M-apasă greu ...

M-apasă greu povara, mă-ncovoaie
Sub talpa timpului nepăsătoare
Şi din miresmele-i otrăvitoare,
Îmi ţese strai sub picurii de ploaie.

Mă rog cu fruntea-n glod şi strânse palme,
Ca ghearele strânsorii să se-ndure,
Să piară spulberate sub secure
Şi să se-ntoarne vremurile calme!

Dar a mea rugă în zadar se zbate,
Iar timpul, parcă vrând să-mi facă-n ciudă,
Tot rătăcind pe drumuri neumblate,

Târşindu-şi paşii-n trecerea lui crudă,
Curge nestingherit şi nu se-abate
Din drumul lui nepăsator de iudă.

sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crudă şi infatuată

Lume, tu, aşa ciudată,
M-ai strivit între cuvinte
Fără niciun dram de minte,
Crudă şi infatuată.

Mi-ai împins fruntea-n ţărână,
Talpa mi-ai lipit de glod,
Surpând capătul de pod
Spre care-ntindeam o mână.

M-ai cernut prin sita clipei
Prin cutume de morală,
Veşnic superficială,
Nu ai rezistat ispitei...

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de singur

Mă simt atât de singur şi de uitat de lume,
În mica mea odaie ce-aduce-a închisoare.
De pe pereţi m-apasă tablouri sfidătoare,
De la strămoşii noştri, ce mi-au purtat cel nume.

Iar sufletu-mi se strânge, când ploaia bate-n geamuri,
M-afund într-un fotoliu, m-apasă gânduri negre,
Aducerile-aminte ce mi-au rămas integre,
Îmi bântuie prin mintea mea trează, ca vii flamuri.

Îmi cercetez statura în luciul din oglindă.
Mă uit cu nepăsare la fratele meu geamăn,
La fruntea lui brăzdată, privirea fără seamăn,
La umbra ce îmi ţine de urât, până-n tindă.

Mă simt atât de singur, atât de gol mi-e pieptul.
Povara grea din anii-mi mai rău mă încovoaie.
Un gând hain îmi spune, prin picurii de ploaie,
Că poate-n vârsta-a treia, nu am călcat cu dreptul.

Mă simt atât de singur, ca un străin în noapte,
Pe drumuri neumblate, pe steiul 'nalt de munte,
Pe pietrele din râuri, pe şubreda lor punte.
Din vorba-mi răspicată, rămas-au numai şoapte.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În inimă comoară ...

Stau tristă, lâng-un ochi de geam;
Tăcerea mă-npresoară.
Până mai ieri, un dor aveam,
În inimă comoară.
Iar ploaia bate-n geamul meu
Cu degetele ude,
Scăldând la mine-n heleşteu
Cârceii viţei crude.
Privindu-mi chipu-n ape reci
Rămân nepăsătoare,
Pe la fereastră-mi nu mai treci,
Decât din întâmplare.
Mă plimb prin ploaie fără rost,
Picurii mă-nfioară.
Fără să-mi caut adăpost,
Mai rătăcesc pe-afară.
Potirul florilor de câmp
E plin cu bob de rouă.
Eu stau, privesc cu chipul tâmp
Şi-aud, din cer, cum plouă.
Natura m-a chemat la ea
Splendoarea să-şi arate.
În zbor, pe cer, o rândunea,
Prin picuri greu răzbate.
E sufletu-mi fără popas
Ce în înalt se zbate,
Făr-a avea tărie-n glas
Pe căi însingurate.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânsul este ploaia care mângâie pustiul tristeţii...

RĂTĂCIND...

Sunt trist şi la fel de cenuşiu,
Ca un nor pe cerul pustiu,
Şi vântul îmi suflă din faţa,
Ce greu se-naintează în viaţă!
Ce drumuri cu gropi şi hârtoape!
Sfârşitul e tot mai aproape.
Când vroiam să-mi iau lumea în cap,
Când în piele nu puteam să-mi încap,
Ca să-mi facă în ciudă acum,
Mi se-arată şi netedul drum.
Dar mi-e teamă că-i mult prea târziu,
Doar cărarea cea strâmbă o ştiu...
Şi-s la fel ca un nor cenuşiu,
Rătăcind pe cerul pustiu.
de Ion Ene Meteleu

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Ion Ene Meteleu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am visat regatul bunătăţii
Şi-al iubirii noastre de aproape.
Să nu piară visu-mi, strânse pleoape
Dorm adânc sub lacătul dreptăţii.

catren de Mihaela Banu (5 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aud vuind al toamnei vânt

Aud vuind al toamnei vânt.
Copaci din frunze-ngână-un cânt.
Nu-i vesel cântul, e-un jelit,
Iar eu ascult pătruns de dor,
Visând la anul viitor
Când iarna se va fi sfârşit.

Parcă mi-e gândul chinuit
Când văd frunzişul răvăşit
Şi-n noaptea cu năpraznic frig,
În care ore greu mai bat,
Mi-e glasul stins şi sugrumat;
Nu pot tristeţea să îmi strig.

În piept se zbate un suspin
Ştiind că timpul, asasin,
Crengi nude-mi va lăsa în loc,
Gonindu-mi frunzele-n pustiu,
Iar păsări pleacă-ntr-un târziu,
Cât timp mai curge apa-n scoc.

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-a dezbrăcat, zurlia, pân' la piele ...

Sunt pomul ce în toamnă se înclină;
M-a dezbrăcat, zurlia, pân' la piele,
De am rămas doar scoarţă şi inele,
Iar viaţa mea atârnă de morfină.

Mi-a frânt greu rod, firavele smicele,
Iar frunzele-s mâncate de rugină.
Un ram golaş se teme de rutină,
Sperând să nu sfârşească-n foc, surcele.

Pe-obrazul spelb al toamnei ce se-abate,
Zăresc şiroi de lacrimi de-ntristare.
În ochiu-mi stâng o clipă-a rău se zbate,

Gândind cu-o infinită-ngrijorare,
Cum crengile-mi în plină nuditate
Răzbi-vor viscole ne-ndurătoare...

sonet de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar munţii -- unde-s?

Din straşina curat-a veşniciei
cad clipele ca picurii de ploaie.
Ascult şi sufletul îşi zice,

Eu am crescut hrănit de taina lumii
şi drumul meu îl ţine soarta-n palme,
nemărginirea sărutatu-m-a pe frunte
şi-n pieptu-mi larg
credinţa mea o sorb puternică din soare.
Din straşina carat-a veşniciei
cad clipele ca picurii de ploaie.
Ascult şi sufletul se-ntreabă:

Dar munţii -- unde-s? Munţii
pe cari să-i mut din cale cu credinţa mea?
Nu-i văd,
îi vreau, îi strig şi -- nu-s!

poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe geana mea

Pe geana mea o lacrimă, cu greu,
Se opinteşte să nu pice-n hău,
Plecând după părerile de rău,
Pierdute în adânc de heleşteu.

Învăluită-n strai de amintiri,
Îşi ţine-aripa strânsă peste trup
Şi stă însingurată ca un lup,
În bezna unei stranii rătăciri.

Pe geana mea, o lacrimă-i popas,
Zdrobită-ntre durere şi uitări,
Ce pribegind pe tristele-i cărări,
Dilată timpul pentru bun-rămas.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am aşteptat azi-noapte ...

Te-am aşteptat nerăbdător azi-noapte,
Să te strecori sub pleoapa unui vis,
Să mă alinţi cu nemaispuse şoapte,
Crezând c-am aşternutu-n Paradis.

La pândă-am stat în crucea nopţii stranii,
Sperând că o să-mi tulburi visul meu,
Când voi găsi dulci picuri de grijanii
Pe gura ta, ce fi-va raiul meu...

Te-am aşteptat cu-atâta-nfrigurare.
Şi luna plină caii şi-a strunit,
Dar zorii mi-au suflat în lumânare,
Văzând, iubito, că tu n-ai venit...

O noapte-ntreagă, rătăcind prin stele,
Le-am spus ce greu m-apasă dorul meu.
Promis-au că ne-or face-n cer castele,
Să fim vecini cu bunul Dumnezeu...

Cântând a viaţă şi a deşteptare,
Cocoşii trâmbiţează-o nouă zi.
Te-aştept în vis, în noaptea următoare,
Visând că-mbrăţişaţi ne vom trezi.

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am tălpile rănite

Am tălpile rănite de drumuri fără rost
Şi urme-nsângerate las timpului anost.

Simt gândul meu vibrând şi las singurătatea,
În urma-mi cad stele fără să simtă noaptea.

În trupul meu suspină albastre picuri reci,
Nu-s lacrimi şi nici patimi din visele betegi.

În mine încolţeşte din nou fugarul timp
Cuvinte-obositoate le scriu în contratimp.

Neputincoasă stau în sufletul ce doare
Şi-aud ecoul greu în sunet de izvoare.

Eternitatea-i, pădurea fără glas
Dar n-o să-mi frângă visul, e tot ce a rămas.

Am tălpile rănite de drumuri fără rost
Şi timpul mă îngână, gândindu-se la cost.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul anunţului matrimonial

Am dat anunţ la matrimoniale
Vrând seriozitate, stil, cultură,
Un soţ avid de artă şi lectură,
Nu unul cu apucături venale.

Vroiam în viaţa mea o cotitură,
Dar domnul debita lucruri banale.
Am dat anunţ la matrimoniale
Vrând seriozitate, stil, cultură.

El mi-a vorbit de poftele-i carnale,
De am vreo nacafa, sau dau din gură;
M-a întrebat de ştiu să fac sarmale.
Să-mi fie lecţie de-nvăţatură,
C-am dat anunţ la matrimoniale,
Vrând seriozitate, stil, cultură...

rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când crivăţul ...

Când crivăţul, pe aripi, povara iernii duce
Şi lanuri de zăpadă peste pământ aşterne,
Mă mir cum zarea-albastră steluţe albe cerne
Şi cuget despre soarta-mi ajunsă la răscruce.

Din patul singuratic ascult firave vreascuri,
Ce-şi spun a lor istorii prin limbi de foc trecute,
Până în miez de noapte, când gerul se ascute
Şi liniştea m-apasă cum struguri-s în teascuri.

Un orologiu bate din limbile-ngheţate.
Măsoară cu paşi repezi a iernii reci zvâcnire,
Înfrigurat şi singur nu-i timp de poticnire,
Că este-al nopţii paznic, stăpân peste cetate.

Sub genele-mi închise încet se-abate tihna
Şi urma zilei scurse îndată se va şterge.
Prin visele senine îngerii prind s-alerge
Şi-n adieri de aripi îmi voi găsi odihna.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purcelul

Stă purcelul jos în paie:
"Sunt murdar. Murdar de tot.
Trebuie să-mi fac o baie"
Şi s-a dus s-o facă-n glod.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul afaceristului pe caniculă

Trebuie să îmi cumpăr o banchiză,-
Cu-aşa călduri nu mai e de trăit.
O să-mi sporesc venitul cu-o franciză;
Găsesc eu unii buni de aburit.

Aud că şi la Polul Nord e criză,
De când, global, planeta s-a-ncălzit,
Dar tot vreau să îmi cumpăr o banchiză,-
Cu-aşa călduri nu mai e de trăit.

Mă-ntreb de statul o să-mi ia acciză
Şi dacă o să scap nedijmuit?!
Mai am un hop, îmi trebuie şi viză,
Să pot pleca la pol nestingherit,
Că trebuie să-mi cumpăr o banchiză.

rondel de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SUNTEM PURTAŢI DE VÂNT, CA PE SĂMINŢA DE ARIN
Suntem purtaţi de vânt ca pe sămânţa de arin!
Se naşte Omul să devină veşnic peregrin
Pe drumuri neumblate ca să-şi facă-n viaţă rost,
Dar ce folos? Agoniseala îi rămâne-nchisă-n scrin!

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire de-o noapte...

Deschide fereastra încet, dragul meu,
În noaptea aceasta târzie!
Pe pervaz e un fluture, sufletul meu,
Ţi-l trimit în dar numai ţie.
Sufletului meu fă-i din palme căuş,
Încălzeşte-l, suflându-i iubire.
Tristeţea din mine, ce are culcuş,
Să rămână pe veci amintire.
Pe aripi să-i pui pufuri moi de sărut,
Alintări şi iubire de-o noapte.
Tresărind de plăcere, mi s-a părut
C-aştepta tremurând şi-alte şoapte.
În zorii de zi să nu-l scapi din cauş
Să zboare în lumină departe.
Cu aripile lui firave, de pluş,
Se află-n pericol de moarte.
În noapte trimisu-ţi-am gândul ştrengar,
Vesmântat în strai fin de himeră.
La ziuă şi visu-mi murit-a-n zadar;
Viaţa fluturelui e efemeră...

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o noapte

am ales ploaia
în neagra noapte
aveam degetele bătătorite de anii trecuţi
mă ardea cuiul din palme
sângele se scurgea încet pe pământ
am ales noaptea
cu ochii stinşi ai sufletului
suspin,
pasul se afundă în tăceri
sub pleoape se zbate cuvântul rămas
eu, care am ales ploaia
port în buzunare un bulgăre de pământ
în dinţi strângeam dureri
poate, într-o zi
voi apuca drumul ce duce
voi fi vânt, ploaie şi lacrimă
în iarba verde crudă
voi strânge femeia la piept, sărutând-o

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar vine clipa

Omul sărman e talpa unei naţii.
Biruri se pun pe spatele-i adus
Şi crucea vieţii-şi poartă ca Isus,
Să aibă-mbelşugare îmbuibaţii.

Truda-i marchează chipul descompus.
El şi ai lui sunt veşnic înşelaţii,
Pe-altaru-ntregii ţări sacrificaţii,
Ce au uitat c-au un cuvânt de spus.

Dar vine clipa când genunchiu-şi saltă
Şi din mocirla vremii se ridică
Unindu-şi toţi puterea laolaltă,

Iar când mânia trece peste frică,
Inima-n piept nestingherit tresaltă
Şi de la dreptul sfânt nu mai abdică.

sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-apus

Eu cum să te apun, cum să mai fac?
Nu mai avem legende scrise-n palme
Şi ochii grei de dor ni se desfac,
Mor zilele pe drum, în râuri calme.

Dar dacă te desprind, ce să amân?
Din cuibul dintre aripi curge teamă.
Şi în bătăi de cord poveşti rămân
Şi luna poartă-n creangă numai dramă.

Cum să te-apun? Mai am lumina ta
Şi-n rugăciuni mai scade-n boală pasul.
Într-un poem cuvinte de-undeva
Amestecă-ntre noi secunda... ceasul.

poezie de Mihaela Gudană (29 ianuarie 2018)
Adăugat de mihaela
Comentează! | Votează! | Copiază!