Doamne, repede!
Doamne, fă-mă repede până la unu,
scade din el ce mi-a luat și-adună-mă cu el când a plecat,
desfășurându-mă în doi, întruna!
din piatra acestui inel fermecat
pe degetul lui purtat în care rotește!
tocmai pentru că el dă celor frumoase și habar-n-am mie
exact pe vârful sabiei cum m-a tăiat
după cum îi picură cântecul
chiar și când nu vine ori când eu fug
prinzându-ne de inimi pe dedesubt.
de fapt, trupului meu, îi dă capul pierdut
(ori nu mai știu dacă tăiat, deși, cred,
femeie fiind, eram sigură J)
după ce de fiecare dată l-a savurat îndestulându-mă
atât de îndelung pe o tavă cu gust de trandafir și ciocolată
și din ce în ce mai roșu în sângele meu:
mie din rană înmugurindu-mi flori
și lui până la seva din rana lor
cu care legendelor în cărți se parfumează.
așa îl simt în nări și-mi amintește
început de prezent continuu într-o "poveste-deodată",
eu dezintegrată acum și el amuțind,
în propriul inel și-n propria lui sabie
și-n imediata trecere
cu o rotire-n plus la ceasul meu.
și cum, Doamne, totul e suprapus
peste aceeași gaură neagră a iubirii veșnic mușcând
și în zadar cu mâna spre darurile tale, potrivindu-i-se,
numai el îmi spune să-l mai întorc și să nu-l uit.
deci, repede-repede, fă-mă una și-adaugă-mă lui
și fură-i sabia! ca, din greșeală,
să nu mă mai taie
cu aceeași învârtire de inel
la ceasul lui!
poezie de Ana Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre trandafiri
- poezii despre sânge
- poezii despre roșu
- poezii despre prezent
- poezii despre negru
- poezii despre mâini
- poezii despre muzică
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Doamne, repede!
Doamne, fă-mă repede până la unu,
scade din el ce mi-a luat și-adună-mă cu el când a plecat,
desfășurându-mă în doi, întruna!
din piatra acestui inel fermecat
pe degetul lui purtat în care rotește!
tocmai pentru că el dă celor frumoase și habar-n-am mie
exact pe vârful sabiei cum m-a tăiat
după cum îi picură cântecul
chiar și când nu vine ori când eu fug
prinzându-ne de inimi pe dedesubt.
de fapt, trupului meu, îi dă capul pierdut
(ori nu mai știu dacă tăiat, deși, cred,
femeie fiind, eram sigură J)
după ce de fiecare dată l-a savurat îndestulându-mă
atât de îndelung pe o tavă cu gust de trandafir și ciocolată
și din ce în ce mai roșu în sângele meu:
mie din rană înmugurindu-mi flori
și lui până la seva din rana lor
cu care legendelor în cărți se parfumează.
așa îl simt în nări și-mi amintește
început de prezent continuu într-o "poveste-deodată",
eu dezintegrată acum și el amuțind,
în propriul inel și-n propria lui sabie
și-n imediata trecere
cu o rotire-n plus la ceasul meu.
și cum, Doamne, totul e suprapus
peste aceeași gaură neagră a iubirii veșnic mușcând
și în zadar cu mâna spre darurile tale, potrivindu-i-se,
numai el îmi spune să-l mai întorc și să nu-l uit.
deci, repede-repede, fă-mă una și-adaugă-mă lui
și fură-i sabia! ca, din greșeală,
să nu mă mai taie
cu aceeași învârtire de inel
la ceasul lui!
poezie de Ana Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când eram copilă, tata îmi asculta visul
Nu mai era alt cer pentru el decât lumina
Din ochii mei uimiți de strânsoarea lui puternică,
Încât îmi lovea colțurile inimii
Când își rotea buzele în părul meu încurcat.
Orizontul pierdut stă să cadă pe mormintele
Uscate de soare.
În amintirea lui aștept căderea unui cuvânt;
Eu să stau la marginea visului,
El să vină până la marginea acestei lumi.
Visez ori nu visez,
Cuvintele lui veneau înainte și înapoi ca un vârtej nevăzut:
Am răbdat, copilă,
Ca să-ți dau ceasuri din zilele mele
Să-ți întinzi aripile peste lume.
Când îți puneam daruri sub pom,
Treceai din vis în vis
Și mi se umpleau zilele rămase cu tine.
M-am prefăcut aripă nedefinită de lumină
Într-un țipăt nestrigat,
În care timpul s-a oprit
Într-o disperare care n-a mai avut loc.
De atunci urc...
Urc,
Urc...
Și nu știu ce va fi dinaintea acestui suflet fără trup.
Mă uit încă o dată către voi,
Copiii mei cu soarele înlănțuit de lacrimi.
Trec primul inel de lumină
Și golul abisal din interiorul lui mă arde...
Doamne!
Ce dor mi-e de viață...
Am răbdat pentru speranța ta,
Să cântărești cât un vis, copilă,
Dar nu ți-am spus că Dumnezeu ne-a strecurat
Moartea în ființă
Și neantul este doar o împăcare temporară a sufletului.
Nu știu ce va fi dinaintea acestui suflet care mi-a fost,
Mi-e dor să cobor o noapte
Până în visul tău să-l cântărim împreună,
Dar mă tulbură nespus sunetul suspinelor tale.
Nu mai văd,
Nu mai știu,
Doar simt...
Mi-e dor.
N-am știut că părinții sunt devorați și după moarte.
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre lumină
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre moarte
- poezii despre cuvinte
- poezii despre copilărie
- poezii despre aripi
- poezii despre Soare
Spune-mi tu!
acum, când toate le-adun
doar privindu-ne,
timpul ar putea să se-ntindă
în orice aripi și pentru orice zbor.
tu poți atinge nemărginirile,
eu din ele rotesc un inel
sau un ochi peste amintire;
și chiar din viitor.
aș putea spune "deodată",
după cum te pot întâlni;
în orice vibrație a unui "T",
de la "T0"... și după voia sa.
și când trepte vom urca
peste bătăile ceasului,
peste alarmele și calendarele lui
și peste orice rotații pe minut,
în oglindă vom ști.
... și, totuși, spune-mi tu!
poezie de Ana Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre viitor, poezii despre minute, poezii despre ceas, poezii despre calendar sau poezii despre amintiri
Pe gânduri
ne stingem în foc
unii pe jeratic încins
alții pe paie aprinse
și cei mai mulți în cuvinte
ne întrebăm ce se va întâmpla
când focul va fi cenușă?
unul s-a găsit că-i nevinovat
nu-l credea nimeni
eram vinovați din naștere
foamea ne paște pe orice vreme
cu neliniști și arțag
nu-ți mai vine să cânți
nici din obișnuință
când ești frustrat
îți fug din cap gândurile
cum se duc copiii la joacă
niciodată nu-ți amintești amănuntele
până nu te lovești de ele
cel mai des drumurile-s înfundate
numai pe câmp suntem răsfirați
fiecare cu iarba lui
pe care o cosește singur
nimeni nu știe dar fiecare vrea
ca munca să fie a lui
deseori mă gândesc numai la mine
mă privesc în oglindă
trec peste prag
dispar în spatele zidului
ca unul care-l proptește
și se strecoară-n noapte
dacă mă caută cineva
ori mă bucur, ori mi-e frică
cum îi era lui tata când primea o scrisoare
de acasă
și tot a primit una de moarte
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 noiembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre gânduri, poezii despre foc, poezii despre vinovăție, poezii despre tată, poezii despre scrisori, poezii despre noapte, poezii despre nevinovăție, poezii despre naștere sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Miorița colind
Aude-să, Doamne,-aude
De trei păcurărei la munte,
Dimineața lui Crăciun (refren)
Că doi au fost frățiori
Și unul a fost străinel.
Pe cel străin l-a mânat
La fântâna, Doamne, lină
Cu două găleți la mână.
Până apă n-au luat
Lui legea i-o gătat:
Ori să-l puște, ori să-l taie,
Ori să-l pună-n trei fârtaie.
- Fraților, fârtaților,
Pe mine nu mă-mpușcați,
Numai capul mi-l luați
Și pe mine mă-ngropați
În staurul oilor,
În jocul mieilor.
Pe mine pământ nu puneți,
Numa dalbă gluga mea,
Flueru după cure.
Când vântuțu a sufla
Flueru meu mi-a cânta;
Când vântuțu-a dudăi,
Flueru meu m-a jeli.
Oile cele bălăi
Mândru m-or cânta pe văi;
Oile cele corunte
Mândru m-or cânta pe munte;
Pă muntele cel de piatră
Să meargă vestea la tată;
Pă muntele de uiagă
Să meargă vestea la mamă;
Pă muntele cel cu brazi
Să meargă vestea la frați;
Pă muntele cel de flori
Să meargă vestea la surori.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi, poezii despre munți, poezii despre Crăciun, poezii despre văi, poezii despre mândrie, poezii despre mamă sau poezii despre legi
Când spectacolul vieții e mut
Am grijă de mine deși se moare-ncet
încă de pe când eram vioară
când spectacolul vieții e mut
dă-mi voie sa plâng
sunt pe o urmă de rană...
nu-mi aminti cum am ajuns
femeie de foc din copilul de lut
Cât eram de frumoasă
știam de la tine,
astăzi nu mai știu de fel
dar învăț cum se moare-n picioare
de pe vremea când
aveam pe deget inel...
Și mă-ndepărtez de toate
să văd
până unde nu mă mai văd,
dacă vreau să uit,
să mă uit
nimic nu mă ține
am voie să plâng,
să mor în picioare,
și să strig istovită după mine...
poezie de Daniela Pârvu Dorin din de la Autor, Clipe (2 august 2020)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre vioară, poezii despre viață, poezii despre plâns, poezii despre picioare, poezii despre lut sau poezii despre frumusețe
Prezent continuu
cu tine nu mai sunt în acele povești
și nici din alte călătorii nu mai vin,
timpul tău oprindu-mă pe una din șine;
... și orice tren fără stăpân din mine.
chiar firescul bine din care obișnuiam
să îndestulez găuri negre
ale iubirii sau din ce patimi și plăți or fi fost
năucitoare din ei și în oglindă
drumuri înfundate spre prezent ai oprit;
îmblânzindu-mă cu un fel de muzică
care așa începe, doar în liniște,
cum te cântă și gândește
în propriile cuvinte.
într-adevăr, aduci acest prezent continuu
în care să ne treci rotunjindu-mi ceasul
... poți chiar mai mult
în picurii din privire și sevei de viață
și în atingerea oricărui simț
din spatele secundei care mă scrie
poezie de Ana Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre secunde sau poezii despre plată
Și a fost seară, și a fost dimineață
de fiecare dată când mă trezesc îmi repet
nicio zi nu se termină așa cum începe
și niciun om nu moare după cum a trăit
așa cum s-ar cuveni
uneori ziua începe
când întunericul înțarcă lumina
în parc un bătrân mă roagă îngrijorat
să mă uit la părul lui
a simțit o atingere
poate o pasăre-n zbor și-a făcut nevoile
poate o picătură de apă
are programare la medic și n-ar vrea să se facă de râs
zâmbesc mă uit la el și-i spun
doar o picătură de apă
printre hidrobicicletele trase la mal
bătrânul dispare ca un cărăbuș
scăpat din morișcă
seara trec pe lângă zidul meu preferat
alma 1999-2014 scris cu fum de lumânare
și un fel de mormânt din bucăți de șindrilă și cărămizi
o lumânare aprinsă mereu
de crăciun un brăduț
mi-am imaginat-o pe alma în fel și chip
o adolescentă care s-a sinucis ori s-a înecat sau
a murit dând naștere unui prunc
uneori m-am gândit să las o scrisoare pentru cei care au grijă de ea
dar tocmai citisem despre pisica lui schrödinger
și-mi spuneam că-i mai bine să nu știu nimic
seara tristețea vine tiptil când lângă zidul meu preferat
dau peste un tânăr care verifică lumânarea
și-mi spune că alma a fost
un shar pei
noaptea las capul în pernă
ca și cum l-aș lăsa între coapsele tale
respir peste pubisul tău
și pubisul tău o ia razna
ca puful de plop
alteori ziua începe
când lumina alungă întunericul
ca pe zarafii din templu
în stația de autobuz văd un mic animal cățărat pe bordură
la început cred că-i un șobolan
când mă apropii îmi dau seama că-i un arici
brusc mi se face bine
existența lui îmi face bine
de când locuiesc în acest oraș n-am mai văzut
alte viețuitoare în afară de oameni
seara tristețea vine șoptit
când îmi spun că moartea ar trebui să însemne ceva
nu știu ce
să ne schimbe felul în care vom arăta
ca atunci când se schimbă sângele după ce faci sex prima oară
dar tot ce văd sunt numai oameni care-și duc morții pe buze
cum duce în cioc pentru cuib
pasărea soarelui fire de iarbă
noaptea lași capul în pernă
ca și cum l-ai lăsa între coapsele mele
respiri ușor peste pubisul meu
și pubisul meu o ia razna
ca o coloană de alevini
hăituiți de ciclide
poezie de Emilian Valeriu Pal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre schimbare, poezii despre lumânări, poezii despre bătrânețe, poezii despre animale sau poezii despre întuneric
De vorbă cu soțul meu
Am adormit azi-noapte foarte greu
Și-n vis, m-am întâlnit cu soțul meu.
Stăteam de vorbă ca și altădat'
Și... iar, mi s-a părut că-i supărat.
Eu îi vorbeam, el răspundea plângând
Și, Doamne, câte îi spuneam în gând!
Șoaptele lui, parcă, aveau ecou,
Însă, l-a podidit plânsul din nou.
Până la urmă, a tăcut, însă treptat,
Cu pasul rar, spre mine s-a-ndreptat
Și-i povesteam cu sufletul deschis,
Ce-am mai facut, de când s-a-nchis în vis.
Și locul îmi era necunoscut,
Dar, Doamne, eu eram cu-al meu iubit!
Priveam la el cu-atâta încântare
Și, dintr-o dată, intrai pe o cărare.
Mergând, am dat peste o apă mare;
Jur-împrejur, pustiu cât vezi în zare.
Am început să-l caut, însă... unde?
Din când în când, de mine se ascunde.
L-am căutat, dar n-am găsit nimic.
Aș vrea să pot, aș vrea să mai despic
Ziua de zi, durerea de durere,
Dorul de dor, puterea de putere.
În vis m-am perpelit noaptea întreagă,
Dar, am păstrat ceva din vis, în minte.
Am vrut să selectez cu luare-aminte,
Imaginea ce mie îmi e dragă...
La geamul meu, o pasăre se-oprește
Mă uit la ea și parcă îmi vorbește...
Mă simt de parcă m-aș afla-n văzduh,
Iar dintr-o stea zâmbește Sfântul Duh.
Cât ai clipi din ochi..., numai atât
De mine, soțul meu iar s-a ascuns.
Dar, pentru mine a fost de ajuns
Să văd că el e trist! Și iar am plâns...
Eu plâng până târziu în noapte,
Îmi plâng steaua ce mi s-a stins.
Și-ntreb moartea:,, De ce-ai învins?
Pe el, de ce l-ai luat departe?"
Și lacrimile îmi curg încetișor,
Parcă ar vrea ca sufletu-mi s-aline.
Moarte, de soțul meu mi-e dor!
De ce l-ai luat? Inima plânge-n mine!
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (25 decembrie 1996)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre dor, poezii despre zâmbet sau poezii despre vorbire
Nu există margini
Într-o înfrățire cu timpul,
nu știu dacă mai trăiesc în el ori în afara lui,
simt că am un timp propriu
care-mi oferă o altă perspectivă vicleană
într-un anotimp nediferențiat de viață.
Marginile universului meu nu există,
scriu cu raze de soare pe umbre
și-n fiecare semn pun o identitate falsă
dată de un botez în ape necunoscute,
așa că, primește-mă și pe mine, Doamne,
cu ruga la praznicul împărătesc,
să fiu meseanul tău
care-și rupe pâinea din suflet
și o împarte celorlalti
chiar dacă-i mică
și nu-i satură.
Lumina din ochii mei
e aceeași
pe care mi-ai dăruit-o Tu
și cuvântu'-i la fel.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre ochi, poezii despre existență, poezii despre botez sau poezii despre apă
Fă-mă, Doamne...
Nu mă face Doamne, floare,
Frumoasă dar trecătoare;
Nu mă face nici albină,
Pot să zbor... da-s gospodină!
Nu mă face Doamne, cer,
Dacă nu mă lași să sper
În senin, din răsărit
Și până la asfințit.
Nici om nu prea vreau să fiu,
Fiindcă aflu prea târziu,
După ce, prea mult greșesc
Cum trebuia să trăiesc!
Fă-mă Doamne, un copac -
Nici bogat, dar nici sărac:
Iarna să mă odihnesc,
Primăvara-ntineresc.
Deși, n-aș vrea orice pom,
Să mă taie orice om;
Fă-mă Doamne, falnic brad
Cărui frunzele nu-i cad.
Chiar și-atunci când m-or tăia,
Voi sclipi de ziua Ta:
De Crăciun, strălucitor,
După care... pot să mor!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre sărăcie, poezii despre odihnă, poezii despre iarnă, poezii despre greșeli sau poezii despre frunze
Lia: Ah, tati... Nu știu ce să mai cred... Înțeleg doar că am geșit în privința lui, din nou, spunându-i acele cuvinte... În plus, n-a fost deloc prima dată când l-aș fi jignit în felul acesta, de față cu colegii noștri.
To Kuny: Cum, adică?
Lia: Ah, tati, nu știu de ce, însă mereu am fost foarte agresivă cu el, deși, în realitate, nu asta îmi doream. El e atât de dificil, nu-l înțeleg... Iar eu nu știu cum să mă port în prezența lui și greșesc mereu față de el, destul de des...
To Kuny: Destul de des... Deci, s-a mai întâmplat să-l jignești în mod asemănător?
Lia: Da; și nu doar o singură dată. Încă din primele zile, pe Terra, de când am devenit colegi, înainte de plecarea în misiune... La început, când am aflat că el va fi unul dintre colegii mei, am cerut să mă retrag din echipaj, doar din cauza lui, dar domnul profesor Eugen Manea, mirându-se de faptul că m-ar deranja ceva din comportamentul lui Lucian, mi-a spus că nu mai e posibil să mă retrag, că nu mai e timp suficient pentru a-mi putea găsi un înlocuitor, sau pentru a organiza alt concurs... Apoi, puțin mai târziu, imediat după oficializarea misiunii, când s-a anunțat că el va fi comandantul nostru, i-am reproșat, tot în prezența colegilor noștri, exact același lucru pe care i l-am spus și acum, însă atunci nu a reacționat așa, ca acum... Cu puțin timp înainte de lansarea navei în misiune, l-am reclamat Comisiei Disciplinare a Institutului, care a declanșat o anchetă severă în cazul lui; solicitasem destituirea lui din funcția de comandant al misiunii și excluderea lui definitivă din echipaj, justificând că ar avea un comportament necorespunzător poziției sale, mai ales față de domnișoare.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre început, citate despre zile, citate despre violență, citate despre reclamații, citate despre realitate, citate despre profesori, citate despre posibilitate sau citate despre greșeli
* * *
domnul m-a uns cu undelemnul ungerii lui
ca să te văd
ca să simt cum lama desparte fibrele cărnii
iar sîngele cald îmi curge pe degete
picurînd în pămîntul pe care încă mai stau
din el au să răsară tulpini cu flori carnivore
fără frunze
iar petalele-mi vor cînta despre nesfîrșita mea foame
de întrecoapsele tale
mai aromate decît smirna din templu
de vorbele tale
mai înțelepte decît scripturile
și de zîmbetele tale cuprinzătoare
la malul unei mări
mai albastre decît sineala de pe porțile caselor
mai sărată decît sarea
și mai moartă decît lipsa de viață
cum e
înconjurată de pămînt roșu și nisip adus de vînturi
aici îmi voi face casă
și-n creierul meu care a uitat de somn
mirosindu-te
privindu-te
ascultîndu-te
o
doamne
al meu
o
doamnă
a mea
poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre uitare, poezii despre somn, poezii despre nisip sau poezii despre flori
Maria: Păi, da, după cum tocmai ți-am spus, dacă nu observam că era îndrăgostit lulea de tine, încă de atunci, n-aș fi renunțat așa de ușor la el, sub nici o formă, pentru că și eu eram îndrăgostită de el, îmi plăcea la nebunie... De ce te uiți așa la mine? Ai amuțit? Nu spui nimic?! Ți se pare curios faptul că-mi plăcea de el, că eram îndrăgostită de el? De ce crezi că i l-am dat pe Rikky?! Era papagalul meu favorit; nu m-aș fi despărțit pentru nimic în lume de Rikky, dar pentru Luci... N-ai priceput niciodată nimic?! Vai, Lia... Nici acum nu-ți dai seama că Luci e un tip deosebit, care atrage imediat atenția asupra lui, trezește oricui interesul? Așa s-a întâmplat și-n cazul meu, de prima oară, de cum l-am văzut, când domnul profesor Manea ne-a condus la bordul navei, să ne cunoaștem colegii; nu-l întâlnisem până atunci, deși auzisem vorbindu-se mult despre el... E de-a dreptul minunat; nu doar că e incredibil de frumos, atrăgător și inteligent, dar are multe alte calități, este tot ceea ce oricine și-ar dori. Dar el, norocoaso, te-a ales pe tine, din mulțimea de admiratoare care-l înconjurau... Și nici după atâția ani n-a renunțat la încercarea de a-ți câștiga încrederea și prietenia, iar tu cum îl tratezi?! Ți se pare corect ceea ce faci?! Mie, nu prea... Nu mă privi așa și nu-ți fie teamă pentru Nick, fratele tău. După cum vezi, nu e deloc surprins de ceea ce aude acum, pentru că știe totul; i-am spus deja, nu i-am ascuns nimic, iar el m-a înțeles. Vezi bine, nu este gelos, de altfel, nici n-ar avea motive, pentru că eu am renunțat de mult la Luci, încă de atunci, de pe Terra, în favoarea ta, deși nu mi-aș fi dorit acest lucru. Am observat însă că el n-avea ochi decât pentru tine; era înnebunit după tine, încă de atunci, de aceea am renunțat, deși aș fi putut foarte bine să nu fi procedat astfel și poate aș fi avut șanse să-l câștig pe parcurs, să-l determin să te uite, să te lase în urmă, să te scoată din viața lui, din mintea lui... Însă n-am procedat astfel și nu regret deloc, mai ales acum, când mi-am găsit fericirea, alături de fratele tău, pe care-l iubesc sincer, fără prefăcătorie; mi s-a oferit o a doua șansă și n-am dat cu piciorul... Cât despre Luci, îl consider un foarte bun prieten, de fapt, chiar îmi este un bun prieten, întotdeauna mi-a fost și cred că nu merită să sufere atât de mult din cauza ta, iar tu la fel, din cauza lui, pentru că știu, îmi dau seama că și tu îl iubești pe el, chiar dacă nu vrei să recunoști asta. Nu încerca să mă contrazici, pentru că n-ai să poți! N-oi fi eu psihiatru sau psiholog, ca tine, dar știu sigur că nu mă înșel! Așa că mai bine nu spune nimic în acest sens... Cel mai bun lucru pe care l-ai putea face, ar fi să mergi în navă, să vorbești cu el; atât așteaptă de la tine, mi-a spus destul de clar, deși nu în mod direct... Nu-i deloc supărat pe tine, nici n-ar putea fi, deci nu-i nevoie să-ți ceri iertare de la el, pentru că n-ai avea de ce. Ar vrea doar ca măcar de data asta, tu să fii cea care să reia legătura, nu tot el; el a cedat destul în fața ta, de prea multe ori, ba chiar de fiecare dată. Măcar acum cedează tu. Te rog, Lia, gândește-te bine.
replică din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre prietenie, citate despre dorințe, citate despre încredere, citate despre vorbire, citate despre viață, citate despre supărare sau citate despre sinceritate
Doină
Nu, nu plâng, mi-a răspuns
Măicuța bătrână,
Cu brâul de lână.
Numai uneori simt că obrazul meu
E pământul
Pe care s-a prăbușit Meșterul Manole
Și-atunci, după obiceiul din vechime
Trebuie să-l însemn
Cu două izvoare.
Așa a fost într-o zi
Când l-am trimis la oaste
Pe fiul meu Tudor,
Primenindu-l, că era duminică dimineața,
Cu cămașa morții.
Așa a fost când
A căzut de pe mănăstirea lui
Aurel Vlaicu,
Dragul de el, o nimerise atât de frumoasă
Că și zburase!
Și așa a fost
De multe ori,
N-am istoria acum la mine
Să-ți povestesc.
Nu, nu plâng numai că simt uneori
Că obrazul meu e pământul
Și trebuie să-l însemn după obiceiul din vechime
Cu două izvoare.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre meșteri, poezii despre lână, poezii despre istorie, poezii despre dimineață sau poezii despre armată
Doar dor
Fă-mă dorule drum lung,
La iubitul meu s-ajung
Pe un cântec de vioară,
Într-un ceas de primăvară.
Fă-mă dorule "senin",
Să mă cheme și să vin,
Cu o doină prinsă-n păr,
Când dau florile de măr.
Fă-mă dorule iubire
Și cu șoapta din privire
Să-l ating, apoi să mor,
Fă-mă dorule doar dor.
Fă-mă dorule-o fereastră
Pusă în povestea noastră,
Să îl văd când va veni,
Într-o noapte, într-o zi.
Fă-mă dorule drum greu
Până la iubitul meu,
Să îl strig după un nor,
Fă-mă dorule doar dor.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre primăvară sau poezii despre mere
Lache
Țăpos ca un cui
Licăre ca sabia,
Forfota ca vrabia,
Să-și păstreze taina lui.
Dintr-un ban face doi,
Cum vrei, galbeni și lei,
Descântând cu șoapte moi;
Și dintr-unul face trei.
Are un ciocan mut:
Bate și nu se aude.
Nicovala lui e ca de lut,
Și toate uneltele lui sunt crude.
Din metal face cocă, aluat,
Borșuri, scrum și rântaș.
Le scade după ce le-a adunat,
Le face gogeamite caș.
Le împănează cu safire,
Scurge, tescuiește și frige
Și scoate pentru chimire
Icre de aur, în linguri și pe cârlige.
Și, a mai zis și o rugăciune
Pe care-o știa numai el.
Dintr-un tăciune
A scos o beteală și un inel.
Din copaie
A tras cu mâna, de-a dreptul,
O vâlvătaie
Care i-a luminat fața și pieptul.
Pentru multele lui minuni,
Lache stă închis de opt ani și patru luni.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vrăbii, poezii despre religie, poezii despre lei, poezii despre lactate sau poezii despre galben
Cățelul, amicul meu
Într-o curte, la o casă,
Cu flori mândre la terasă,
E-un cățel, ca nimeni altul,
Cred că-l știți și voi, Băiatul!...
Cu picioarele lui, scurte,
Se tot zbenguie prin curte,
Iar blănița lui tărcată
Se ivește după poartă.
Latră rar și cum se știe,
Nu prea face gălăgie,
Nici nu sforăie în somn,
Ce mai, parcă e un domn...
Pe când m-am apropiat
De cățelul, zis Băiat,
M-a luat cu binișorul,
Mi-a adulmecat piciorul,
Ne-am simțit, așa, deodată,
Buni amici pe viața toată.
Dar avea o jucărie
Ce mi-a trebuit și mie,
Un oscior roșcat, din plastic...
Ce-a urmat, a fost fantastic!
Când am pus mâna pe os,
M-a privit în ochi, gelos,
S-a pornit pe un lătrat,
Spre picior și-a îndreptat
Dinții lustruiți, colțoși,
Rânduiți și sănătoși!
Și am înțeles îndată
Că nu-i fraier niciodată.
Chiar de-i lord, Băiatul știe:
Ce-i al lui, nu-i jucărie!
poezie de Gabriela Gențiana Groza (8 iunie 2015)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre prietenie, poezii despre sănătate sau poezii despre păr roșcat
Am hotărât de multe ori să mă analizez până la capăt, să pătrund cât mai adânc în suflet. Dar n-am izbutit. Niciodată nu m-am putut concentra. Nu m-am putut gândi asupra mea însumi. De câte ori încercam să mă analizez, mă trezeam într-un întuneric desăvârșit. De unde să încep să mă caut? Unde aș putea fi eu însumi? Ce căutam eu? Sufletul meu. Unde? Și cum se putea recunoaște adevăratul meu suflet între miile de suflete pe care le purtam în mine? Gîndurile se risipeau. Mă deșteptam cugetând la alta lucruri. Începeam din nou, încăpățânat, închizând ochii, astupându-mi urechile, apăsând tâmplele. Același întuneric. Și nu întâlneam nicăieri nici o lumină, nici un sprijin. Cum să ajung la mine însumi? Cum să-mi cunosc eu sufletul și să viețuiesc întocmai după nevoile lui?.... Am aflat un singur lucru pe care-l bănuiam însă de mult: că eul meu din ceasul acesta nu e aemenea celui din ceasul trecut și cu atât mai puțin celui din ziua trecută. Ceea ce m-a uluit...
citat celebru din Mircea Eliade
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet, citate despre întuneric, citate despre încăpățânare, citate despre urechi, citate despre trecut, citate despre perfecțiune, citate despre ochi sau citate despre lumină
Și pentru mine S-a jertfit...
Și pentru mine S-a jertfit
Mesia, Fiul jertfei sfinte
Lucrarea Lui m-a cucerit
La fel, iubirea Lui fierbinte.
Și pentru mine a-ndurat
Bătăi cu bici și chin de moarte
Legat, scuipat, crucificat
Exact cum e descris în Carte.
Și pentru mine-a fost străpuns
În mâini, picioare și în coastă
Să pot primi ceresc răspuns
Când mă apasă vreo năpastă.
Și-al meu păcat El l-a luat
Dar nu l-a dus în vreo pustie
Ci-asupra Lui l-a așezat
Ca traiul meu în har să fie.
Sentința grea ce s-a rostit
Se cuvenea să-mi fie dată
Dar fără murmur a murit
Să nu Îl părăsesc vreodată.
Că L-am trădat o spun deschis
Dar mi-a iertat vinovăția
Mă îndreptam către abis
Dar El mi-a dat Împărăția.
O, cum să nu Îl preamăresc
Pe Cel ce m-a salvat din gheenă?
Căci suflul Lui nepământesc
Îmi curge-n fiecare venă.
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (6 februarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jertfă, poezii despre trădare, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre salvare sau poezii despre prăpăstii