SUNTEM PURTAŢI DE VÂNT, CA PE SĂMINŢA DE ARIN
Suntem purtaţi de vânt ca pe sămânţa de arin!
Se naşte Omul să devină veşnic peregrin
Pe drumuri neumblate ca să-şi facă-n viaţă rost,
Dar ce folos? Agoniseala îi rămâne-nchisă-n scrin!

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce sunt greşelile în faţa iubirii adevărate? Fulgi de zăpadă purtaţi de vânt! Ce este orgoliul în faţa dragostei? Pulbere purtată de vânt! Cine a găsit persoana care-şi canalizează întreaga energie spre a-l face fericit este cu adevărat norocos! O astfel de experienţă este unică în viaţă.

Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

cu ochii spre cer –
în norii purtaţi de vânt
ghicind formele

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

copilărie –
ghicind forme ciudate-n
nori purtaţi de vânt

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PE ORIŞIUNDE OMULE VEI FI UN STĂTĂTOR ORI MARE PEREGRIN
Pe orişiunde Omule vei fi un stătător ori mare peregrin
Adu-ţi aminte de a semăna în jurul tău un gând curat, divin;
Mirabila sămânţă risipită pe al lumii roditor ogor
Va naşte alte de bune gânduri în mintea generaţiilor ce vin.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa cum norii sunt purtaţi de vânt, aşa şi norocul este purtat de timp.

aforism de Laurenţiu Alin Trif
Adăugat de Alinosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

UNIŢI SUNTEM CU UNIVERSUL, AMALGAM ÎNTRE PĂMÂNT ŞI CER
Uniţi suntem cu Universul, amalgam între pământ şi cer
Să nu cunoaştem niciodată clipa risipirii în eter,
Căci n-am făcut cu nimeni legământ să dăinuim un veşnic timp,
În gara planetară, Omul este numai simplu pasager.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe drumuri purtaţi

ciudate alianţe digitale
între cer şi pământ...
la întâlnirea marilor fluvii,
fluturii
scotocesc adâncurile-
prin gări,
ogarii adulmecă
speranţele.

fulguiri
cu nerostite cuvinte,
cenuşa
curajoaselor expediţii,
dusă de vânt-
în eşuate corăbii,
punem la încolţit
indiferenţa.

ninsori crude,
ninsori ale absenţei
despart inimile;
înfruntând temerile,
colindătorii
bat la ferestre:
un cald Ave Maria
luminează sufletele.

tot pe drumuri purtaţi
de ambiţii şi orgolii...
la uşi, larmă de lanţuri,
şi-n această spaimă
a neprevăzutului,
trecem-
pe lângă pruncul Iisus,
nepăsători.

poezie de Anişoara Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară sublimă

Primăvara este anotimp sublim,
Adieri de vânt se-opresc în ramuri,
Soarele pătrunde sfânt prin geamuri;
E concert în crâng, urechile ciulim...

Briza nopţii încălzeşte ţărmuri,
Călduroasele veşminte le-azvârlim,
De răceli rebele n-o să mai bolim,
Beţi suntem de-a florilor parfumuri.

Iarna alungată-i de pe drumuri
De un soare cu vernale raze,
Dispărută-i pâcla cea de fumuri
Şi grădinile sunt iarăşi oaze.

Vara se coboară de pe steiuri,
Aşteptată e c-avem temeiuri!

sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiţi cu toată fiinţa
Şi cu cinste vă purtaţi!
Iubirea este divină,
Fără ea suntem rataţi.

Valeria Mahok (4 iunie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţii

În lumea de ieri,
În lumea de azi,
Suntem noi, suntem veşnici,
Dar nimic pe pământ,
Suntem creste de valuri
Stârnite de vânt,
Suntem stele ce cad
Şi se sting în pământ.
Te aştept privind de un ceas
Şi privesc căutând un răspuns,
De ce lacrimi n-au curs
Îndeajuns?
Tu eşti tu şi eu
Sunt eu,
Două lumi în care,
Ne zbatem visând
Între bine şi rău,
O iubire de valuri,
Pe un ţărm suspinând,
Trăim al speranţei dulce blestem,
Între soare şi vânt.
Şi cine ştie câţi ani au trecut
Şi poate vor mai şi trece,
Sorbind cu nesaţ,
Din parfumul trecutelor flori,
Un dulce nectar,
Iubind pătimaş, dar
Cu sufletul rece,
Că totul a fost, va fi şi va trece,
Încercând aceiaşi fiori,
Când mereu murind în amurg,
Ne vom naşte în zori.

poezie de Adrian Silviu Mironescu
Adăugat de Dora Raducanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închinare la copii

Daţi la copii o pâine
Şi-i îngrijiţi un pic...
Nu or creşte din nimic,
Din trai de azi pe mâine!

Încălţaţii pe copii
Căci îşi tocesc picioare...
N-au ‚naltul să mai zboare
Şi-s mici, în sângerii.

Copii îmbrăcaţi, de vânt,
Căci pielea nu le-ajunge
Şi iarna frig îi strânge;
Nu-i faceţi din om... sfânt.

Daţi pe copii la şcoală
Să nu-i doboare greul,
Măcar să-aibe liceul...
Feriţi-i de-osteneală.

Daţi la copii... vis,
Întindeţi pat să doarmă...
Faceţi vară din iarnă;
Sătui sunt de promis.

Luaţi pe copii de mână,
Pe umeri îi purtaţi,
Faceţi-i învăţaţi...
Daţi zbor, din ce-i ţărână.

Purtaţi copii... părinţi,
Căci toţi, copii aţi fost
Şi când veţi fi compost
Gând să le fiţi, în minţi.

Muriţi pentru copii
Cum au făcut străbunii,
Vă sunt sămânţa lumii...
Lăsaţi-i pe ei vii.

Iubiţi-vă copiii,
Sunt îngerii din voi,
Scăpaţi-i de nevoi...
Daţi-vă nemuririi!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

NOI NU SUNTEM STĂPÂNII NOŞTRI
Noi nu suntem stăpânii noştri,
Ne comparăm c-un praf de aştrii
Ce-i risipit sub raza lunii,
Dar pe pământ suntem pilaştri.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedenie dantescă

Un cer senin de amplu iunie prin veac
şi-a-nfiinţat azurul nefiinţei
în cestălalt tărîm, al suferinţei,
şi cată-n ceas a fi durerii mele – leac.

Să uit că suntem robii negrei ere,
să uit de jale, cazne, de tenebrele
din inimă, de tot ce crunt în preajmă e -
zboară doi fluturi, două giuvaiere,
peste oraş purtaţi de-o adiere.
Închis în ăst infern terestru de n-aş fi,
îndrăgostiţii fluturi nu mi-ar aminti
de alţii, de Francesca de la Rimini,
de Paolo, cari au fost purtaţi şi ei cîndva
de-un vînt prin iad, şi de-o beţie-asemenea.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin grija CFR

Suntem supuşi unui test,
Purtaţi de alte nevoi;
Preţurile sunt ca-n vest,
Doar confortul ca la noi!

epigramă de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel în alt oraş

Era iarnă, vânt şi sloi,
Tu m-aşteptai în stradă;
În oraş străin de noi,
Oare cine să ne vadă?

Captivi ca într-o nadă
Ne-mbrăţişam noi doi;
Era iarnă, vânt şi sloi,
Tu m-aşteptai în stradă.

Păşeam pe promenadă,
Ne mai sărutam... apoi,
Seara începea să cadă
Peste drumul înapoi

Şi era iarnă, vânt şi sloi.

rondel de Ioan Friciu (12 februarie 2016)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

To be or not to be

Decât ARIN la un mal
de râu cu apă sălcie,
Mai bine sus, într-un deal
să fiu - Arac la o Vie.

epigramă de Grigore Tunşanu
Adăugat de Grigore Tunşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt

O Tu, Poezie,
Eli, Eli!
Visul meu care mă ţii în viaţă
fără ploaie,
fără vânt,
cu oasele pe pământ...

Nu mă alunga dintre ai mei
Nu lăsa să se împută hainele pe mine
Nu m-azvârli la colţuri de stradă cerşind
... ce nu aparţine de fapt nimănui!

Şi Tu şi eu suntem ai lor.
Şi toţi suntem ai noştri.

Da?

poezie de Şerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

arin înflorit -
parcurile închise
ziua şi noaptea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţărână luată de vânt...

oare, de câte ori trăim?
oare, de câte ori murim,?
de câte ori ochii deschişi?
de câte ori ochii închişi?
plătim ceva ce nu vom ştii,
lăsăm păcate celor vii,
călcăm atâtea jurăminte,
ne amăgim apoi oriunde,
suntem atât de falşi în viaţă,
urcăm mereu un vârf în ceaţă,
suntem acei ce nu se lasă
şi când murim ne vrem în faţă
şi pentru ce? şi pentru ce?
apoi de ce? şi-apoi de ce?
acelaşi glod ne e mormânt,
ţărână luată de un vânt...

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu uita, iubito...

Tu nu uita, tu nu uita, tu nu uita,
De vei putea, de vei putea, de vei putea,
Acel cuvânt ce-a fost şoptit poate pripit,
Dar fără rost nicicum n-a fost, nicicum n-a fost.

Tu nu uita, tu nu uita, tu nu uita,
Dacă ai vrea, dacă vei vrea, dacă ai vrea,
Trecutul timp, cu tot trecând în tot ce-a fost,
Poate cu-n rost, poate cu-n rost, poate cu-n rost...

Tu nu uita, tu nu uita, tu nu uita,
În viaţa ta, în viaţa ta, în viaţa ta,
Cum pe pământ purtaţi de vânt cad fulgi de nea,
Tu nu uita, tu nu uita, tu nu uita...

Vor trece ani, vor trece luni ca într-o clipă,
Şi zilele ce-au fost cândva cad în risipă,
Nu le uita, nu le uita, nu le uita,
În viaţa ta, în viaţa ta, în viaţa ta!

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!