În inimă comoară ...
Stau tristă, lâng-un ochi de geam;
Tăcerea mă-npresoară.
Până mai ieri, un dor aveam,
În inimă comoară.
Iar ploaia bate-n geamul meu
Cu degetele ude,
Scăldând la mine-n heleșteu
Cârceii viței crude.
Privindu-mi chipu-n ape reci
Rămân nepăsătoare,
Pe la fereastră-mi nu mai treci,
Decât din întâmplare.
Mă plimb prin ploaie fără rost,
Picurii mă-nfioară.
Fără să-mi caut adăpost,
Mai rătăcesc pe-afară.
Potirul florilor de câmp
E plin cu bob de rouă.
Eu stau, privesc cu chipul tâmp
Și-aud, din cer, cum plouă.
Natura m-a chemat la ea
Splendoarea să-și arate.
În zbor, pe cer, o rândunea,
Prin picuri greu răzbate.
E sufletu-mi fără popas
Ce în înalt se zbate,
Făr-a avea tărie-n glas
Pe căi însingurate.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Am tălpile rănite
Am tălpile rănite de drumuri fără rost
Și urme-nsângerate las timpului anost.
Simt gândul meu vibrând și las singurătatea,
În urma-mi cad stele fără să simtă noaptea.
În trupul meu suspină albastre picuri reci,
Nu-s lacrimi și nici patimi din visele betegi.
În mine încolțește din nou fugarul timp
Cuvinte-obositoate le scriu în contratimp.
Neputincoasă stau în sufletul ce doare
Și-aud ecoul greu în sunet de izvoare.
Eternitatea-i, pădurea fără glas
Dar n-o să-mi frângă visul, e tot ce a rămas.
Am tălpile rănite de drumuri fără rost
Și timpul mă îngână, gândindu-se la cost.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aveam un vis că pot să zbor ...
Aveam un vis că pot să zbor,
Să mă înalț pe-un colț de nor
Și-n palme, strâns, să țin o stea,
Ca pe un pui de rândunea.
Să stau cu luna la taifas,
Să depănăm tot ce-a rămas
Nespus, până în zori când pier
Toate sclipirile din cer,
Când în străfund de orizont
Doar zori de zi mai sunt în cont.
Aveam un vis că pot să zbor,
Dar astăzi nu e niciun nor
Pe-al cărui colț să mă ridic,
Așa că de la vis abdic
Și cu aripi de vis înfrânt
Ce se vor zbate pe pământ,
Mă voi trezi din dor de zbor
Doar încă-o dată ca să mor...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Detașare absolută
Stau și privesc
Cum lumea se frământă
Cum toți sunt triști și fără chef trudesc
Cum astăzi și speranța pare frântă...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum unii mor de foame
Cum alții tot mai mult se îmbogățesc
Cum pe Pământ sunt mii și mii de drame...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum ne-avântăm spre stele
Cum sume mari de bani se cheltuiesc
Cum unii au ajuns doar os și piele...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum mulți se nasc și mor
Cum alții fără niciun rost trăiesc
Cum viața trece iute ca un nor...
Stau și privesc.
poezie de Octavian Cocoș (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia
Îmi lipesc fruntea
De geamul rece,
Afară plouă
Și s-a lăsat amurgul
Mă simt atât de singur...
Cu mine,
Nu mai e decât Bacovia,
Cu plumbul
Aripilor reci,
Sunt singur
În această lume...
Mă tot întreb,
Cine mai sunt
Și ce rost
Am avut în lume,
Afară plouă
Și sunt singur...
Un ultim pescăruș,
Pierdut pe cer,
Ce caută
Cu disperare
Un țărm,
El zboară
Prin furtună...
Un simplu scriitor,
Fără talent
Ce scrie poezii
Fără înțeles,
Doar ploaie
Și singurătate...
poezie de Crina Cosoabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umblăm pe câmp fără popas
Umblăm pe câmp fără popas
sub zodii prin târziul ceas.
Hotare, veac, tărâm s-au șters.
Mai suntem noi și-un univers.
Pierdem în noapte, rând pe rând,
tot ce sub noi era pământ.
Și mergem iar în gând, la pas.
Un cer deasupra ne-a rămas.
Vreo stea când cade din țării,
fără să vrei, spre ea te ții
și poala-ți potrivești, s-o prinzi.
Lucirea numai i-o cuprinzi.
Și cumpănim ce e, ce-a fost.
Noroc înalt, pornit cu rost,
ne-ntâmpină de sus prin vânt,
să nu ne-ajungă-n văi nicicând.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Noapte de toamnă
Murmură lin vântul, streșini triste plâng,
Lacrimi reci se-adună și în bălți se strâng.
Ploaia peste ramuri pică tot mai des,
În șoptiri de ape noi povești se țes,
Cu un înțeles.
Ploaia bate-n geamuri, umbre saltă-n joc
Ce-au cuprins și luna plină, la mijloc,
Ce cu-a ei lumină, zvânturând grei nori,
Șterge de pe fruntea-i plină de sudori,
Picuri incolori.
Ies prin crăpătura cerului deschis,
Salbe lungi de picuri, cu luciri de vis,
Sărutând pământul care, amorțit,
Readus la viață, ochii și-a clătit,
Ca din somn trezit.
Toată lumea doarme, că e ceas târziu.
Eu privesc prin geamu-mi cerul plumburiu,
Gândul meu plutește către tine-n zbor.
Te aștept pătrunsă de tainic fior
Și mi-e tare dor.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
stau și ascult nemișcat ploaia
timpul se zbate în geamuri
plouă și plouă
cu lacrimi, nu'i rouă
plouă în mine acum
casa e veche, pustie
cine azi mai știe, cine
aici nu stă nimeni
doar tăcerea mai țipă prin unghere
tăcere, durere
o noapte a venit
pe aici, pe undeva
o noapte a plecat
și ce...
s-a intamplat ceva
un suflet a pierit
o ultimă petală a unui vis
privesc în jur
poet al nimănui
ce plânge pe o coală
dar cui să spui amarul
un cântec s-a stins
plouă și plouă
casa'i pustie
doar vântul mai plânge în vie
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploie de amurg
Se face seară, aud afară ploaie
Ce se prelinge peste mine în singurătatea din odaie.
Mă uit la sticla de la geam cum picurii se-adună
Și caut să te-ajung și nu te văd... Nu este nicio lună...
Am doar crâmpeie de un zâmbet cu ochi calzi,
Căprui, în luciu... Ți-aș da din ploaia mea de-amor ca să te scalzi
Și simt un iz ieșit de nu știu unde;
E al tău... Se spune că de ploaie și miresmele-s talaz, pot să inunde.
Silicele topit neuniform dă voalul de-un topaz;
Nu-i geamul spart, dar simt doi picuri pe obraz...
Te-nchipui visătoare-n patul alb, gând dus, citind o carte...
Tot plouă și nu-i pod așa de lung și ești așa departe, de departe, de departe...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-apasă greu ...
M-apasă greu povara, mă-ncovoaie
Sub talpa timpului nepăsătoare
Și din miresmele-i otrăvitoare,
Îmi țese strai sub picurii de ploaie.
Mă rog cu fruntea-n glod și strânse palme,
Ca ghearele strânsorii să se-ndure,
Să piară spulberate sub secure
Și să se-ntoarne vremurile calme!
Dar a mea rugă în zadar se zbate,
Iar timpul, parcă vrând să-mi facă-n ciudă,
Tot rătăcind pe drumuri neumblate,
Târșindu-și pașii-n trecerea lui crudă,
Curge nestingherit și nu se-abate
Din drumul lui nepăsator de iudă.
sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desene pe zăpadă
desenezi triunghiuri pătrate și faci cercuri trapezoidale
în punctul în care se adună toate amintirile tale
după o săptămână de ploaie nu mai e nimic din ce a fost.
ca după un foc de paie; astăzi parcă toate sunt fără de rost.
pași fără de urme, ochi fără vedere, palme fără mângâieri;
nu știi cum să trăiești deodată tot ce ai trăit până mai ieri.
a izgonit, iată, ploaia toți oamenii din jurul tău, și-ai rămas
neputincios, cu mainile prea goale pe lângă trup, și fără glas.
ici -colo câte o amintire începe din nou a fumega
și fug de ploaie, îmbulzindu-se toate să ardă în mintea ta.
desenezi triunghiuri pătrate și faci cercuri trapezoidale.
pe geamul aburit ai înșirat toate amintirile tale.
le ștergi cu palma pe toate și lași geamul să se aburească iar -
mâine va ingheța peste tot și nu- ți vei mai aminti nici tu măcar.
doar sufletul tău va mai desena uneori triunghiuri pătrate
și albe cercuri trapezoidale peste zăpezile toate.
poezie de Lucia Firefly Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izvor cu apă dulce
E bine de stiut ce a fost
Viata să o trăim cu rost
Ce vrem să stim de la nceput
Să lăsăm timpul ce ne-a durut
Tu ai trecut prin viața mea
Să te gândesti eu te-as ruga
Grăbit cum ceasul face rundă
Tu te-ai oprit doar o secundă
Doar vântul lasă-n a ta urmă
Picuri de ploaie ce cad si răsună
Cu umbră rece mă săgeți
Imi spui cuvinte si mă cerți
Că umblu goală prin perdele
Si scutur praful greu din ele
Si am ajuns mereu sa te visez
Oglindă-mi esti cu ochii tăi cei verzi
Legat ai fost printr un ombilic
Că te am iubit acum îți zic
Tu stii că fără iubire in viață
Si fără dragoste speranță
Nu suntem oameni nici chiar fulg
Rămânem doar văpaiea unui rug
Si tu imi spui că ți stau în cale
Că am picioarele prea goale
Că salt dansez aud o melodie
Si că mă joc de a trestiea mladie
Vrei cum bate vântul să tresar
Usor tu treci nu ai habar
Acum eu libertate-ti dăruiesc
Privesc un gol te las si-ti spun trăiesc
Eu sunt izvor cu apa dulce
Si dor mereu eu îți voi duce
Peste lespezi reci de piatră
In trecere mă voi rostogoli
Voi trece lin voi curge si voi trăi
Iar apa limpede de vrei s-o treci
Piciorul tău atinge pietrele rămase reci!
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul biruinței
Pietre
ploaie
vânt
furtună
gând zvârlit
până în marginea căutării în piatră
ninge
cu ochi
plouă
cu vorbe
până în marginea căutării în piatră
clipe zdrențuite
pași sfârtecați
din piatră
picuri
picuri
pe piatră
dar
alături
o floare
floare de nufăr
cuvinte
prinse în rouă
în rouă
zbor și
stea
surprinsă în zbor peste ape pe muchii de raze
poezie de Ioan Daniel Bălan (8 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
În amintiri te caut...
Când mi se face dor,
În amintiri te caut,
Umblând încetișor,
Prin sufletu-mi precaut...
Dar fără să-mi dau seama,
Plâng pleoapele-amândouă,
Așa cum spunea mama:
"Că și-n oameni mai plouă."
Cănd mi se face frig,
Tânjesc să-mi fii aproape,
Dar între noi e-un dig,
"Uscat" ferit de "ape"...
Și fără să-mi dau seama,
Ajuns-ai să-mi fii viciu,
Așa cum spunea mama:
"Că dragostea-i supliciu."
Cănd mi se face rău,
De-atâta "fără tine",
Ți-aș da arma, călău,
Rănind, să mă faci bine...
Căci, fără să-mi dau seama,
Mi-ești ambele deodată,
Așa cum spunea mama:
"Că ești slabă, măi fată."
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua fără dată
Cum trece ziua fără rost
prin acele de ceas stricate,
iar clipele, venind anost,
vorbesc întruna de păcate.
N-am înțeles deloc ce vor
din sfada lor amețitoare,
trecând nestăvilite-n zbor
ca umbre reci pe trotuare.
Le auzeam, fără să vreau,
șoptind necontenit haine
că n-aș dori deloc să stau
să ne iubim după cortine.
Și mă durea disputa lor,
rupând tăcerea absolută,
din franje false de amor
căzute-n umbra nevăzută.
Dar fără veste se-auzeau
bătăi cifrate dinspre ușă
iar acele de ceas săreau
de pe cadranul fără tușă.
Știam că ai venit din nou
din karma unui vis luată
să mă alinți cu un ecou
în seara zilei fără dată.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua fără dată
Cum trece ziua fără rost
prin acele de ceas stricate,
iar clipele, venind anost,
vorbesc întruna de păcate.
N-am înțeles deloc ce vor
din sfada lor amețitoare,
trecând nestăvilite-n zbor
ca vânturi reci pe culuare.
Le auzeam, fără să vreau,
șoptind necontenit haine
că n-aș dori deloc să stau
să ne iubim după cortine.
Și mă durea disputa lor,
rupând tăcerea absolută
din franje false de amor
căzute-n umbra nevăzută.
Dar fără veste se-auzeau
bătăi cifrate dinspre ușă
iar acele de ceas săreau
de pe cadranul fără tușă.
Știam că ai venit din nou
din karma unui vis luată
să mă alinți cu un ecou
în seara zilei fără dată.
poezie de Corneliu Neagu (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua fără dată
Cum trece ziua fără rost
prin acele de ceas stricate,
iar clipele, venind anost,
vorbesc întruna de păcate.
N-am înțeles deloc ce vor,
din sfada lor amețitoare,
trecând nestăvilite-n zbor
ca umbre reci pe trotuare.
Le auzeam, fără să vreau,
șoptind necontenit haine
că n-aș dori deloc să stau
iubirea s-o împart cu tine.
Și mă durea disputa lor,
rupând tăcerea absolută
din franje dense de amor,
țesute-n umbra nevăzută.
Dar fără veste se-auzeau
bătăi cifrate dinspre ușă
iar acele de ceas săreau
de pe cadranul fără tușă.
Știam că ai venit din nou.
din karma visului plecată,
să mă alinți cu un ecou
în seara zilei fără dată.
poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale, ISSN 2247-1545
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua fără dată
Cum trece ziua fără rost
prin acele de ceas stricate,
iar clipele, venind anost,
vorbesc întruna de păcate.
N-am înțeles deloc ce vor,
din sfada lor amețitoare,
trecând nestăvilite-n zbor
ca umbre reci pe trotuare.
Le auzeam, fără să vreau,
șoptind necontenit haine
că n-am dorit deloc să stau
iubirea s-o împart cu tine.
Și mă durea disputa lor,
rupând tăcerea absolută
din franje sacre de amor,
țesute-n umbra nevăzută.
Dar fără veste se-auzeau
bătăi cifrate dinspre ușă
iar acele de ceas săreau
de pe cadranul fără tușă.
Știam că ai venit din nou.
din karma visului plecată,
să mă alinți cu un ecou
în seara zilei fără dată.
poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescarii fără vină
li-s inimile păsări cu aripi frânte-n zbor
și zbor de inorogi cu cornul blestemat
și corn fără de coarne, căci secetă a fost
și secetă de ape cu ochi nedeocheat
și ochi întors spre mare
și mare fără mal
și mare fără barcă
și bărci fără pescar
pescari fără de pipă
și pipă cu mult fum
și fum li se ridică
în inimi este scrum
și iată curge-n inimi
o ploaie de-amăgire
ce ploaie și ce moarte
pândește prin ruine...
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia
Plouă rar... Pe trotuar,
Din asfaltul de cleștar
Aburi ies ( fără sens...),
Doar se vor întoarce iar...
Doi țigani, veterani,
Se ascund... Grăbiți?... Tiptil!...
Răcoriți?... Amețiți
De rachiu, sub coviltir.
Un bătrân chel și spân
Mânios se uită-n sus,
(- Plouă des, fără sens,
Am făcut aseară duș...).
Tac... Privesc... Mă crucesc!...
Doua țațe șed în drum,
Nu e rost de adăpost,
Când e clinci de bârfă, acum.
Râd... Mă mir.... Ce delir!....
Ies și eu... ( Plouă mereu...)
V-am mințit!... Păcălit!....
Ceru-ntreg e-un curcubeu.
poezie de Mugurel Pușcaș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât de singur
Mă simt atât de singur și de uitat de lume,
În mica mea odaie ce-aduce-a închisoare.
De pe pereți m-apasă tablouri sfidătoare,
De la strămoșii noștri, ce mi-au purtat cel nume.
Iar sufletu-mi se strânge, când ploaia bate-n geamuri,
M-afund într-un fotoliu, m-apasă gânduri negre,
Aducerile-aminte ce mi-au rămas integre,
Îmi bântuie prin mintea mea trează, ca vii flamuri.
Îmi cercetez statura în luciul din oglindă.
Mă uit cu nepăsare la fratele meu geamăn,
La fruntea lui brăzdată, privirea fără seamăn,
La umbra ce îmi ține de urât, până-n tindă.
Mă simt atât de singur, atât de gol mi-e pieptul.
Povara grea din anii-mi mai rău mă încovoaie.
Un gând hain îmi spune, prin picurii de ploaie,
Că poate-n vârsta-a treia, nu am călcat cu dreptul.
Mă simt atât de singur, ca un străin în noapte,
Pe drumuri neumblate, pe steiul 'nalt de munte,
Pe pietrele din râuri, pe șubreda lor punte.
Din vorba-mi răspicată, rămas-au numai șoapte.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!