Râsul dogmatic...
Ce secret de nepătruns,
râde-n sine pe ascuns?
Și ce suflet grațios,
poartă trupu-i unduios?
Ce ochi cu sprâncene rare,
mă privesc cu-nfiorare?
Doamne, cât sidef i-ai pus,
de la tălpi și până sus?
Câtă primăvară-n păr,
cu parfum din flori de măr?
Și-n sâni câtă marmură,
care mă cutremură?
Cât mister i-ai pus în pleoape,
să mă țină-atât de-aproape?
Cât dor, Doamne-n trup ascunde,
și în nările-i flămânde?
Și cât har în călimară,
pentru poezia-i rară?
Doamne, oare-a câta oară
pașii ei de căprioară,
Vor păși pe drumuri line,
ca să rămână la mine?
Ceru-i jos, pământu-i sus,
Doamne, cât altoi ai pus,
În acest lăstar de fată,
ce se lasă adorată!...
Vai, cum râde pe ascuns
sufletu-i de nepătruns,
Suflet gnostic, încifrat,
foarte greu de descuiat!
Și-n dogmaticul ei râs,
oare, Doamne, unde îs?
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre sâni
- poezii despre suflet
- poezii despre sprâncene
- poezii despre secrete
- poezii despre păr
- poezii despre mere
- poezii despre flori
Citate similare
Cât de scump Isuse
Cât de scump Isuse ești
Cât de scump și minunat
Căci în slăvile cerești
Tu Isuse ne primești
Ne-ai plătit al nost" păcat
Cât de gingaș Isus ești
Cât de gingaș și frumos
Când Isus ne dăruiești
Comorile îngerești
Mire drag și glorios
Nimeni Doamne nu-i ca Tine
Nici în cer nici pe pământ
Tatăl Sfânt din slăvi senine
A ascuns totul în Tine
Căci Tu ești al Lui Cuvânt
Cât Isus de minunat
Ești Doamne în veșnicie
Căci lumina Ta ne-ai dat
Și un suflet nou curat
Ai Tăi să fim pe vecie
Tu ne ești Isus comoară
Har nespus jos pe pământ
Vin" te rog la noi coboară
Și ne ia în a Ta țară
Să-ți cântăm o Mire Sfânt
Ia-ne Tu pe-a Tale mâini
Și ne fă să te ascultăm
Să-ți dăm dragostea dintâi
Cu noi veșnic să rămâi
Căci pe Tine doar te avem
Cât de scump ne ești Isus
Cât de scump și plin de milă
Căci viață ne-ai adus
Și în dragostea-ți ne-ai pus
Viața s-o avem deplină
06-02-2023 Mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre lumină
- poezii despre comori
- poezii despre îngeri
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre prima iubire
- poezii despre plată
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Doamne, ce sărac e-acela
Doamne, ce sărac e-acela
care pâinea lui nicicând
nu și-o-mparte ca s-aline
foamea unui mai flămând.
Doamne, cât de orb e-acela
ce se uită numa-n jos
și nu vede-n veci lumina
mântuirii lui Hristos.
Doamne, cât de surd e-acela
lângă care-atâta har
cântă, cheamă și suspină
și se roagă în zadar.
Doamne, cât de rob e-acela
care-i lacom și-i zgârcit
care-și poate-nchide mâna
dinspre semenul lipsit.
Doamne, ce-nghețat e-acela
care n-are-n sânul lui
nici o rază de iubire
spre durerea nimănui.
Doamne, ce pierdut e-acela
ce se vrea necredincios
căci râzând calcă-n picioare
harul său de la Hristos.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zgârcenie, poezii despre sărăcie, poezii despre sclavie, poezii despre pâine, poezii despre picioare, poezii despre mântuire, poezii despre mâini sau poezii despre muzică
Fă-mă, Doamne, bine, Doamne!
Caut cerul cu privirea,
Se ascunde după nori
Dincolo de ei iubirea,
Cântă-n sunet de viori
Doar o simt, știu unde este,
Mi-a-nflorit zâmbet pe față,
Nu e filă de poveste,
Ci o altă dimineață
O voi aștepta cu lacrimi
Care-mi vor spăla păcatul,
Mă vor dezlega de patimi
Și-mi vor alina oftatul
Cât de orbi putem fi Doamne!
Cât de orb am fost chiar eu,
Am iubit ceva ce-adoarme
Sufletul când îi e greu
Să te rog... îmi e rușine,
Sigur am să mai greșesc,
Însă, Doamne, fă-mă bine!
Să nu uit cum să iubesc
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre zâmbet, poezii despre vioară, poezii despre sunet, poezii despre rușine, poezii despre nori, poezii despre greșeli sau poezii despre dimineață
Incendiu la duminica cea repede
Cât de repede ne naștem
cât de repede e luni
cât de repede suntem tineri
cât de repede nebuni
cât de repede iubim
cât de repede e marți
cât de repede rămânem singuri
cât de repede bărbați
cât de repede e ura
cât de repede e miercuri
cât de repede suntem Bacovia
cât de repede nu-s ce(r)curi
....................................
Cât de repede îngerul ajunge șchiop
cât de repede paradisu-i un jug
cât de repede e sâmbătă
O și cât de repede
arde
Doamne
acest
rug
poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins noaptea (31 august 1979)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre timp, poezii despre nebunie, poezii despre naștere, poezii despre incendii, poezii despre bărbați sau poezii despre George Bacovia
Doamne, dac-ar fi să-i spun
Doamne, dac-ai vrea să-mi spui
cât de dragă-i sunt eu lui
mintea n-ar mai fi un chin
ci doar rouă-n pat de crin
știu că mi-e sărac cuvântul
când nu palmele-s veșmântul
ce-i îmbracă trupu-n noapte
în strânsori cu voluptate
Doamne, plouă-mi gând decis
peste tâmple-n păru-mi nins
varsă-mi har și-nțelepciune
doar atât, să-nvăț a-i spune
scriu cu fir de dor nebun
țesând șoapte ce nu-i spun
gura lui cum încă-mi este
anotimp, din timp poveste
Doamne, spune-i că nu plâng
lacrimă din ochi curgând
ci mă zbat într-o căință
dezmierdând cu neputință
știu că-n consacrată vină
sorții i-am fost rădăcină
da-n copacul dat în floare
simt tulpina cum se-ndoaie
Doamne, fă-mă doar ce știi
că mi-e dat, să-i pot a fi
nici mai mult și nici puțin
cât din dragoste mă-nclin
fă-mă, Doamne, rază-n zori
să-i strecor lucirea-n pori
și din pielea-i ca mărgeanul
să sorb, Doamne, tot aleanul
Doamne, sunt ce m-ai făcut
cuget viu c-un chip de lut
port lumină-n ochi candoare
doar că-n piept inima moare
și-atunci Doamne, fă-mă glas
scoate-mi șoapta din impas
fă-mă foc, și dor, și ploaie
ia-mi tăcerea ce-nconvoaie
Doamne, dac-ar fi să-i spun
cât aș vrea să-i fiu surghiun
i-aș picta în ochi, poeme,
fără vers! de vers se teme
spune, Doamne-n câte porți
cumpănind astfel de sorți
ai pus lacăt ce n-au cheie
pentr-un suflet de femeie?
Doamne, dezrobește-mi firea
nu-s poet da-mi știu menirea
cât să știu că, prin cuvinte,
îl iubesc! sfințind aminte!
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre cuvinte, poezii despre vinovăție, poezii despre versuri sau poezii despre tăcere
Ai pus peste mine, Doamne
Ai pus peste mine, Doamne,
Ai pus primăveri și toamne.
Ca să-mi faci viața ușoară
Ai pus și iarnă, și vară.
Multe peste mine-ai pus.
Unele cam greu de dus.
Unele dulci și amare,
Pentru vița-mi trecătoare.
Dintre toate câte ai pus,
Cu unele m-ai sedus.
M-ai făcut să cred că viața
Este mai tare ca ața.
De fapt, ai avut dreptate;
Viața-i prima între toate.
Sunt dator să-ți mulțumesc
Că-îndrăznesc să mai trăiesc!
Cele ce-au fost greu de dus
Pe mine nu m-au răpus.
Cele dulci dar și amare
Doar m-au pus la încercare.
Am luptat și am învins,
Firul vieții l-am întins.
În lupta mea, nu am fost singur.
M-ai ajutat TU, desigur.
În genunchi mă întorc la Tine
Și, cât viața mă mai ține,
Imn de Slavă îți aduc
Până când la cer mă urc.
poezie de Dumitru Delcă (11 iulie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre seducție, poezii despre primăvară, poezii despre mulțumire, poezii despre imn, poezii despre iarnă, poezii despre dreptate sau poezii despre ajutor
Cu cât Doamne
Cu cât Doamne eu mă vreau
Să fiu Isus lângă Tine
Cu atât ființa-ți dau
Doar cu Tine eu să stau
Prinț al slăvilor divine
Cu cât Isus eu doresc
Tu în brațe să mă prinzi
Cu atât eu te slăvesc
Căci Ființa îți iubesc
Și în Duhul mă cuprinzi
Cu cât Doamne pe cărare
Umblu numai după Tine
Eu prin har și îndurare
Îți slăvesc Numele-ți mare
Onorat să fii de mine
Căci îți cânt a Ta Ființă
Și te laud te cinstesc
În a Ta făgăduință
Vreau să umblu prin credință
Veșnic dar să te slăvesc
Cu cât Doamne Tu îmi ești
Azi și țintă și izvor
Cu atât mă însoțești
Mila Ta îmi dăruiești
Chiar și-n vecul viitor
Cu cât Doamne eu ascult
Mai profund Cuvântul Tău
Eu Isuse nevăzut
Cu atât sunt mai pierdut
De fire și sunt al Tău
Cu cât eu fac azi din cer
O fereastră către Tine
Cu atât de Lucifer
Sunt pierdut Doamne-n etern
Că-s păzit și-s tot mai bine
Cu atâta Tu mă ții
Doar în jertfa milei Tale
Cu atât spre veșnicii
Zbor spre țara celor vii
Căci Isuse îmi ești cale
07-11-2021 Bet.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre țări, poezii despre viitor, poezii despre prezent, poezii despre laudă, poezii despre jertfă sau poezii despre dorințe
Oare ce a făcut ca să merite să-l părăsesc? Oare a încetat să mă mai iubească?... vai, nu, iar eu îl înșel... și cu cine. Dumnezeule mare! cu cine?... cu un om pe care nu-l cunosc de loc... care mă cucerește cu bogăția sa... și care poate mă va face să plătesc scump această glorie pentru care îmi jertfesc dragostea. Ah! deșartele floricele care mă cuceresc... fac ele cât cuvintele minunate ale iubitului meu, cât jurăminfile sfinte de a mă îndrăgi pe veci... cât lacrimile simțămintelor pe care le-nsoțeau... O, Doamne! câtă căință dacă voi fi înșelată!
Marchizul de Sade în Crimele iubirii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre sfinți, citate despre sfințenie, citate despre plată, citate despre jertfă, citate despre flori, citate despre cuvinte, citate despre cunoaștere sau citate despre bogăție
Astfel
Mă întorsesem strigând:
Unde este viața mea?
Doamne, ce-ai făcut tu cu mine
ca să-ți mătur cu sufletul meu
natura lucrurilor.
De ce m-ai pus să-l văd pe arbor, doamne?
Și, în genere, de ce m-ai dezrădăcinat,
făcându-mi picioare cu tălpi?
De ce m-ai blestemat să-mi fie
foame și sete?
De ce te-ai logodit cu mine, doamne,
dându-mi dor de femeia mea iubită?
Hai, mori și tu odată, doamne,
ca să fiu sigur că mor liniștit
și nelogodit
și plin de dor în sufletul meu
plin de dor.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre natură, poezii despre logodnă, poezii despre femei sau poezii despre dor
Alpinism în sine...
Doamne... te-am tot căutat prin intangibil,
ca să te citesc în mine, mai unită cu cea de azi...
Doamne... și cât de îndepărtată îmi eram
celei de ieri sau de niciodată...
Doamne... m-am rătăcit prin gândul că te mai caut,
mai singură decât mine, copila, cândva înlănțuită de cei care nu te căutau...
Doamne, oare mai am de spart piatra așteptării
cu lacrima împlinirii prin a te striga?
poezie de Diana Ciugureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre lectură, poezii despre gânduri, poezii despre copilărie sau poezii despre alpinism
Rugăminte către Dumnezeu
Doamne,
lasă norii să plângă peste noi,
lasă viața să curgă-înapoi!
Eu să mă mai nasc încă odată,
că vreau să băiat, nu fată.
Doamne,
redă-mi copilăria
dar redă-mi și bucuria,
de-a trăi doar tinerețe
până-n adânci bătrânețe.
Doamne,
lasă timpul să curgă-înapoi,
de sus, Tu să veghezi la noi!
Dacă toate acestea le primim,
cu credință-n suflet,
adânc îți mulțumim.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie sau poezii despre plâns
Cum să nu te cânt...
Cum să nu Te cânt Isuse,
Cum să nu Te cânt,
Cum să nu-Ți slăvesc cu lacrimi
Numele Tău Sfânt.
C-am strigat spre Tine Doamne
Și m-ai ascultat
Bucuria și lumina
Fericit mi-ai dat!
Cum să tac, o cum, că-mi vine
Lumii-ntregi să spun
Cât de bun ai fost cu mine
Cât, o cât de bun!
Unde-i lacrima și glasul,
Inima de-ajuns
Ca să-Ți pot slăvi iubirea
Care mi-a răspuns!
Până-n veci voi spune Doamne
Cât de-adevărat
Ți-e Cuvântul și Iubirea
Ce m-au ascultat.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre fericire sau poezii despre bucurie
Doamne!
Doamne, cum de poți ierta
Crunte boli de minte grea
Și sfruntat neadevăr,
Vierme strecurat în măr?
Cum nu crești tu, Doamne, iară
Dintr-o Evă, o fecioară
Preacurată pe vecie,
Fală lumii-ntregi să fie?
De ce șarpele viclean
Are-n el așa alean
Și limbaj muiat în miere,
Iar în ochi așa putere?
El, cu vorbele suave,
Murdărește flori firave,
Le scufundă n zoaie caldă
Unde Belzebut se scaldă
Doamne, dă-mi puteri de stea
Să spăl toată lumea-n ea,
În botez de meteor
Legi morale să măsor
Eu mă-nchin la tine, Doamne,
Cel ce uită să condamne,
Tu, ce-ai pus iubirea ta
Dintr-un gând pe crucea grea!
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre virginitate, poezii despre viermi, poezii despre stele căzătoare, poezii despre murdărie, poezii despre moralitate, poezii despre minciună sau poezii despre miere
Chintesență
Doamne! Arde lumânarea
Și mai e din ea oleacă,
Când se lasă înserarea,
Lunga noapte nu mai pleacă.
Te rog, Doamne, lasă ziua
Să mai stea împrăștiată,
Lasă Doamne, să stea clipa
De o rază, agățată.
Doamne! Unde e speranța
De lumină și de viață?
Frunza, floarea colorată,
Este verde și nu-i moartă.
Doamne! Arde lumânarea
Și pe jos e-atâta ceară,
Trupul ei se scurge leneș
Ca un tuș din călimară.
Eu înmoi în el penelul
Să îmi amintesc de vară,
Lasă, Doamne, lumânarea
Și-o înalță să nu piară.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre seară, poezii despre noapte, poezii despre lumânări, poezii despre lene sau poezii despre frunze
Nu căutați iubirea prea departe...
Am cunoscut iubirea când nu știam s-o strig,
În mâna sfânt-a mamei ce mă-nvelea de frig.
În ochi-i plini de lacrimi, în grijile-i tăcute,
Când sufletu-mi de înger știa să o asculte.
Am cunoscut-o apoi în cântul ciocârliei,
În floarea de alun... și-n foșnetul câmpiei
În strigătul de frate și grija de bunic,
În primul fir de iarbă și-n greierul cel mic.
În picături de ploaie, în roua de pe flori,
În geana răsărită a soarelui din zori.
Iubirea stă să cadă pe stelele din cer
Și este-acolo, sus, și-n zori când ele pier.
Câtă iubire, Doamne, ai pus pe lângă noi!
Dar orbi cum suntem azi și-n suflete prea goi,
Împovărați de griji, sau gând de-navutire,
Nu ne mai pasă Doamne... călcăm peste iubire.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre rouă sau poezii despre ploaie
Ce mă doare, Doamne...
Ce mă doare, Doamne, stau și mă frământ
Ce mă doare, Doamne, dacă plâng de moarte
Nu sunt frunză, Doamne, să mă culc pe vânt
Să mă culc pe vântul care-o să mă poarte...
Ce mă doare, Doamne, ce durere rea
S-a ascuns în suflet și nu vrea să iasă,
Uită-Te la mine, poate vei vedea
Care deznădejde m-a făcut mireasă...
Pune-ți mână, Doamne, nu mă părăsi
Pune-Ți mână, Doamne, totu-i cu putință
Fă-mă să răscumpăr fiecare zi
Ce m-a ars cu lacrimi și cu suferință...
Ce mă doare, Doamne, Domnul meu cel sfânt,
Ce dureri de taină s-au ascuns în mine...
Nu sunt frunză, Doamne, să plutesc pe vânt,
Mână Ta-i aceea care azi mă ține
Vindeca-mă, Doamne, gândul, plânsul meu
Nu lăsă pământul plânsul să mi-l poarte
Pune-Ți mâna, Doamne, Tu ești Dumnezeu
Tu ești Dumnezeul ce m-a scos din moarte!...
poezie de Adriana Cristea (7 septembrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre durere sau poezii despre suferință
Cântare
Ce puține sunt ale noastre din noi
și cât de puțină de murdărie, dezesperanța, Doamne,
este în noroi
și câtă de zgârcenie de alb se află
în fulgul de zăpadă
și ce puțină piele și înfrigurată
ai pus
pe trupul plin de răni,
pe carnea vie a existenței mele.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, citate de Nichita Stănescu despre zăpadă, poezii despre existență, citate de Nichita Stănescu despre existență, poezii despre alb sau citate de Nichita Stănescu despre alb
Mă iartă Tu, Doamne
Iartă "Tu Doamne" păcătosul din mine,
Păcat că tânăr... nu mai pot să fiu,
Dar să visez, mă lasă "Tu Stăpâne"
Sau poate că și asta-i prea târziu.
Iartă-mi "Tu Doamne"greșala făcută
Și dă-mi tinerețea, te rog! înapoi,
Ochii mi-s plânși și gura mi-e mută
Doar către "Tine"genunchii-i îndoi
Mă iartă"Prea Sfinte" puterea mi-o lasă,
Să pot a iubi... cât încă sunt viu,
Cât mândrele, iată, mai cad încă-n plasă,
Ajută-mă "Doamne" și slug-am să-ți fiu.
Mă iartă"Părinte" ești bun și-nțelept,
Nu pot a promite, ispita-i prea mare,
Mă ține în noapte... flămând și deștept
Și-mi place"Părinte"deși chiar, mă doare.
Mă iartă"Tu Doamne"că nu știu ce fac,
Pe apă aruncă păcatul din mine,
Mă iartă"Părinte"că nu vreau să tac
Și-n lume eu strig... iubirea de"TINE"
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre promisiuni sau poezii despre ochi
* * *
Cât zbor într-o mână de humă tremurândă...
Cât cer într-o aripă fără cer...
Și câte șoapte înăbușite, într-un loc surd...
Câtă sete, unde izvoare mustesc de apă vie...
și câtă lumină trecând maiestuos, gemând, prin întunericul lumii,
o urmă fină de pas care vine plecând,
de nimeni întrebat, de nimeni văzut cu adevărat,
și-o șoaptă care caută să respire o clipă infinitul...
Și cât verde!
Amestecă-mă, Doamne,-n întinderea verde...
de pașii celor grăbiți ascunde-mă...
Așterne-mă doar în calea celui ce m-așteaptă,
odihna să-i fiu...
Și oprește-ne destrămarea,
c-un cântec de dor, ne leagă de Cer,
Cu dor nedurut... împletește-ne inimile cu timpul...
În palma Ta, măsoară-mi pașii,
dezgolește-mă de ruini, de dor
și de toată mirarea...
că sunt...
încă vie...
iară
iar și iar...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre odihnă sau poezii despre infinit
Când realizezi pentru prima oară ce banal de simplu e ceea ce căutai, te cuprinde un hohot de râs. Câtă agitație, câtă spiritualitate, câtă cunoaștere, cât efort, câtă teorie, câtă practică! Și totul se dovedește în final a fi de o simplitate inimaginabilă.
citat din Marius Cretu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai mult umor despre spiritualitate, umor despre sfârșit, umor despre râs sau umor despre cunoaștere