Aud vuind al toamnei vânt
Aud vuind al toamnei vânt.
Copaci din frunze-ngână-un cânt.
Nu-i vesel cântul, e-un jelit,
Iar eu ascult pătruns de dor,
Visând la anul viitor
Când iarna se va fi sfârșit.
Parcă mi-e gândul chinuit
Când văd frunzișul răvășit
Și-n noaptea cu năpraznic frig,
În care ore greu mai bat,
Mi-e glasul stins și sugrumat;
Nu pot tristețea să îmi strig.
În piept se zbate un suspin
Știind că timpul, asasin,
Crengi nude-mi va lăsa în loc,
Gonindu-mi frunzele-n pustiu,
Iar păsări pleacă-ntr-un târziu,
Cât timp mai curge apa-n scoc.
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.