Dar vine clipa
Omul sărman e talpa unei nații.
Biruri se pun pe spatele-i adus
Și crucea vieții-și poartă ca Isus,
Să aibă-mbelșugare îmbuibații.
Truda-i marchează chipul descompus.
El și ai lui sunt veșnic înșelații,
Pe-altaru-ntregii țări sacrificații,
Ce au uitat c-au un cuvânt de spus.
Dar vine clipa când genunchiu-și saltă
Și din mocirla vremii se ridică
Unindu-și toți puterea laolaltă,
Iar când mânia trece peste frică,
Inima-n piept nestingherit tresaltă
Și de la dreptul sfânt nu mai abdică.
sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.