Hrană
Cum știe-o rană veche să are prin cuvânt,
Însămânțându-și dor nebun să mă topească,
Inaptă, ce-ar putea să-i spună lama de cuțit,
Când ea alege timpul potrivit, să pârjolească.
Această rană uneori o dau cocorilor, plângând,
S-o ducă-n lume, gând să nu-mi trudească,
Dar se întoarce mai fierbinte-n aripă, țipând,
Neașteptând în puful nou să se-nvelească...
În codru de stejari am presărat încinsă zgura,
Să-ndoape ger din ghinda masă-n putrezire,
Dar au arat și-acolo brațele-i, trecând măsura
Și-au supt din glie noi puteri de-nmugurire...
Cu scâncet de copil mușcat-a azi din zare,
Tocmindu-mi lacrima din ochi de păpădie...
M-a înțepat în inimă cu semn de exclamare:
"Mai sapă-un cuib de hrană nouă, mamă!"
Și, Doamne, n-o pot mângâia de izbăvire,
Căci e, din așteptare lungă, botezată rană,
Doar îi șoptesc smerită, de mușcă din Iubire,
Să-mi cruțe inima, că-i moștenire de la Mama-Ană...
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre inimă
- poezii despre timp
- poezii despre stejari
- poezii despre smerenie
- poezii despre păduri
- poezii despre prezent
- poezii despre nebunie
- poezii despre mântuire
- poezii despre moștenire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Azi te visez...
Mi-e dor de tine, mamă... și ce dor.
Mă prind trecuturi... și uitări se-adună,
Povești, cu bunătatea ta, să-mi spună,
Și pâinea frământată, din cuptor.
Povești, din înserări, cu mere coapte,
Cu mângâieri din somnul liniștit,
Pe care mâna ta l-a învelit
De-atâtea ori, în clipele din noapte.
Cu timpul care azi, neiertător,
Îmi scrie peste zile, cu regrete,
Cu amintiri pierdute pe-ndelete
Și gânduri rătăcind, de-atâta dor.
Când ai plecat eram prea mic, să știu,
Că drumul tău... ierta atunci păcate.
Am răscolit prin gândurile toate,
Alături, o secundă... să-ți mai fiu.
Mai am în mine doar o umbră grea,
Un gând strivit, de vreme și uitare.
Copacul, care-atunci era prea mare,
E azi nimic, pierdut în mintea mea.
Azi te visez... cu visul de copil,
În care, lăcrimând, îmi pui pe rană,
Din vorba ta, cuvânt de sfântă hrană,
Unui plecat, departe... în exil.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gânduri
- poezii despre visare
- poezii despre zile
- poezii despre uitare
- poezii despre somn
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre secunde
În așteptare
Aștept, cu ochi tânjind, să ieși din nou la poartă,
Că-s angajat timp plin la aceeași așteptare
De zi cu zi, platonic în caldă înfrigurare...
Tot mă-ntrebând cum altul ți l-ai ales de soartă?
Ce doar visez, se pare, că este fericire
Dincolo de-un hotar ce-mi este frontieră,
Timid mă întrebând, c-o dulce amăgire,
Cum e, ar fi, să te-am o zi doar, parteneră?
Mai mult de-atât, mă pierd când ieși ca răsăritul
Și n-am curaj privirea s-o îndrept spre ochii-ți calzi,
Că nu știu dacă rană îți poate fi privitul,
Să-mi arzi orice îndrăzneală, de foc... în ce te scalzi?!
Rămân 'n aceeași transă, cu ochi sleind în lacrimi,
Tot așteptând curaj -ce-n veci nu-l voi avea-
O zi, te unduind în mers ce împrăștii patimi,
Să-mi faci un semn din zâmbet, că-i da... O, de-aș putea!
Câtă dorință pură o ascund, să fii a mea!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre graniță, poezii despre zâmbet, poezii despre foc, poezii despre fericire, poezii despre dorințe, poezii despre curaj sau poezii despre angajare
Sfori de tei
Mai și-o lacrimă de-o fi,
Să mai cadă în ascuns,
Ochiul meu de dor străpuns
Roua inimii jertfi.
Ar mai fi și-o rană rea,
Când m-am prăvălit din stei,
Dar, din brațe, sfori de tei
Dragostea îmi întindea.
Fă-mi iubire cuib ferit
Cât mai suntem pe pământ,
Căci dincolo de mormânt
Nu-i mai cuib de oferit!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre tei, poezii despre rouă, poezii despre ochi, poezii despre jertfă sau poezii despre dor
Scrisoare
Pe-o masă veche din odaie
Sub stinsa lumânării vâlvătaie
Stă tristă o scrisoare în Ajun
Ce i-am trimis bătrânului Crăciun.
REFREN:
Aș vrea să fiu cu tine
Și să-mi acoperi rană
Mi-e dor de tine, soră
Mi-e dor de tine, mamă!
Aș vrea să fiu cu tine
Și să-mi acoperi rană
Mi-e dor de tine, soră
Mi-e dor de tine, mamă!
Tăicuțul meu cu părul nins
Îngerul meu de pe Pământ
Care a plecat și-apoi s-a stins
Fără să-mi lase al său cuvânt.
REFREN:
Aș vrea să fiu cu tine
Să fim ca altădată
Mi-e dor de tine, frate
Mi-e dor de tine, tată!
Aș vrea să fiu cu tine
Să fim ca altădată
Mi-e dor de tine, frate
Mi-e dor de tine, tată!
Mi-e dor de voi, părinții mei
De casa noastră cea mai sfântă
De clopoței, de zurgălii
De oamenii care colindă.
Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aș voi, ah, Doamne
Să mai colind o dată.
Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aș voi, ah, Doamne
Să mai colind o dată.
Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aș voi, ah, Doamne
Să mai colind o dată.
Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, tată!
Cât aș voi, ah, Doamne
Să vă mai colind o dată!
cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun, poezii despre îngeri, poezii despre tristețe, poezii despre tată, poezii despre superlative, poezii despre scrisori, poezii despre păr alb sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Vindecați prin iubire
În Univers era o rană,
Pe care o făcuse-un zeu,
Servindu-i lacrimii drept hrană,
Purtându-și șișul sub pulpană,
Săpase-n ceruri defileu.
Din atât plans și așteptare
Un alt potop se pregătea,
Se spălau sfinții pe picioare,
În apa lacrimii amare,
Și nimeni nu ne ocrotea.
Îngenuncheată fără milă,
Când se credea că a murit
Sub cine știe ce feștilă,
Bolnavă, tristă, inutilă,
Iubirea a înmugurit.
Din muguri floare în neștire,
Din floare-fruct, din fruct-parfum,
Până la margini de smintire,
Iubire reflectând iubire:
Noi, rana cerului nebun!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muguri, poezii despre picioare, poezii despre flori, poezii despre boală sau poezii despre apă
Eu mă duc
Eu mă duc departe
De pământul care l-am iubit,
Și sufletul mă doare,
Inima îmi sângerează
Ca o rană adâncă de cuțit!
N-o să mai gust
Din pâinea mamei caldă,
Nici apa din izvor,
Rămâi cu bine țara mea dragă!
De tine veșnic o să-mi fie dor.
poezie de Vladimir Potlog (15 mai 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre suflet, poezii despre pâine, poezii despre patrie sau poezii despre mamă
Dacă nu mi-e dor
E răscoală de suspine, se împleticește glasul
Și cuvinte, amar tivite, supărate își duc pasul,
Dinții se împlântă-n pâine, ca în mere pădurețe!
Și un mâine mi se-arată ca un zbor cu turbulențe
Dacă nu e dor în mine fruntea-n brazde e arată,
Gândurile mor din fașă, căci sămânța le-e deșartă,
Scrisului îi seacă sâmburi, iar condeiul, fără viață,
Spatele întoarce Muzei, refuzând aripi-dulceață.
Dacă nu e dor în mine, ierni îngheață ochii verii,
Câinesc, viforul îmi mușcă diminețile plăcerii,
Sângelui îi face diguri din calcar, pălit de brumă,
Iar amărăciunea pietrei toată-n fiere mi-o adună.
Melancolică, de boală, neiubirea își ia formă,
Într-o rană cât un hău sufletul mi se transformă
Și îl caută furtuni, n grota-i lacrima să-și nască...
Dacă nu e dor, ce poate frumusețea femeiască?
Ca să măgulesc răscoală, baricade ard, reneg,
Scobesc măduva de os, sinceră, cu vers să-mi leg
Nervul secetei de dor, ce zvâcnește-a supărare,
Prin Cuvânt să-și mântuiască pietrele de împăcare...
Și mă ceartă verde crud, când își caută-n oglindă
Urmele de sărutări, ce mi-au fost, mai ieri, colindă...
Dezvinovățesc privirea, alungând dorul flămând,
Dar m-a priceput, șireata, ce ascunde ochi zâmbind...
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre supărare, poezii despre cuvinte, poezii despre viscol, poezii despre viitor, poezii despre viață, poezii despre versuri sau poezii despre verde
Rană vie (Prietenului meu, Dan Tristian)
Din păcate numai vremea este leac
Bubelor acestea care se numesc
Dragoste rănită, suflet omenesc
Să ne treacă este prea puțin un veac.
Doamne, dă-mi o viață cât o veșnicie
Sau mai bine moartea să mi-o dai în dar
Dacă tot îmi curge timpul în zadar
Din această viață ca o rană vie.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie sau poezii despre moarte
Cer ajutor
Nu mai am o mamă pe pământ,
Să-mi spună și mie un cuvânt
Și să-mi poată da ceva, de-i cer;
Am o mamă numai sus în cer.
Deznădăjduit de ce să fiu,
Dacă din experiență știu
Că doar din puțin m-a susținut,
Pe pământ, cu tot ce a putut?
Nici nu mă gândisem că din cer,
Mama-mi poate-ndată da ce-i cer,
Nu ca pe pământ, doar din puțin
Și târziu, ci grabnic și deplin.
Mamă, prins doar cu păreri de rău,
Nu m-am prins de ajutorul tău,
Să ți-l cer frumos, cum se cuvine,
Până n-a venit el peste mine.
Căci, de când în ceruri te-ai mutat,
Cererile mi le-ai ascultat,
Fără să le spun măcar în gând;
Le-ai știut când m-ai văzut plângând.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (4 decembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ajutor sau poezii despre frumusețe
Darurile vieții
Pentru fiecare spin vin să-ți dau un trandafir!
Pentru fiecare rană o să ning din cer, o mană!
Pentru fiecare clipă, de visare, din cuvânt,
Mă înclin pân la pământ și mă-nalț pe o aripă.
Pentru fiecare vis, pe-o undă de dor, trimis
Dăruiesc speranța mea. Tu să-mi dai inima ta!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri, poezii despre trandafiri sau poezii despre aripi
Și nu uita să pui un semn...
Pune-ți cuvintele pe rând
Și-nvață-le să cânte
Adună-ți muzica din gând
Dă-i cititorului flămând
Și lasă-l să le-asculte
Din muzica tăcerii lor
Să pună-n suflet hrană
Să aibă-n clipele de dor
Când toate gândurile-i mor
Un leac de pus pe rană
Și nu uita să pui un semn
Din care să-nțeleagă
Că fiecare om e demn
Să aibă un destin solemn
Și lumea lui... întreagă
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică sau poezii despre tăcere
roșu diluându-l
am început să mă obișnuiesc
trăiesc în iubire
ca într-o rană
o rană mai adâncă și mai vie
decât sunt eu însumi
din această iubire aștept
întregirea ca și cum m-aș naște
nou
și împreună cu mine
Paradisul pierdut
pierdut așa de demult, încât azi
oricine l-ar căuta
ar fi luat drept patetic
respir și am început
să mă obișnuiesc
în aerul acesta roșu
diluându-l lumina
lumina dintâi
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre început, poezii despre roșu, poezii despre rai, poezii despre naștere sau poezii despre aer
Cer ajutor
Nu mai am o mamă pe pământ,
Să-mi spună și mie un cuvânt
Și să-mi poată da ceva, de-i cer;
Am o mamă numai sus în cer.
Deznădăjduit de ce să fiu,
Dacă din experiență știu
Că doar din puțin m-a susținut,
Pe pământ, cu tot ce a putut?
Nici nu mă gândisem că din cer,
Mama-mi poate-ndată da ce-i cer,
Nu ca pe pământ, doar din puțin
Și târziu, ci grabnic și deplin.
Mamă, prins doar cu păreri de rău,
Nu m-am prins de ajutorul tău,
Să ți-l cer frumos, cum se cuvine,
Până n-a venit el peste mine.
Că, de când în ceruri te-ai mutat,
Cererile mi le-ai ascultat,
Fără să le spun măcar în gând;
Le-ai știut când m-ai văzut plângând.
poezie de Marius Robu (4 decembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flăcări comunicante
Plin de flăcări ca un râu
ce se varsă într-o rană
durerea îmi pune frâu
sufletul de-o ia la goană
Priponit de-această rană
plâng că tot nu am ce face
scriu cu inima că-i pană
tăcerii s-o lase-n pace
Râd că nu mai am ce face
durerii să-i pună frâu
Dumnezeu în cer se coace
suflet ca un spic de grâu
Foc din cer parcă revarsă
peste inima mea arsă
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (12 iulie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre râuri, poezii despre râs, poezii despre religie, poezii despre plâns sau poezii despre pace
În noaptea albă de Crăciun
... În seara sfântă de Ajun,
Ne așezam, tăcuți, la masă...
Era plăcut și cald acasă,
În noaptea albă de Crăciun.
Și mama,-n vatra cu tăciuni,
Trăgea sub pirostie focul,
Scânteile duceau norocul
Pe coșul casei plin de lumi.
C-o stea din el, plecam și eu,
Cum pleacă-n cer o rugăciune,
Sperând la clipa de minune,
Ce-înseamnă-n viață Dumnezeu...
În zori de zi, o luam, de zor,
Cu steaua mea din jar culeasă,
S-ajung, prin sat, din nou, acasă,
Precum un mag pe-un drum de dor.
Credeam că vin din cer, de sus,
Să spun că steaua-n zori răsare,
Să duc prin case-o veste mare
Că s-a născut în noi Isus...
Mergeam prin zori ca un cuvânt
Ce se năștea din casă-n casă,
Cu steaua magică culeasă
Din cer, cu focul din pământ.
... Priveam în jar, cu ochi de gând,
Mă minunam la ce-o să fie,
Când vom ieși din pribegie
Și ne-om întoarce pe pământ...
... Dar steaua mea era doar semn,
Cules din vatra cu corlată,
Din lumea noastră, așezată
În case vechi, cu porți de lemn...
... Însă-a venit de-atunci un nor
Iar cerul nu mai arde-n stele,
Azi, sunt cu toate-ntre zăbrele
Și tot pământ-i orb de zbor...
... În noaptea sfântă de Crăciun,
Ajung din nou la noi acasă,
M-așez, târziu, pe-un strop de masă,
Prin ce-a fost ieri, cu ce-i acum...
.........................................
... Era tot ziua de Crăciun...,
Dar mama mea, demult murise,
Iar coșul casei, plin de vise,
Era acum morman de fum...
... Am să pornesc din nou la drum,
Dar casa noastră din răscruce,
S-a dus și numai poate duce
La ce-a fost ieri, prin ce-i acum...
... Mă pregătesc să plec din sat,
Când voi zări, în ochi, lumină,
Și când cocoșul, din grădină,
Va fi la primul lui mimat.
Am doar pe gând, din cer, o stea,
Cu mări de foc și flori de gheață,
Și-am s-o aștept, ca-n dimineață,
Să-apară iar în viața mea...
Dar, acea stea din timp s-a dus
Și-n zori de zi n-o să apară,
Să ducă-n lume-o veste rară...,
Căci a murit, în noi, Isus.
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață sau poezii despre trecut
Ultimul țărm
negrul se cernea peste alb
căutam o rază în bezna totală
m-am oprit din mers
îmi căutam ochii
să desenez istorii în vers
cu sufletul răstignit pe țărm
timpul era nesfârșit
mă pierdeam în depărtare
de unde vin, mă duc, mă duc
sunt poate un semn de întrebare
uitat pe un pergament în zare
urmăresc cu privirea un gând
e bine sau rupt
de lume, de viața asta bolnavă
uneori veghez stelele să nu fugă
e lungă noaptea și târzie
eu ard în clipa unei căutări
trăiesc sau mor
poate m-am regăsit
pășind prin moarte către nesfârșit
firesc e pasul în nefirescul lumii
mai cer o clipă doar pentru iubire
nu, nu sunt nebun
dar cine cere oare
la ceas târziu
mereu un țărm de mare...
am săpat tranșee între mine și cer
un volum erodat de istorii
căutam o planetă pentru zbor ireal
învățând a fi om, m-am oprit din visat
între o mare de lucruri
rătăceam pe țărm pentru ultimul zbor
de ce mă chemi mamă, acasă
ce lung este drumul către nicăieri
căsuța este goală
în poartă dor pustiul bate în toartă
e frig afară și e rece
pe aripi plouă cu tăceri
și nu am ce să pun pe rană
clepsidra lumii e crăpată
se șterge timpul în eter
surâsul însă mi-a rămas pe chip
azi sunt ideea ce aici a început
zâmbesc firesc, fiindcă iubesc,
pământul, lacrima și viața
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, atinge-Te de mine!
Doamne, atinge-Te de mine
Căci prin valea de suspine
Pașii iar mi-au rătăcit...
Mai atinge-mă o, Tată
Mă mai iartă încă-o dată
Să mă simt din nou iubit
Căci mi-e dor, Părinte sfânt
De dulceața din Cuvânt
Și de vocea Ta mi-e dor
Când în sfânta părtășie
Îmi dădeai din apa vie
Și-mi puneai aripi spre zbor...
Azi mi-e sufletu-nsetat
Și mi-e cerul înnorat
Și mi-e dor... mi-e dor de Tine...
Tu ești Scut și Mângâiere
Ești Speranță și Putere
Doamne, atinge-Te de mine!
poezie de Maria Luca din Clocot de cuvinte (9 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre voce sau poezii despre nori
Îți scriu... cu pana din aripa rănită !
Mi-ai dat un umăr...
ca să plâng!
Îți mulțumesc
s-aș vrea...
Ca-n brațe să te strâng,
Să vreau să nu mai plâng
Și să-mi adun din cioburi
Al meu gând
Tăcând!
Nu-mi spui,
Dar eu te simt,
Că ești în noapte
Suspinând...
Fără să spui,
Fără să ceri
Un gest,
Un semn,
Ca să-ți alini
Sufletul frânt,
De nicăieri!
Aș vrea să-mi spui...
Ce rană azi te doare
Câți nori s-abat
De-asupra ta
Și care este starea ta
Când...
pe cerul vieții tale...
Bântuie furtuna!
Să-ți amintești că sunt aici
Și de-am greșit...
Mă iartă!
Tu ești mereu
în al meu gând
Deși eu sunt departe!
Îți scriu...
Pe coala cerul senin
Cu pana...
smulsă...
Din aripa rănită,
De viața care a trecut
Și care o să vină!
Tu spune-mi
dacă ai un of
nu răbda-n tăcere,
Că știu să ascult...
și știu s-alin
o rană care doare!
poezie de Mariana Zorița Purice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție sau poezii despre noapte
Atâtea gânduri, mamă...
Mai este-n noi o urmă de copil
De câte ori rostim cuvântul mamă,
Demultul vine-n astăzi și ne cheamă
Să mai întoarcem timpul din exil.
Mai este-n noi fărâm-aceea mică,
Când teama de-ntunerec și tăcere
Ne tresărea la orice adiere
Iar inima ni se făcea... furnică.
Ma este-n noi dorința de poveste
Așa cum numai mama știe-a spune,
Cu Prâslea cel Voinic și mere bune
Și zâne, colindând, pe la ferestre.
Mai este-n noi un dor de mângâiere
Și de răsfăț... de zâmbetul tăcut,
De palma care-a dat... și n-a durut,
De lacrima-ți căzută în tăcere.
Atâtea gânduri, mamă, vin la tine,
Bătătorind cărări fără de rost,
Nu poți întoarce timpul care-a fost
Și nici schimba înscrisul din destine.
Azi rătăcesc prin umbra unui gând
Și mai întorc, pe-o parte, câte-un dor.
Doar fluturii mai au acolo, zbor,
Și glasul tău... dojenitor... și blând.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare sau poezii despre răsfăț
Mandolinate
Când l-a zărit,
Venea în sus
Din răsărit,
Ea din apus.
De nu mă-nșel,
Era-n april:
Copil și el,
Și ea copil!
Cum s-au văzut,
Dragi și-au căzut.
Cum și-au zâmbit,
Și s-au iubit.
Și-au hoinărit
În jos și-n sus,
Spre răsărit
Și spre apus
Dar ceasul cel
Fatal veni
Ea râse, el
Îngălbeni:
S-au despărțit;
Și ea s-a dus
Spre răsărit,
El spre apus
II
Te prind
Fiori
Privind
La flori
Vai, când
Mai treci
Pe vechi
Poteci
Și vezi
Trecând
Perechi
La braț,
Și cum
Te-abați
Din drum,
Oftezi
Și-ți chemi
În gând
Un blând
Profil,
Și gemi
Plângând
Nebun,
Ca un
Copil!
III
Eu știu cât sânt
De efemer
Un fulg în vânt
Dar până pier,
Vreau să te cânt!
Un cântec sfânt
Cum n-a sunat
Mai minunat
Nici pe pământ
Și nici în cer
Și-atâta-ți cer
În schimb, ca preț:
Doar să zâmbești
Când trist, pe drum,
Îl întâlnești
Pe cântăreț
Tu numai cum
Știi să zâmbești!
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt