Asteroidul Lity
Asteroidul Lity este câinele lui Dumnezeu,
Pus să păzească bunul mers al planetelor,
Fiind hoinar, i-a pus la gât
Zgarda curcubeului,
Pe sârma spațiului
I-a dat dus-întors:
Timpul,
Rotația.
După ce soarbe
Cisterne de alcool
Din Norul lui Oort,
Reintră vijelios
În propriul trup
De stâncă.
Grijile durerii
Le multiplică
Prin mail sau
Prin messenger.
Doamne,
Cum se îndoaie
Coloana mea vertebrală,
Cum sârma spațiului
Sugrumată-i
De viteză
Și timp.
Rărunchiul lucrurilor,
Rinichiul meu
Depozitează
Urme.
Urina universală
Își schimbă ph-ul,
Durerea e groaznica.
Strig la dumnezeu,
Îl implor
Strângând din dinți.
Ah, iată, asteroidul
Căzut pe crusta de zăpadă,
Sună haotic
După ieșirea
Din spațiul
Închis într-o pungă de piele.
Câinele lui Dumnezeu,
Asteroidul Lity
Și câinele meu,
Potaia insuportabilă,
Lity, azi,
Micro asteroidul
Dintr-un micro
Micro univers,
Pe care eu îl văd
Universal.
O, Doamne,
Acum înțeleg
Ce s-ar putea întâmpla
Dacă-ai scăpa din lesă
Asteroidul Lity,
La mirosul de sânge
Al planetei Pământ,
S-ar deda înnebunind,
Din proprii lui dinți
Și din oase
Ar sări în vânt
Alți micro asteroizi.
Stop.
Cred că simt
Colții lui Lity
Înfruptându-se
Din rărunchii mei.
Văd steluțe albe,
Albastre
Și-o urină hematurică
Țâșnind peste toate puterile,
Puterile durerii.
Liniște.
S-aude universul!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre planete
- poezii despre durere
- poezii despre asteroizi
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre viteză
- poezii despre sânge
Citate similare
Universul Pitic
Universul Pitic se rotește-n celulele noastre,
Sângele-i oceanul în care se scaldă,
Gândurile sunt stele de suflet albastre
Ieșite din neuronii în formă de glastră.
Când fluturii bat din aripi în mișcare vioaie,
Universul se trezește în pragul iubirii,
Aleargă-n spațiul infinit, electrizant îndoaie
Norul lui Oort și-l toarnă în cupele-nnoirii.
Fericirea mi s-așază la piept și s-aprinde
Când tu-ți speli sufletul în sângele meu,
Fulgerul gândului zâmbind mă surprinde,
Te ridic în brațe, te duc spre Dumnezeu.
Universul Pitic intră-n implozii fascinante,
Se așază în lumânare sub crucea veghetoare,
Visul seducerii, patul nupțial îl asaltă, îl împarte,
Lăsând fluturii liberi, peste noi să zboare.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre gânduri
- poezii despre visare
- poezii despre stele
- poezii despre seducție
- poezii despre religie
- poezii despre ocean
- poezii despre nori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dumnezeu a făcut bărbatul, apoi din coasta lui a făcut femeia. După aceea a făcut Dumnezeu câinele și din coasta lui cățeaua. Ș. a. m. d. În privința nevertebratelor mergem pe mâna științei?
aforism de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi aforisme despre câini, aforisme despre știință, aforisme despre religie, aforisme despre mâini, aforisme despre femei și bărbați, aforisme despre femei, aforisme despre creaționism, aforisme despre bărbați sau aforisme despre Dumnezeu
Câinele nimănui
Câinele nimănui
Latră pe umărul meu,
Îmi sfâșie inima,
Îmi suge sângele,
Mă lasă lumânare
Fără flacără.
Mă topesc
Unindu-mă prin iarbă
Cu rădăcinile...
Câinele scoate oasele
La lumină,
Le așează
La temelia cetății lui,
Își face acoperiș
Și horn
Prin care
Sufletul meu
Iese odată cu fumul
Prin umărul trecutului
Care a uitat
Să latre!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre câini, poezii despre uitare, poezii despre trecut, poezii despre lumânări, poezii despre lumină, poezii despre inimă sau poezii despre fum
Câinele eu ca o roată
după ce a mușcat raza lunii
câinelui eu
i-a rămas între dinți întuneric
și ca o roată se rostogolea
de la castelul de apă
până la remiza de pompieri
țopăind nevrotic
moartea i se prelingea pe trup
îi aluneca ușor înspre coapse
câinelui eu
apoi roata s-a lovit
de singurul pompier din oraș
și a murit
după ce a fost mușcat de lună
câinelui eu
i se vedea lumină între dinți
la școala generală din centru
s-a oprit curentul electric din senin
dinspre turnul de apă
o sirenă sfâșia cerul cumplit
doi preoți traversau strada grăbiți
era iarnă
îți voi cânta iubito despre orașul uitat
pe o creangă subțire de prun
și cum au înflorit într-o duminică
ochii tăi pe străzi
și cum se aude de atunci lătrând
sfâșietor câinele meu
poezie de Petre Ioan Crețu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pompieri, poezii despre oraș, poezii despre întuneric, poezii despre școală, poezii despre ochi, poezii despre muzică sau poezii despre moarte
Asteroidul
Se îndreaptă spre Pământ
Unde va lovi?!
haiku de Mihail Mataringa (19 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate despre asteroizi
Câinele meu latră uneori. Mental îți poți imagina cum arată câinele meu. Dar nu ți-am spus tipul de câine pe care îl am. Poate tu ți-l imaginezi pe Toto, din "Vrăjitorul din Oz". Dar te avertizez, câinele meu este întotdeauna cu mine...
citat din Jack Nance
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre câini sau citate despre imaginație
Vaca lui Dumnezeu
De prin vârful pomilor
A venit o boabă-n zbor
De cafea,
Neclăită în perdea.
Dumnezeu când i-a făcut
Ființa din scuipat și lut,
Cu o pensulă de zdreanță
A vopsit-o cu faianță
Și i-a pus ca din greșeală
Două coji cu căptușeală
În spinare,
Ca să zboare,
Și aproape în zadar
Patru puncte, ca de zar,
Se gândea atunci că nu-i
Greu să fie vaca lui
Ca un nod de broderie
Neagră și cărămizie
Care mișcă și se zbate,
S-a-nnecat pe jumătate
În nemărjinire-albastră
Din fereastră.
Și fiindcă răsar în ață
Stelele de dimineață.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre zaruri, poezii despre vaci, poezii despre negru, poezii despre lut, poezii despre greșeli sau poezii despre dimineață
Liniște de iarnă
liniștea pășește prin ninsoare
cuvintele se sparg se risipesc
fragilă e imaginea care se înfiripă
pornește din aburii ceaiului tomnatec
spre merele de argint atârnând din crengile
lui Dumnezeu
e totuși iarnă vântul își lasă suspinele
la geamuri bătând luminos
inimi în trupul nopții
liniștea... acea liniște locuită de oameni care nu mai sunt
de flori care au trecut în pas nepăsător
pe cărările pământului brun
de mirosul ceaiului din seara aceasta
Doamne, și e atâta ninsoare!
cât poate sufletul meu
să ceară în șoaptă
să nu tulbure liniștea înmiresmată
care urcă prin zăpadă
din pământ
poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre seară, poezii despre noapte, poezii despre ninsoare sau poezii despre mere
Împăratul cerului
Dumnezeu ne-a dăruit
Fiul Lui, din trupul Lui,
Împărat peste pământ,
Împăratul cerului.
Tu, Marie, Sfânta noastră,
Bucuria omenirii,
L-ai purtat în trup și lapte
I-ai dat din sânul iubirii.
L-ai crescut, până pe cruce
Fost-a, Domnul, răstignit,
Să ne scoată din mocirla
Unde ne-am împotmolit.
Acum, Pururea Fecioară
Din icoane lăcrimează
Coronițe de lumină
Peste lumea ce-o urmează.
El, Hristos, o ia de mână
Și către Domnul o poartă,
Noi cu bucurii în suflet
Îi urmăm calea cea dreaptă,
Domnul, Domn, ne-a dăruit
Fiul Lui, din trupul Lui,
Împărat peste pământ,
Împăratul cerului!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie, poezii despre sfinți, poezii despre lactate, poezii despre iubire sau poezii despre icoane
Presupunere
Dumnezeu
A fost și este creatorul
Universului
Văzut și nevăzut,
În subordinea lui
Sunt micro și macro creatori,
Vorba lor a fost și este
Tunetul și tăcerea,
Bisturiu a fost și este fulgerul,
Clonarea este metoda luminii
De înmulțire
Specifică geniilor,
ADN-ul este unguentul
Uimirii,
Inima facerii
Toacă mințile noastre
Pline de întrebări.
Poezia iubirii
Este tot o presupunere?!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre poezie, poezii despre genialitate, poezii despre genetică sau poezii despre clonare
Doamne, repede!
Doamne, fă-mă repede până la unu,
scade din el ce mi-a luat și-adună-mă cu el când a plecat,
desfășurându-mă în doi, întruna!
din piatra acestui inel fermecat
pe degetul lui purtat în care rotește!
tocmai pentru că el dă celor frumoase și habar-n-am mie
exact pe vârful sabiei cum m-a tăiat
după cum îi picură cântecul
chiar și când nu vine ori când eu fug
prinzându-ne de inimi pe dedesubt.
de fapt, trupului meu, îi dă capul pierdut
(ori nu mai știu dacă tăiat, deși, cred,
femeie fiind, eram sigură J)
după ce de fiecare dată l-a savurat îndestulându-mă
atât de îndelung pe o tavă cu gust de trandafir și ciocolată
și din ce în ce mai roșu în sângele meu:
mie din rană înmugurindu-mi flori
și lui până la seva din rana lor
cu care legendelor în cărți se parfumează.
așa îl simt în nări și-mi amintește
început de prezent continuu într-o "poveste-deodată",
eu dezintegrată acum și el amuțind,
în propriul inel și-n propria lui sabie
și-n imediata trecere
cu o rotire-n plus la ceasul meu.
și cum, Doamne, totul e suprapus
peste aceeași gaură neagră a iubirii veșnic mușcând
și în zadar cu mâna spre darurile tale, potrivindu-i-se,
numai el îmi spune să-l mai întorc și să nu-l uit.
deci, repede-repede, fă-mă una și-adaugă-mă lui
și fură-i sabia! ca, din greșeală,
să nu mă mai taie
cu aceeași învârtire de inel
la ceasul lui!
poezie de Ana Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre trandafiri, poezii despre roșu, poezii despre prezent sau poezii despre mâini
Doamne, repede!
Doamne, fă-mă repede până la unu,
scade din el ce mi-a luat și-adună-mă cu el când a plecat,
desfășurându-mă în doi, întruna!
din piatra acestui inel fermecat
pe degetul lui purtat în care rotește!
tocmai pentru că el dă celor frumoase și habar-n-am mie
exact pe vârful sabiei cum m-a tăiat
după cum îi picură cântecul
chiar și când nu vine ori când eu fug
prinzându-ne de inimi pe dedesubt.
de fapt, trupului meu, îi dă capul pierdut
(ori nu mai știu dacă tăiat, deși, cred,
femeie fiind, eram sigură J)
după ce de fiecare dată l-a savurat îndestulându-mă
atât de îndelung pe o tavă cu gust de trandafir și ciocolată
și din ce în ce mai roșu în sângele meu:
mie din rană înmugurindu-mi flori
și lui până la seva din rana lor
cu care legendelor în cărți se parfumează.
așa îl simt în nări și-mi amintește
început de prezent continuu într-o "poveste-deodată",
eu dezintegrată acum și el amuțind,
în propriul inel și-n propria lui sabie
și-n imediata trecere
cu o rotire-n plus la ceasul meu.
și cum, Doamne, totul e suprapus
peste aceeași gaură neagră a iubirii veșnic mușcând
și în zadar cu mâna spre darurile tale, potrivindu-i-se,
numai el îmi spune să-l mai întorc și să nu-l uit.
deci, repede-repede, fă-mă una și-adaugă-mă lui
și fură-i sabia! ca, din greșeală,
să nu mă mai taie
cu aceeași învârtire de inel
la ceasul lui!
poezie de Ana Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Negru în pieptul dorului
Câinele rău este negru în cerul gurii,
Stelele sunt lătrate până în cerul cerului...
Dumnezeu vrea să se convingă
Dacă cerul este negru în întregul lui
Și tu îmi spui că merg cu capul în nori
Și mă mai întrebi: de dragul cui?
Stelele cad ploaie în poezia mea
Și-i fac din (și prin) lumină gurgui!
Câinele rău, negru în cerul gurii,
Latră pe litere în pieptul dorului!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie sau poezii despre gură
Revelația ne învață că Dumnezeu este dragoste. Existența își are începutul, de asemenea, în dragoste ca dar al lui Dumnezeu. Răscumpărarea și nașterea noastră din nou s-a făcut tot prin dragoste, o dragoste atât de mare, încât a dus la jertfa Fiului lui Dumnezeu. Semnele Răscumpărării trebuie să reveleze în cele din urmă și în noi chipul lui Dumnezeu, această realitate fundamentală, pentru a putea spune: omul este dragoste.
citat clasic din Constantin Galeriu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre învățătură, citate despre început, citate despre religie, citate despre realitate, citate despre naștere, citate despre jertfă, citate despre iubire, citate despre existență sau citate despre Dumnezeu
Ultimul extraterestru serios a fost asteroidul căzut lângă Florida, omorând dinozaurii! Atunci a amuțit până și America!
aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existențial (2017)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre extratereștri, aforisme despre asteroizi, aforisme despre Statele Unite ale Americii, aforisme despre Florida sau aforisme despre America
După întâmplarea din exteriorul navei, cu asteroidul care-l rupsese pe Felix în două, comandantul căpătase o și mai mare încredere în ambii roboți, deci, nu avea nevoie de vreo altă confirmare; simpla lor asigurare îi era mai mult decât suficientă.
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre încredere, citate despre roboți sau citate despre asigurări
Convalescent de România
Lacrimă gata să zboare
din ochiul lui Dumnezeu
România-i taina care
vindecă poporul meu
Din ochiul lui Dumnezeu
coboară iată cuvântul
și de-aceea poate eu
întrerup ziua cu gândul
Coboară iată cuvântul
România-i taina care
nu tace vecii de-a rândul
lacrimă gata să zboare
Din ochiul lui Dumnezeu
taman în cuvântul meu
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 februarie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre însănătoșire, poezii despre cuvinte, poezii despre România sau poezii despre Dumnezeu
Chipul uman al lui Hristos este alcătuit din armonia a nenumărate virtuți, a nenumărate aspecte ale binelui, care reflectă în chip uman însușirile lui Dumnezeu. Cel ce prin fapte statornice de diferite feluri imprimă în sine diferitele virtuți, imprimă prin aceasta înseși trăsăturile chipului lui Hristos sau dă formă umană, în persoana sa, însușirilor lui Dumnezeu, asemenea lui Hristos. Și aceasta e o adevărată participare la Dumnezeu și o reflectare a lui Dumnezeu prin ființa noastră personală.
Dumitru Stăniloae în Teologia dogmatică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Dumitru Stăniloae despre religie, citate despre creștinism, citate de Dumitru Stăniloae despre creștinism, citate despre adevăr, citate despre Iisus Hristos, citate de Dumitru Stăniloae despre Iisus Hristos sau citate de Dumitru Stăniloae despre Dumnezeu
Îi văd sângele pe flori de trandafir
Îi văd sângele cum pe flori de trandafir se-așterne,
Văd în stele gloria ochilor lui însuflețind eterul,
Trupul îi strălucește-n mijlocul ninsorilor eterne,
Lacrimile lui sunt ploile cu care ne binecuvântează cerul.
Îi văd fața-n fiecare floare;
Cântecul fiecărei păsări și tunetul, pătrunzător nespus,
Sunt vocea lui desprinse din magma tare,
Pietrele-s cuvintele pe care el le-a spus.
Toate drumurile-s de pașii lui bătute, mii,
Bătaia inimii lui învălurează marea veac după veac,
Coroana lui de spini e-împletită din toți spinii lumii,
Iar crucea lui e fiece copac.
* Joseph Plunkett a fost un înfocat naționalist patriot irlandez, condamnat la moarte în iunie 1916 și executat prin împușcare. Cu șapte ore înainte de execuție s-a căsătorit cu iubita lui, Grace Gifford. După această întâmplare, Grace nu s-a mai recăsătorit. niciodată.
Geraldine Plunkett, sora lui Joseph, i-a publicat după moarte poeziile.
Stația de cale ferată din Waterford îi poartă numele.
poezie de Joseph Plunkett,1887-1916, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre voce, poezii despre păsări sau poezii despre puls
Oblonul
Tata a intrat în pivnița uitării
Să soarbă un leac din foi de stejar,
La ieșirea spre rotunda lumină
I-a căzut icoana din ceruri sub un par.
S-a speriat. Din propriul sânge scurs
A făcut un semn de înălțare,
Dar nemilos oblonul s-a închis
Sub o cheie în veșnică-așteptare.
La învierea râvnită, ușor universală
Aștept să vină de pretutindeni tata,
De-acolo, de unde și munții au plecat
Să ridice neputința din adâncuri cu lopata!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre tată, poezii despre stejari, poezii despre sperieturi sau poezii despre munți