Rândul scris în Biblie
Sufletul e floare minunată,
Moare în dor și moare în iubire,
Strălucește peste-ntinsa zare,
Peste tot ce-nseamnă fericire.
Sufletul e robul unei turle
Din carne, oase, tors plăcut
Plin de speranțe și tristețe
Pe drum prăfuit, necunoscut.
Își vrea trofeul de ființă,
S-atingă zări nebănuite,
Căldura altui trup răpus
De încercatele ispite
E-o primăvară-n căutarea
Frumosului de cald augur,
Aripă e de curcubeu
Prinsă în creștetul meu sur.
La rându-mi de pășesc în taina
Frumoasă-a mângâierilor,
Un lucru este demn de mine,
Eu am furat cu voia lor.
Cheia misterului rămâne
În felul, Doamne, cum iubesc,
Un rând ce-i scris în Biblie
Îmi spune să nu prea curvesc!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre sclavie
- poezii despre moarte
- poezii despre frumusețe
- poezii despre flori
- poezii despre fericire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Știi tu oare ...
Știi tu oare
ce mă doare
când nu-i soare?
Mă doare
când văd cum moare,
moare om și moare floare.
Moare sufletul în om,
moare și poama în pom.
Moare tot ce este viață,
Planeta Pământ îngheață.
Îngheață întregul Univers,
haosul este imens.
poezie de Dumitru Delcă (1 mai 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre planete, poezii despre gheață, poezii despre copaci sau poezii despre Soare
* * *
Lasă-ți sufletul să plângă
Când o vrea și cât o vrea...
E nevoie să ajungă,
Să-și mai spele o rană grea.
O lasă-mă,
Lasă-mă, Doamne, iar
Să văd lumea din jur,
Dă-mi acest dar!
De atâta greu...
Mi se topește sufletul meu,
Lacrima văzul meu îl albește,
Lacrimă, sufletul meu obosește,
Orbește...
Strigăte, proteste în mine, mă înec...
Șoapte, rostite-n surdină!..
Doresc peste tot să pășesc, să trec!
Și... caut lumină, Lumina din mine!..
Dar unde e? Unde e acel zeu,
Să mă-nțeleagă,
Să mă asculte, să mă vadă
Al meu Dumnezeu?!
Ah, viață!
Da, viață!..
Sunt, poate,
Prea mulți
Ca mine,
Ce îți cer
O povață!..
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre sfaturi, poezii despre religie, poezii despre proteste, poezii despre promisiuni, poezii despre plâns sau poezii despre dorințe
Distanța dintre dor și iubire
Păsările scârție timpul,
Cuvântul planează-mprejur,
Distanța dintre dor și iubire
Caută semn, sufletul pur.
Rătăcirea adoarme-ncercarea
Spațiului curbat spre chircit
În lacrima câinelui înecat
De credința lovită de zid.
Din frumusețea iubirii înalț
Trecerea prin oase de zeu,
Pasul e umbră, casa-i sfințită,
Lumina curge în sufletul meu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre spațiu și timp, poezii despre păsări, poezii despre dor sau poezii despre cuvinte
Taina
Într-un sâmbur căzut întâmplător
în palma pământului
se aprinde lumina divină,
în comuniune cu un spirit dăruit,
sferă a misterului ce taina sufletului o alină.
Privesc bucata de pânză însuflețită
și văd gândul ce a înflorit emoția,
dragostea ce naște viața spre înălțare,
parfumul unui vis ce-i scris în stea.
Îmi plec căutarea spre bucata de lemn,
ce ascunde căldura mângâierilor,
amprentele falangelor prelungite
în forme și ascunzișuri,
sentimentul bucuriei sau durerilor.
Uimită vocea se pierde sub miracolul sunetului,
a vocii ascunsă în violoncel,
forma sublimă injectată în rădăcină,
în ADN-ul unui sâmbur căzut și stingher.
poezie de Eugenia Bucur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre visare, poezii despre sunet, poezii despre naștere sau poezii despre lemn
E-o tristețe
E-o tristețe în gânduri
E-o tristețe de toamnă
E-o tristețe în lacrimi
Când din inimi răstoarnă.
E-o tristețe-n apusuri
Când în nopți nu sunt vise
E-o tristețe în soare
Când culoarea dispare.
E-o tristețe în vreme
Când fugim fără noimă
E-o tristețe în viață
Frica neavând formă
Și închei cu tristețe
Într-o zi cu mult soare
Neuitându-ne-n urmă
Unde dragostea moare.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre noapte, poezii despre inimă sau poezii despre gânduri
În chip de curcubeu
am înghițit culorile de curcubeu
sunt pe rând albastru și portocaliu
roșu și verde așa mă vreau mereu
ca un arlechin vesel și hazliu.
mă scufund progresiv în ființă
unde se zămislește universul meu
unde cunoașterea e artă și știință
unde e prezentă lumea lui Dumnezeu.
vibrez și ard intens ca focul sacru
scurtând distanța dintre mine și soare
prin contemplări lucide mă consacru
fiecare slovă e-o petală de floare.
Logosul din mine derivă din iubire
angelice lumini îmi râd în privire.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre știință, poezii despre verde, poezii despre râs, poezii despre roșu sau poezii despre foc
Astfel
Mă întorsesem strigând:
Unde este viața mea?
Doamne, ce-ai făcut tu cu mine
ca să-ți mătur cu sufletul meu
natura lucrurilor.
De ce m-ai pus să-l văd pe arbor, doamne?
Și, în genere, de ce m-ai dezrădăcinat,
făcându-mi picioare cu tălpi?
De ce m-ai blestemat să-mi fie
foame și sete?
De ce te-ai logodit cu mine, doamne,
dându-mi dor de femeia mea iubită?
Hai, mori și tu odată, doamne,
ca să fiu sigur că mor liniștit
și nelogodit
și plin de dor în sufletul meu
plin de dor.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre natură, poezii despre logodnă sau poezii despre femei
Mi-am scris povestea pe un colț de suflet, folosind cerneala inimii mele, prea plină de iubire... o inimă care nu vrea să mă asculte, o inimă care parcă s-a învățat ca să o doară! E inima mea, e sufletul meu și împreună mă învață cum să îmi scriu povestea vieții mai departe... voi folosi aceeași cerneală, pentru-că așa v-a rămâne dovada că tot ce mi-am dorit a fost doar iubire, înțelegere, prietenie și mai ales Omenie! Plecăm așa cum am venit... goi, doar sufletul îl luăm cu noi! Nostalgii de seară aș putea spune, dar un adevăr ce se afă în sufletul meu, scis cu cerneala inimii...
citat din Elena Bulancea (februarie 2018)
Adăugat de AÈunel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre inimă
- citate despre învățătură
- citate despre suflet
- citate despre viață
- citate despre seară
- citate despre prietenie
- citate despre iubire
- citate despre dorințe
- citate despre adevăr
Contradicții
Tristețe adâncă, iubire de tine,
Durere sublimă, fericire deplină...
Durere, iubire, tristete și dor,
Sufletul meu e mereu călător
Între mine și tine,
Și tu știi prea bine,
Fericirea-i aproape
Și totuși departe,
Dragostea mea,
Un ocean ne desparte
Și-mi vine a pleca...
Dorul de tine nu mai poate-aștepta,
Visul meu drag, visul meu tainic,
De-atâția ani în sufletul meu zăbavnic...
poezie de Elena Vlădescu (28 iunie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ocean sau poezii despre durere
Ce dibaci, Doamne!
Cum să-i spun ochiului mic, ce a dat peste orbită,
Cu ce har ai zămislit, Doamne, pân' și o omidă...
Ce ai scris în ADN-ul (dacă e!) de târâtoare,
Să mănânce și să doarmă cât e ziulica mare?
Târâitul pe genunchi peste frunza devorată
E un obicei primit de la mamă, de la tată?
Oare-n clipa de avânt, cățărată pe-o cicoare,
Nu aspiră-nfrigurată, albă, aripă, să zboare?
Ce-a luat de la strămoși, cu ce-au uns a ei pleoapă,
Că de baștina-nverzită nu se rupe nici de-o șchioapă,
Poartă-n ea respectul mâinii, ce o trece în mătase
Sau a celei ce-i mângâie pânza pe care o coase?
Cu ce drag își face cruce către frunza ce-o-ntărește
Și fântânii cum se-nchină, când de sete-o măgulește?
Brr! Aș vrea s-o țin pe palmă fără coconul de fire,
Să-i privesc în ochi minuscul, să-nvăț oarbă dăruire...
Muză, câtă fericire, micului ștrengar splendoare,
Cu omida drăgălașă ce i-a-mplut ochi cu mirare!
Gândul se împotmolește între semne de-ntrebare,
Doamne, și-astă gingășie din Iubire, oare, moare?
Că iubește ce-i sublim nu s-atestă vreo-ndoială,
Căci alunecă pe corp, copleșindu-i val-sfială,
Cu, subtil, un foșnet dulce, firu'-i tors în pijamale...
Și mă face, ca nepotul, să pornesc în exclamare:
Ce dibaci, Doamne, cioplit-ai crisalida creatoare!
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre somn, poezii despre respect, poezii despre mâncare, poezii despre mâini sau poezii despre mamă
Lumina ce moare zâmbind
Te-am văzut cu ochii închiși peste ochii tăi,
Palmele răstoarnă țipete peste umbre de smalț,
În urna sufletului votează nemurirea
Scrumul scheletic prin care te-nalț.
Ascunse cuprinsuri duc febra în vânt,
M-adăpostesc pe-o hârtie de scris,
Speranța zâmbește trufașă în mine
Purtându-mă virtual pe-o dâră de vis.
Te-am văzut călărind transparent
Pe-o măduvă din oase profunde de zid,
Aritmia oglinzii fierbinte mă-mbată
Cu lumina ce moare în sânu-i zâmbind!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vânt, poezii despre votare, poezii despre ochi sau poezii despre hârtie
Am nevoie să stau cu cealaltă parte din mine
am nevoie să stau cu cealaltă parte din mine
înlăuntrul meu, în inima mea
știam asta, era ca o aspirație
mi-am imaginat dragostea
putea fi cum vrea ea
altfel ar fi fost greu s-o găsesc
viața a făcut acest lucru pentru mine
am aflat-o în sufletul meu
viața a decis pentru mine
m-am gândit și la faptul că dragostea
nu voia să se întâlnească cu mine
că se temea de sufletul meu
de minunea din sufletul meu
avea ochi frumoși dragostea
și-mi zâmbea
și în sufletul meu era furtună
și Dumnezeu era pregătit să rămână lângă mine
acum sufletul meu nu mai e împărțit în două
cântă melodii vesele inimii cerului.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre imaginație sau poezii despre Dumnezeu
Împărăteasă
Din nou pleci către cer,
O Tu, cinstită floare
Cu tine toate pier,
În luminata zare.
Mă plec în fața ta,
Privește-ți slujitorul
Cu tine de voi sta,
Tot îți voi duce dorul.
Elimină păcatul,
Ce gândul înrobeste
Arată-mi iar regatul,
Ce-nsoare strălucește.
Nu-ntoarce a ta față,
Învață-mă de bine
Aș vrea în a mea viață,
Să fiu mereu cu tine.
Oferă-mi acel scut,
Ce răul îl oprește
Un dar mult prea plăcut,
Ce sufletul iubește.
Revarsă peste mine,
Tot harul tău preasfânt
Să pot cânta cu tine,
Dincolo de mormânt.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre monarhie sau poezii despre bine și rău
Nu-mi lua iubirea
De ce plâng, Doamne? Că am sufletul plin
De dragoste, de dor și de credință?
Cum aș putea eu, Doamne, să spun că e un chin
Să simt tot ce mi-ai dat? Îți port recunoștință!
Mi-ai dat iubire și speranță în destin,
Mi-ai dat credința pentru-o-ntreagă viață.
Cum aș putea să plâng că am sufletul plin?
Cad în genunchi plecându-mi a mea față.
Și-Ți mulțumesc, Doamne și Te implor acum,
Să nu îmi iei nimic din tot ce Tu mi-ai dat
Și chiar dac-am să plâng în lungul vieții drum,
Să nu-mi consideri plânsul ca pe un greu păcat.
Și-Ți mulțumesc pentru că, Tu, îmi ești
Tot sprijinul, tot reazemul din viață;
De rele, Doamne, Te rog să mă ferești
Și dă-mi iubire, și dă-mi, Te rog, speranță.
Iubire pentru oameni, speranță-n veșnicie,
Dă-mi liniștea de care am nevoie,
Ferește-mă, Doamne, de ispită și prostie
Și lasă-mă să cred, Te rog, Doamne, dă-mi voie.
Să sper și să cred în dragostea și-n mila Ta,
Să simt că nu e vis speranța pe pământ
Și ia-mi, Te rog, viața și fă ce vrei cu ea,
Dar nu-mi lua iubirea, e tot ce am mai sfânt.
rugăciune de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre recunoștință sau poezii despre prostie
Mărțișorul de iubire
Un virus bântuie în mine,
Asta aș vrea să înțelegi,
De este rău, de este bine,
Supus sunt miilor de legi.
Doar una mă mai pedepsește
Când ies aiurea din peisaj
Să caut clipa ce-mi priește
În dragostea de lung metraj.
Mă simt întins pe o arcadă,
Pe o cunună curcubeu,
Nu vreau ca lumea să mă vadă,
Vreau să iubesc în felul meu.
În sânge-mi bântuie un virus
Și-n trecerea mai lasă fum,
El scrie-n inimi, nu-n papirus,
El scrie-n cer, nu pe-orice drum.
Scrie iubirea în petale
De flori de colț sau flori de vis,
Apoi rămân la tine-n poale
Să fiu de veșnicii cuprins.
Un virus bântuie în mine,
Asta aș vrea să înțelegi,
Sunt mărțișorul de iubire,
Primește-mă, poți să mă legi!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre peisaje, poezii despre legi, poezii despre fum sau poezii despre curcubeu
Cadou de Ziua Ta
Un cadou de Ziua Ta,
Când lunecă zarea-n lumină,
Ți se cuvine ție, floare,
O metaforă divină.
Tu ești visul meu de viață,
Tu ești roua fericirii,
Tu ești focul ce aprinde
Rugul aprig de iubire.
Tu ești urma din cărare
Care vine către mine,
Tu ești gândul care-nalță
Bucuria din suspine.
Tu ești cerul plin de stele,
Ești și marea frământată
În fermentul care-aduce
Zbor de inimă curată.
Iată darul meu, rămâne,
Un simbol, floare prin floare,
Dragostea și-mbrățișarea
Ce rămân nemuritoare!
Un sărut pus ca pecete
În destinul nostru-i scris
De-a înfăptui în bine
Și speranță dar și vis.
Un cadou ți se cuvine,
Ca poet mă dăruiesc,
Semn înalt de prețuire,
Semnul sfânt că te iubesc!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri, poezii despre zbor, poezii despre înălțime, poezii despre sărut, poezii despre stele sau poezii despre simbolistică
Iubire
iubire
,, ca o ploaie de vară cu surâs migdalat,
când particule de nori începură
să marcheze inițiale pe cer
ca o cadere plană
si-un curcubeu perfect
dorită intens
ca o frunză de miere prizonieră în chihlimbar
aidoma cuvântului clar al iubirii
picătură de violetă in amurg
te iubesc cu acea speranță a unui naufragiat
pe o insulă troienită de colb temporal
suspendată intre cer și pământ
sufletul meu te privește așa
cum ar fi privit iasomia o dimineață
inecată într-o rouă de amintiri
e prima dată când sunt prinsă în brațele
unei iubiri aurifere peste care cade zăpada
în zilele defrișate ale copilariei
cred că-n acest fel te iubesc
iar un orgoliu argintiu imi caută sufletul...''
poezie de Alexandra Tabara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre zile, poezii despre rouă, poezii despre ploaie, poezii despre perfecțiune sau poezii despre particule
Senin
Senin îmi este sufletul acum
Gândindu-mă la tine puiule,
Senină Doamne îmi este inima,
Cu gândul la iubirea Lui mare.
Ce-a fost dovada marii Lui iubiri
În taină totul făcând pentru mine
Lăsând doar miere să-mi curgă-n vine.
Mulțumesc Doamne pentru a Ta iubire,
Ce este Doamne a mea fericire,
Mulțumesc Doamne Sfinte pentru tot,
Aș vrea să pot, dar Doamne nu mai pot.
poezie de Oana Alexandra Călin (17 iunie 2016)
Adăugat de Oana Alexandra Călin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mulțumire sau poezii despre miere
Îmi moare al spiritului suflet...
Îmi moare al spiritului suflet
Și-a lui avânt de altădat,
Mă simt pustie și străină,
De lumea ce am adorat,
În raiul verde al fericirii,
Acum, un vis pustiu și dărâmat.
Îmi moare al spiritului suflet,
Când vorba nu mai este vorbă
Și omul firea și-a schimbat,
Ca vulpile când năpârlesc,
Iar optimismul surd, apatic,
Lumea toată a inundat.
Îmi moare al spiritului suflet,
Mă simt din ce în ce mai rău
Și am putere ca o râmă,
Dar bătrânețea cu iz tânăr
Aș vrea să o trăiesc frumos,
Nu ancorată în frustări,
Cu lipsuri mari și ce-i mai greu.
Îmi moare al spiritului suflet,
Să urlu îmi vine, ca un lup,
Că lume se deșteaptă prost,
Stricând a spiritului stil divin,
Iar pacea expusă la cutremur...
Îmi fură somnul, vrând nevrând.
Îmi moare al spiritului suflet,
Că și iubirea s-a smintit
Și rătăcește în vechi romane,
Esența i-a slăbit demult
Și moda ei cuminte din vechime
Demult s-a plictisit,
Ca liniștea unui mormânt.
Mă întreb, ce-mi mai rămâne de trăit?
Pace, sub semnul fricii de mâine,
Aceleași griji cotidiene taxate prost,
În cenușii speranțe viitoare,
Omenie fără renume și peste hotare,
În care ne scăldăm și mă scald,
Cu iubire apusă prea devreme în cuibul vieții,
Din lipsa simplă a nobleții
Și un suflet trist cu umorul slăbit;
Viață cu spirit mort prematur, fără vrere,
Greu început de sfârșit.
poezie de Valeria Mahok (21 aprilie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pace, poezii despre început, poezii despre viitor sau poezii despre umor
Diagnostic, I : Cancer / Ca (î)n Cer...
Răni nevăzute, dureri atroce;
Tăcerile nu mai au conținut!
În fiecare plagă arderea e-o voce,
În fiecare gând e sufletul pierdut!
Seringi, aburi de sânge și alcool;
Privirea caută orizontul orb!
De-atâta viață, Doamne, -mi este dor
Încât în lacrimi nu știu ce să Te rog!...
Un alb rece, de piatră este inima-n care
Sentimentele se distrug rând pe rând...
Doamne, nu-mi da de astăzi renunțare;
Mă simt încă pradă sieși sângerând!
Negru peste tot; ochii nu-i închid de frică;
Proiecții cu lumânări și cruci și morți...
Din patul rece trupul rece alții-l ridică!
O, Doamne, ce spun oare copiii la nepoți?!
Un drum printre îngeri; lumină orbitoare;
De-atâtea aripi mă prăbușesc în alt zbor...
Întind unii mâinile sub trupul peste care
Cineva așează o floare și-și frânge-un fior!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre sânge sau poezii despre seringă