Asteroidul Lity

Asteroidul Lity este câinele lui Dumnezeu,
Pus să păzească bunul mers al planetelor,
Fiind hoinar, i-a pus la gât
Zgarda curcubeului,
Pe sârma spaţiului
I-a dat dus-întors:
Timpul,
Rotaţia.
După ce soarbe
Cisterne de alcool
Din Norul lui Oort,
Reintră vijelios
În propriul trup
De stâncă.
Grijile durerii
Le multiplică
Prin mail sau
Prin messenger.
Doamne,
Cum se îndoaie
Coloana mea vertebrală,
Cum sârma spaţiului
Sugrumată-i
De viteză
Şi timp.
Rărunchiul lucrurilor,
Rinichiul meu
Depozitează
Urme.
Urina universală
Îşi schimbă ph-ul,
Durerea e groaznica.
Strig la dumnezeu,
Îl implor
Strângând din dinţi.

Ah, iată, asteroidul
Căzut pe crusta de zăpadă,
Sună haotic
După ieşirea
Din spaţiul
Închis într-o pungă de piele.

Câinele lui Dumnezeu,
Asteroidul Lity
Şi câinele meu,
Potaia insuportabilă,
Lity, azi,
Micro asteroidul
Dintr-un micro
Micro univers,
Pe care eu îl văd
Universal.

O, Doamne,
Acum înţeleg
Ce s-ar putea întâmpla
Dacă-ai scăpa din lesă
Asteroidul Lity,
La mirosul de sânge
Al planetei Pământ,
S-ar deda înnebunind,
Din proprii lui dinţi
Şi din oase
Ar sări în vânt
Alţi micro asteroizi.

Stop.
Cred că simt
Colţii lui Lity
Înfruptându-se
Din rărunchii mei.
Văd steluţe albe,
Albastre
Şi-o urină hematurică
Ţâşnind peste toate puterile,
Puterile durerii.
Linişte.
S-aude universul!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!