De-apus
Eu cum să te apun, cum să mai fac?
Nu mai avem legende scrise-n palme
Și ochii grei de dor ni se desfac,
Mor zilele pe drum, în râuri calme.
Dar dacă te desprind, ce să amân?
Din cuibul dintre aripi curge teamă.
Și în bătăi de cord povești rămân
Și luna poartă-n creangă numai dramă.
Cum să te-apun? Mai am lumina ta
Și-n rugăciuni mai scade-n boală pasul.
Într-un poem cuvinte de-undeva
Amestecă-ntre noi secunda... ceasul.
poezie de Mihaela Gudană (29 ianuarie 2018)
Adăugat de mihaela
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.