, nu poteci să suie
Iar in ochi, lumină, nu lacrimi de dor!
Își ascund povara așteptării terne
De-i întrebi ce-i doare, spun că n-au nimic;
N-or să-ți pomenească bolile eterne
Sau de ce-a zis vraciul:... că mai au un pic.
Uneori se ceartă, dar cu gingășie,
Că s-a-nchis portița prea de timpuriu.
Ochii li-s în lacrimi! Ora-i prea târzie
Să le vină fata, să le-apar-un fiu.
Des mai lăcrimează! Sufletul lor știe
Că de-acum sunt singuri! C-or muri de dor!
Casa, plin-odată, azi, este pustie.
Le-au plecat copiii; au căsuța lor!
Iar când așteptarea pare să-i doboare,
Pregătesc bagaje pentru-a doua zi...
Dar spre dimineață, plumb au în picioare,
Și dureri... și junghiuri. Nu au cum porni!
Apoi, la culcare, în genunchi se roagă
Să-i mai lase-o vreme Domnul pe Pământ
Măcar până-n clipa-n care-o să-și revadă
Ce-au mai scump pe lume, ce-au mai drag, mai sfânt!
O ultimă-ntâlnire! Stând cu toți la masă!
Ea s-aducă tortul, el să toarne vin,
Râsete, cântare, voie bună-n casă!
Apoi... de-o vrea Domnul: jale și suspin!
Și mai au o rugă fiecare-n parte!
Să nu plece primul de lângă celălalt!
Împreună-n viață, împreună-n moarte;
Căci singurătatea greu e de-ndurat!
poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre singurătate sau poezii despre râs
O, du-mă, Doamne
Deschide-mi cerul să Te pot vedea
O, Domnul meu, Isus
Să curgă blândă peste fața mea
O lacrimă de sus.
Aicea stau, aicea Te aștept
Străina pe pământ
Din stele salbă mi-am făcut la piept
Și rugăciuni din vânt.
Să zboare pânŽ la Tine în înalt
În palmă să le strâng
Să mă cuprinzi cu brațul celălalt
Să nu Te văd cum plângi...
Câtă iertare ai putut să-mi dai
Și cât vei mai ierta
O, du-mă, Doamne, dincolo în rai
În veșnicia Ta!...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre iertare, poezii despre înălțime, poezii despre vânt, poezii despre stele, poezii despre rai, poezii despre creștinism sau poezii despre Iisus Hristos
Hrană
Cum știe-o rană veche să are prin cuvânt,
Însămânțându-și dor nebun să mă topească,
Inaptă, ce-ar putea să-i spună lama de cuțit,
Când ea alege timpul potrivit, să pârjolească.
Această rană uneori o dau cocorilor, plângând,
S-o ducă-n lume, gând să nu-mi trudească,
Dar se întoarce mai fierbinte-n aripă, țipând,
Neașteptând în puful nou să se-nvelească...
În codru de stejari am presărat încinsă zgura,
Să-ndoape ger din ghinda masă-n putrezire,
Dar au arat și-acolo brațele-i, trecând măsura
Și-au supt din glie noi puteri de-nmugurire...
Cu scâncet de copil mușcat-a azi din zare,
Tocmindu-mi lacrima din ochi de păpădie...
M-a înțepat în inimă cu semn de exclamare:
"Mai sapă-un cuib de hrană nouă, mamă!"
Și, Doamne, n-o pot mângâia de izbăvire,
Căci e, din așteptare lungă, botezată rană,
Doar îi șoptesc smerită, de mușcă din Iubire,
Să-mi cruțe inima, că-i moștenire de la Mama-Ană...
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre stejari, poezii despre smerenie, poezii despre păduri, poezii despre prezent, poezii despre nebunie, poezii despre mântuire sau poezii despre moștenire
Rugăciune
Iart-o, Doamne, că nu știe ce face!
Îngerul ei se izbește cu tâmpla de stele,
viața ei plânge ca un copil născut mort,
pământul începe să-i intre sub piele.
Iart-o, Doamne, că nu știe ce face!
Ea își închipuie că trăiește această viață pentru ea
și tot darul pe care l-a primit îl ponegrește.
A batjocorit minunea, și-acum plătește cât nu credea.
Iart-o, Doamne, că nu știe ce face!
Amintirea îi despică ființa cu un fulger de oțel ‒
În jurul ei e vară, dar i se pare viscol,
și-o strânge neîmplinirea de gât ca un inel.
Iart-o, Doamne, că nu știe ce face!
Cândva a lăsat să se stingă acel cântec ceresc,
undeva soarta ei s-a oprit ca o lumină prea slabă
în zborul către nemurire, din omenesc.
rugăciune de Dragoș Niculescu din Săniile adâncului (1999)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre plată sau poezii despre naștere
Recunoștință
Doamne, îți mulțumesc că mi-ai dat
Ochi de privit și mâini de mângâiat,
Inimă de pâlpâit și gură de sărutat!
Pași, să mă poarte spre el, Tu mi-ai dat
Și minte s-aleagă un suflet curat
Pe care să-l mângâi neîncetat!
Și, Doamne, eu îți mulțumesc zi de zi
Că în iubire, cu drag, Tu mă ții
Dar eu, nu Ți-am dat decât poezii,
Cuvinte, să spună, cât pot să slăvesc
Iubirea de oameni și cât îi iubesc
Și câte-am făcut ca să-i mulțumesc!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre recunoștință, poezii despre mulțumire sau poezii despre gură
Rugă și ploaie
Cum plânge, Doamne, cerul tău,
să spele multele păcate
și praful strâns de multe seri,
cărat pe flori în zi și noapte
Cum plouă, Doamne, des și mult,
peste clădirile bălțate,
pe drumul străbătut cu greu,
acum sunt bălți și-s tulburate
Pământul e acum noroi
și se lipește pe picioare,
cum plouă, Doamne, cerul tău
și cum îndoaie orice floare
Câte umbrele s-au deschis
și câte chipuri sunt sub ele
să se ferească de ce-i scris,
păcatele să nu se spele
Cum plânge, Doamne, cerul tău,
cum curge cerul peste toate,
cu limpezimile din nori,
atât de mulți aduși azi-noapte
Cum suflă, Doamne, vântul tău,
din depărtare dintr-o parte,
eu stau în ploaie c-am fost rău,
mă iartă, Doamne, de păcate
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară sau poezii despre picioare
Râsul dogmatic...
Ce secret de nepătruns,
râde-n sine pe ascuns?
Și ce suflet grațios,
poartă trupu-i unduios?
Ce ochi cu sprâncene rare,
mă privesc cu-nfiorare?
Doamne, cât sidef i-ai pus,
de la tălpi și până sus?
Câtă primăvară-n păr,
cu parfum din flori de măr?
Și-n sâni câtă marmură,
care mă cutremură?
Cât mister i-ai pus în pleoape,
să mă țină-atât de-aproape?
Cât dor, Doamne-n trup ascunde,
și în nările-i flămânde?
Și cât har în călimară,
pentru poezia-i rară?
Doamne, oare-a câta oară
pașii ei de căprioară,
Vor păși pe drumuri line,
ca să rămână la mine?
Ceru-i jos, pământu-i sus,
Doamne, cât altoi ai pus,
În acest lăstar de fată,
ce se lasă adorată!...
Vai, cum râde pe ascuns
sufletu-i de nepătruns,
Suflet gnostic, încifrat,
foarte greu de descuiat!
Și-n dogmaticul ei râs,
oare, Doamne, unde îs?
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni, poezii despre sprâncene, poezii despre secrete sau poezii despre mere
Arată-mi, Doamne, calea...
Arată-mi, Doamne, calea... doresc s-ajung la Tine...
M-am săturat de lumea de lacrimi și suspine...
Deschide-mi ochii, Tată, să pot vedea Lumina
Ce haina-mi curățește și-mi șterge toată vina...
Arată-mi, Doamne, calea... vorbește-mi din Cuvânt
Și aripi dă-mi să zbor spre ceruri cu avânt...
Mai dă-mi credință, Tată, cât bobul de muștar
Să știu că alergarea-mi nu este în zadar...
Și de vor fi furtuni și valuri să mă bată
Mă ocrotește iarăși cu mâna Ta de Tată...
Rămâi cu mine, Doamne, de-i rău sau de e bine
Arată-mi Tată calea ce duce către Tine!
poezie de Maria Luca (5 februarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre protecție, poezii despre ocrotire, poezii despre ochi sau poezii despre dorințe
Cum
Doamne sfinte, prin ce vrajă
Și voință infinită
Piersica își stă în coajă
Și stă ochiul în orbită?
Când atâtea băieri prost
Leagă ița și cu firul,
Cum își stă vorbirea-n rost
Și de tot n-o ia delirul?
Cum uscatul de nu sare,
De pe vârf de munte-n mare?
De la munte pân' la mare,
Cum de totul nu-i mirare?
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Marin Sorescu despre sfinți, citate de Marin Sorescu despre sfințenie, poezii despre prostie, citate de Marin Sorescu despre prostie, poezii despre piersici, citate de Marin Sorescu despre ochi, poezii despre munți sau citate de Marin Sorescu despre munți
Eu nu știu cum...
Eu nu știu cum Te-ai îndurat
De m-ai ales și m-ai chemat,
Căci eu nimic n-am făptuit
Să fiu iertat și miluit!
Ce oare să-Ți fi arătat,
Că n-am avut decît păcat?
Cum oare Tu la un tîlhar
I-ai dăruit atîta har?
Cum oare-atît Te-ai aplecat
Și din adînc m-ai ridicat?
O, Doamne, știu: Tu m-ai primit
Și m-ai ales, căci m-ai iubit!
Pe tot întinsul viitor
Doresc să-Ți fiu ascultător,
Recunoștință arătînd
Iubirii Tale orișicînd.
Căci, Doamne, tot ce Tu mi-ai dat
E numai har nemeritat!
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Traian Dorz despre iubire, poezii despre viitor, citate de Traian Dorz despre viitor, citate de Traian Dorz despre iertare, citate de Traian Dorz despre dorințe sau poezii despre cadouri
Atât de scurt
Un cuplu se trece de mână pe stradă
Cu plete lucind și scalpul de ace
Și alunecă ferm legănând vis să vadă
C-amorul există când lumea-i o pace.
Și cuplul se închină sub vechi pirostrii,
Ca apoi să renască copiii ce-au fost,
C-așa-și reamintesc din nou bucurii
Și viață înțeleg; "părinții au un rost!"...
Dar pâinea și acum se câștigă din greu
Și scalpul cu țepe se duce înrolând
Să fie viteaz pentru altul, ateu;
Ce n-are nici rugă, nici rai... n-are gând!
Drapelul revine pe-o ladă inertă
S-acopere răul ce-ar vrea răzbunat
Din bine ce-a vrut, lăsat scris pe-o copertă;
"Aș vrea de-azi să fiu omenirii soldat!".
PS
De ce n-am fi oare la fel, cum doar suntem,
Că toți din iubire ne naștem; un fruct
Ce lasă sămânță de drag... dacă vrem
Și căi peste poduri pot trece de-abrupt?!?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre poduri sau poezii despre pace