Secvenţă...

O beznă adâncă, iute s-aşternu
Peste fântâna albă, cu mistere
Şi o durere aspră se ţesu
În raiul vechi, al cânturilor grele.

În satul gol, copiii reveniră
Mult mai bătrâni decât părinţii lor,
Iar doinele, cumplit se şi porniră
Pe-un bocet aprig, înspăimântător.

Şi-atunci poteci cu dor abrupt, suirăm
Şi casele de lut păreau altare,
Pe braţul timpului, amar dormirăm,
Destine legănate-n minutare...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Mândra iarnă norii îi cerne
Peste satul de poveste
Stratul alb timid se-aşterne
Peste case, peste creste.

În curţile ce par adormite
Fluturii de zăpadă joacă,
Casele de ger sunt amorţite
Şi mantia albă o îmbracă.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (3 decembrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină cu ceglău-n spate

Cât te-am purtat în spinare,
Măi, Amar!
Nu-s biserici cu altare,
Măi, Amar!
Nu sunt cruci pe la răscruce,
Măi, Amar!
Cu înscris pe un' moi duce,
Măi amar!

Că tu doar m-ai tăvălit,
Măi, Amar!
Pe butuc de osândit,
Măi Amar!
Când rugul m-o ridicat,
Măi, Amar!
Chiar şi-atunci m-ai sfâşiat,
Vai şi-Amar!

Tragă roua clopotul,
Ehehei, Amare!
Io-nviez cu şipotul,
Măi, Amare!!!
Ehei, şi voi fi fălos,
Măi, Amare!
Că te-am azvârlit pe jos,
Dulce-amar!!!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poruncă

leg noapte albă
de noapte albă
de noapte albă
şi filozofez de doi bani

dumnezeul poemelor mele
nu-i decât o însumare de anormalităţi
şi un creier jumătate inimă - jumătate normal

poruncă

"să nu-ţi faci chip cioplit după fiara din tine"

poezie de Alina Florica Stasiuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

acasă, oamenii tăcuţi
au simplitatea înscrisă în gesturi mărunte,
palmele lor bătătorite vorbesc despre grijile peste care s-au culcat stelele aburinde,
mersul lor aşezat pregăteşte creanga de brad
pentru lumea de apoi,
colindele frâng cerul din care se prelinge dorul de cei care s-au dus,
încă un an îşi pune pecetea peste frunţile lor
încreţite de curgerea timpului, înfiorător de năvalnic,
casele par mai mici, cu ochii mijiţi către soarele palid,
iar fulgii firavi cern linişte pentru încă puţin...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interogaţie

Iată, fântâna cu apă vie te-mbie
să-i guşti fecioria din cupa
curată.
Ce verde câmpie mă-mpresoară
şi mă reînvie!
Uite, ciutura încet cum scoate
din străfunduri
adevăruri
şi oamenii de-acasă au mai albit
puţin,
de când mi-am îndepărtat pasul
de locul copilăriei mele,
ce-am luat-o cu mine
spre zări neştiute
şi grele,
iar clopotul bisericii de lemn se-aude
mai stins...
un dor de cei ce nu mai sunt
în jurul fântânii,
încet m-a cuprins...
Îi revăd ca prin vis,
Vai, cum lumea a nins
şi satul în focul amintirii
s-a stins!
Spune-mi, tu, tată,
dacă vom mai dezlega noi amândoi
o altă taină
uitată
sau, şi tu vei pleca departe,
lăsându-mă în neagra
singurătate?

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculptează-mi...

Sculptează-mi orizontul în petale,
Să nu mai simt deloc acest târziu,
Aprinde-mă din visurile tale,
Mi-e întuneric aprig şi pustiu!

Apoi preumblă-te avid prin mine,
Ca frunza toamnei suple, aiurind
Şi-ţi voi spune că mi-e atât de bine,
Fântâna clipei tale, zăpăcind.

Mă încarcă de-o esenţă nouă
La un miracol tandru de hotar
Şi voi gusta setos, lumini de rouă
Din ochii tăi cei fragezi, chihlimbar...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculptează-mi...

Sculptează-mi orizontul în petale
Să nu mai simt deloc acest târziu,
Reaprinde-mă din visurile tale,
Mi-e întuneric aprig şi pustiu!

Apoi, preumblă-te avid prin mine
Ca frunza toamnei suple, aiurind
Şi îţi voi spune că mi-e atât de bine,
Fântâna clipei tale, zăpăcind.

Mă-ncarcă de-o esenţă nouă,
La un miracol tandru de hotar
Şi-ţi voi gusta setos, lumini de rouă
Din ochii tăi cei fragezi, chihlimbar!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântâna mea de lacrimi...

Fântâna mea de lacrimi e adâncă
Şi disperarea nu-şi mai află hat,
Uitarea, ca o boală, ce suflete mănâncă,
Nu în străini, ci-n neamul meu, a secerat.

Nu ştiu cu ce-alifie sufletul să-ţi vindec,
Cu ce să picur rătăcirii tale ochi,
Rog cerului lumină de descântec,
Ca să desţelenesc al tău deochi.

O piatră grea mi-e a ta nepăsare,
O moarte care-şi sapă-n trupu-ţi loc,
Trezeşte-te, mă doare-atât de tare,
Când te-ndoieşti de marele noroc.

Deschide ochiul îmbibat cu zgură,
Priveşte fratele, trimis de Dumnezeu
Şi pe acel ce secole te-a injectat cu ură
De tot ce-i românesc... şi e al tău!

Durere alta nu-i şi nici cunosc povară,
De suflet mai adâncă tragedie n-am aflat,
Decât să uite omul de limbă, neam şi Ţară,
Ca să se-nchine-orbeşte la cel de l-a zombat!

Îmi este milă, Doamne, de rătăcirea-i aspră,
De, cătrănită, inima-i, ce n-aspiră unirea,
Îngenunchez şi-l plâng: îi taie din pedeapsă,
Trezeşte-l, să înţeleagă, ce-nseamnă-n fraţi iubirea!

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recurs

Hai să facem un recurs,
În procesul conştiinţei,
Să aducem timpul scurs,
În oglinda neputinţei.

Vreau să văd într-adevăr
Cine a iubit mai tare,
Cine-a minţit, cu spor
Şi-a trădat prin minutare.

Cine-a spus că vom trăi
Veşnica poveste suplă,
Când suspinele-au rodit,
În durere să irumpă.

Tu sau eu am irosit
Salba de mărgăritare,
Cine umbra şi-a ciunţit
Într-o faptă-ngrozitoare.

Axul putred de ceasornic
Ne-o zvânta amărăciunea
Şi-oi găsi în ochiul dornic,
Împlântată tevatura.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp

Vin tristeţi, se duc ninsori
Peste-a lumii simfonie,
Cântul orei să-l măsori
În clepsidra veşniciei.

Cern secundele-peceţi
Prin organe minione,
Harta timpului îndrepţi
În vestigii fusiforme.

Tropote de ploi nechează
În minutul pitpalac,
Iar poetul-şi arondează
Dorul răstignit pe-un veac.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condiţie...

cuprinde-mi gândurile în căuşul
palmelor tale,
şi-abia apoi ai să poţi sorbi
din pocalul cu zile siclamen,
un strop de fericire,
ridică-mi tâmpla spre
orizontul
cerului purpuriu,
pentru că numai acolo
am să mă ştiu
iubită de tine,
adună-mi petalele toate
de visuri trădate
şi culcă-mi încet, pe spate,
nemărginirea privirii tale iertate,
scoate apă din fântâna
faptelor clare
şi ia-mi mâna firavă
în gândurile tale,
şi-atunci şi numai atunci,
hrăneşte-mă cu nectarul
cuvântului tău...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau

să fiu prieten cu oamenii foarte
trişti care şi-au pierdut copiii atât de bătrâni
încât până şi mama şi tata păreau
nişte sugari în braţele mele (?!) din care
nu au scăpat decât morţi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Te iubesc mai mult decât natura,
Fiindcă tu natura însăşi eşti,
Decât libertatea mi-eşti mai dragă -
Fără voi, ca un ocnaş trăieşti.

Te iubesc cu toată nebunia,
Ca pe-un hău, nu ca pe-un drum de roţi,
Te iubesc mai mult decât se poate,
Cât de mult - să înţelegi nu poţi.

Fără noimă te iubesc întruna,
Şi când beau şi-atunci când spun prostii;
Mult mai mult decât pe mine însumi
Te iubesc. Vreau sigură să fii.

Te iubesc mai mult decât pe Shakespeare
Decât toate cele pământeşti,
Mi-eşti şi decât muzica mai dragă,
Pentru mine, muzica - tu eşti!

Te iubesc mai mult decât speranţa
Gloriei, în veac de vis şi fum,
Decât ţara asta ruginită,
Fiindcă tu eşti ţara mea acum.

Eşti nefericită? N-ai temeiuri!
Nu-L mai mânia pe Cel de Sus.
Decât fericirea mi-eşti mai dragă
şi decât iubirea, mai presus.

poezie de Evgheni Evtuşenko
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe la Caracal

E trist când fiicele ori fiii,
Îşi pierd sărmanii lor părinţi,
Dar sunt de-a dreptul scoşi din minţi,
Părinţii care-şi pierd copiii...

Striviţi sub tainice mistere,
Se duc părinţii spre alt rost,
De parcă nici nu ar fi fost,
Şi-i lasă pe copii-n durere...

Dar timpul lecuie durerea,
Iar truda zilei trece-ncet,
Coşmarul morţii în regret,
Şi soarta îşi impune vrerea...

Dar vrerea-i uneori nedreaptă,
Şi îi răpeşte pe copii,
Lăsându-i pe părinţi pustii,
Căzuţi pe-a disperării treaptă...

Nici timp, nici trudă, nu au vlagă,
S-aline prea cumplitul chin,
Li-i viaţa cupă cu venin,
Şi fără rost e lumea-ntreagă...

E trist când fiicele ori fiii,
Îşi pierd sărmanii lor părinţi,
Dar sunt de-a dreptul scoşi din minţi
Părinţii care-şi pierd copiii!

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

la braţ cu fratele meu,
încep călătoria în timp,
în sat, totul are o altă înfăţişare,
în drum spre biserică, întâlnim casele cu ochi curioşi, care ne privesc mersul prea mult învăţat
printre oameni,
trecem pe lângă fântâna din care au izvorât toate misterele lumii,
îl întreb despre fiecare câte ceva,
unii au plecat puţin pe lumea cealaltă
ca să le facă loc urmaşilor lor,
alţii încă îşi aşteaptă pe la porţi fiii rătăciţi
pe meleaguri cu crivăţ de dor,
o tăcere de plumb se aşază între noi doi
şi ne lipim frunţile de cerul răsfrânt spre apus,
nicăieri n-am simţit cântecul greierului mai suav
ca aici,
nimeni nu ne spune de ce s-a grăbit timpul
să ne-aducă pânze albe în păr,
doar icoana bunicilor ne mai alungeşte pulsul
ce-l ritmăm pe un dangăt de clopot
sfâşietor...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină

Rugăciune-n scut de dor,
Mai sculptezi nemărginirea
Sufletelor care dor,
Izbăvind nimicnicia.

Doină, care arzi mocnit
Peste oamenii-tranşee,
Cânt firav, calm priponit
Într-un suflet de femeie.

Rămăşiţă de-acatist,
Zaci în mădulare zvelte,
Cântec viu, cu zbor închis,
Îngerii să te îndrepte.

Şi de-o fi să adăstăm,
Înc-o dat' în raiul vieţii,
Haideţi, doine să-intonăm
În lumina dimineţii!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-mi rup din buze

Privesc la tine, dragul meu,
Şi-mi rup din buze zâmbetul amar
Să treacă blând pe gura ta, iubite,
Cu adierea vântului hoinar.
Cu-acest sărut doresc să-nchizi
O Lună albă, în ochii tăi de cobalt,
Ce-mi sunt dulceaţa clipelor de-acum,
Pline de dragoste, şi multă aşteptare.
Privesc la tine cu sufletul deschis,
Din el am tot făcut poteci şi poduri,
Să te primesc în mine ceas de ceas
Cu toate ploile din umeri şi din paşi.
În mine vreau să strâng tot ce aduni
Să pot gusta cu ochii cerul şi privirea
O altă lume ce te strânge azi în ea
Cu Soarele ce mă doreşte... singură şi tristă.
Îmi rup din buze zâmbetul amar
Să treacă blând pe gura ta... şi astăzi
Să te sărute cu-adevărul scos din fire
În care ţin iubirea mea, şi dorul ce te strigă.
Din mine rup fărâme de tăceri
Din buze las să cadă lacrimi şi suspine
Cu toate mă aşez în faţa ta prin gând
Să mă adormi când simţi a mea durere.
Să mă adormi cât ţine viaţa
De nu m-adună Luna din poteci
Să mă ridice într-o noapte pentru tine
Să mă trezesc a doua zi pe perna ta.
Să mă adormi, de nu ajung la tine,
Cu gândul şi cu a ta inimă de înger
Să nu simt paşii Timpului prin mine
Trecând fără sărutul şi îmbrăţişarea ta.
Să nu mă sape Timpul ca şi plugul
Să nu îmbătrânesc în dor şi aşteptări
Să nu mă treacă Soarele şi Luna
În lumea drepţilor... cu zâmbetul amar.

poezie de Adelina Cojocaru (26 februarie 2019)
Adăugat de Cojocaru Adelina-(Noapte Argintie)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină

Rugăciune-n scut de dor,
Mai sculpezi nemărginirea
Sufletelor care dor,
Izbăvind nimicnicia.

Doină, care arzi mocnit
Peste oameni în nuclee,
Cânt firav, calm adormit,
Într-un suflet de femeie.

Rămăşiţă de-acatist,
Zaci în mădulare zvelte,
Cântec viu, cu zbor închis,
Îngerii să te îndrepte.

Şi de-o fi să adăstăm
Înc-o dat' la raiul vieţii,
Haideţi doine să intonăm,
În lumina dimineţii!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea muierească e un lucru de temut şi oricare trebuie să se păzească de ea. Acolo unde muierea a iubit mai mult, acolo tocmai se va răzbuna mai cumplit. Iute vine dragostea muierilor şi iute vine ura lor, care, odată iscată, mai mult ţine ca dragostea.

J. Bedier în Tristan şi Izolda
Adăugat de Gabriela Militaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau să plec

viaţa-mi este popas de picături de lacrimi, în căuş de stâncă
în bocet îmi târşesc cu greu paşii, pe-a cerului albastră boltă
vântu-mi cu zbateri în depărtări îmi umileşte, sorta-mi crudă
astăzi mi-a venit singurătatea pentru mine şi este prea adâncă

am tâmple ce strigă şi sălbatec dor, apăsate de grele clipe
braţele-mi atârnă-n trunchiuri de copac, ce sunt mult prea grele
picioarele-mi sunt piatră grea, povară ce poartă numai durere
sufletul mi-e rană fără putere şi sângerează, fără a vrea a piere

privire-mi devine oarbă şi pierdută-n searbădă şi-n tulburată ceaţă
am devenit tablou de strigoi, ce umblă printre gânduri, în astă viaţă
destinul meu acum se certă la un hotar al morţii, în grea şi amară luptă
nu vreau să plec sa fiu uitare, o flore pe un mormânt ce vrea să plângă

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!