Doină

Rugăciune-n scut de dor,
Mai sculptezi nemărginirea
Sufletelor care dor,
Izbăvind nimicnicia.

Doină, care arzi mocnit
Peste oamenii-tranşee,
Cânt firav, calm priponit
Într-un suflet de femeie.

Rămăşiţă de-acatist,
Zaci în mădulare zvelte,
Cântec viu, cu zbor închis,
Îngerii să te îndrepte.

Şi de-o fi să adăstăm,
Înc-o dat' în raiul vieţii,
Haideţi, doine să-intonăm
În lumina dimineţii!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină

Rugăciune-n scut de dor,
Mai sculpezi nemărginirea
Sufletelor care dor,
Izbăvind nimicnicia.

Doină, care arzi mocnit
Peste oameni în nuclee,
Cânt firav, calm adormit,
Într-un suflet de femeie.

Rămăşiţă de-acatist,
Zaci în mădulare zvelte,
Cântec viu, cu zbor închis,
Îngerii să te îndrepte.

Şi de-o fi să adăstăm
Înc-o dat' la raiul vieţii,
Haideţi doine să intonăm,
În lumina dimineţii!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor uşor de umbre, chipul tău, femeie

în mine se-firipă viesparul poftei hâde
când murmură izvorul si soarele-ţi surâde,
şi razele lui dulci încearcă să te plouă,
calcând ca o madonă pe picături de rouă.

îmbălsămezi pământul cu alba ta minune
când muzica naturii se-aude-ncet pe strune
şi-apari aşa deodată cu trupul sibilin,
cu aere suave într-un decor divin.

un zâmbet de femeie din vraja ta născut,
făcând din al meu suflet un ne-ndoielnic scut,
din ura milenară a strâmbelor pisanii,
când se încrucişară doi ochi atăt de stranii

şi-au coborât văzduhul în straie de safir
ca un tăiş de fildeş din ţara lui Ofir,
lumina nevisată în care s-au scăldat
mi-a fost noroc pe viaţă atunci când mi s-au dat.

privesc nemărginirea şi stau mereu la pândă
ca ieri se naşte astăzi din ziua de osândă,
şi te aştept, iubito, în luna lui april
să-ţi dau în dar pe viaţă- un roşu trandafir.

zbor uşor de umbre, chipul tău, femeie,
peste câmp de vise, dor de elizee
se-afundă-n întuneric ca umbra unui mort,
ca vasul ce se rupe de malul unui port.

te-ai stins şi ai rămas lumina fără nume
şi te-ai pierdut haotic în neştiuta lume
pe ceruri de argint degeaba te mai caut
e ca un cântec trist, un îngânat de flaut...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (6 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O doină insulară

Sufletu ţi-e cânt închis în gând
Nu lasă durerea de el să te despartă
Si voalul vieţii din nouri coborând
Cu suliţa trădării spre tine îndreptată

Doineşte si iubeşte mai departe
Nu te întorce din mers clepsidră
Nisipuri scurse doar la jumatate
Si cerne viaţa toată într-o firidă

Se aude cânt în laga departare
Clateste-ti ochii in zarea din amurg
Se sparg talazuri repezite-n mare
Din spumă apare albul demiurg

Creator al sufletelor frumoase
Coboară acuma printre muritori
Ne spune taine cântând din oase
Doineşte jeluind privind spre nori

Tot ce este bun sau rău e viaţa ta
Iubeste-o ca pe o zi de vară
Soarta cât am vrea n-o vom schimba
Este un cânt o doină insulară

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moarte ucisă

Poezie sau femeie
tot una-i...
într-o frântură de vis
o cuprinzi
când pletele-şi scaldă
în bruma dimineţii.

E un vers – poate nemuritor,
poate un gând ucis
dinainte de naştere.
e poezia – femeie ce rămâne
într-un suflet rebel,
într-un suflet chinuit unde
moartea ucisă dă naştere
poeziei
ce zăcuse ascunsă
ca lacrima în trup închis
de femeie
cu parfum exotic
de poezie...
... eşti tu, femeie
sau poezia s-a născut
din tine?...

poezie de Elena Olariu din Şoapte înscrise pe frunze (2010)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legendă

Arzi, flacără sfântă, arzi,
arzi în noaptea aceasta adânc chinuită.
Prea fericită eşti, prea fericită,
piatră scumpă a valurilor,
cristal în colierul pâraielor!
Rugă nălţată pentru o roză-cunună a ţărmului,
în aburul miresmelor, primăvara-n poiana
în care cresc aştri în iarbă
şi cuvintele-n zbor se rotesc ca dansul de fluturi
peste focul buzelor tale!
Sfinte, prea sfinte, arzi şi strigă,
strigă enormul cuvânt al inimii noastre
în această noapte de chin.
Martir în grădinile împărăteşti să te mistui
cu o flacără mare!
Flacăra, flacăra este a ta,
flacăra, hulubul arzând care trece în zbor
peste capul tău, noaptea,
flacăra, focul de aur purtând
sfâşiatul tău suflet, prin întunecime!

poezie clasică de Gunnar Ekelof, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm

Haideţi cu noi la ceruri
Strigau îngerii sacrii din zbor
Şi tu şi el şi ea şi fiecare
Depăşind frecvent faze fatidice
Împliniţi porunca iubirii
Trecând peste sintagme de ură
Aplicaţi activ legea dreptăţii
Cu sentimente de înălţare
Pentru slava Celui de Sus
Implementaţi adevărul în suflet
Pentru slava voastră viitoare
Până la zenit să proiectaţi lumină
Adunaţi comori pentru suflet
Şi veţi avea acces spre eden
Cu îngerii în mod desluşit.

poezie de David Boia (17 februarie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina sub semnul îngerilor

Zâmbetul a evadat din cetatea întunericului
Şi s-a aşezat în palma mea ca un fluture de lumină.
Viaţa ce mi-a dăruit-o a fost întâia lecţie din istoria lumii
Trebuia să învăţ să trăiesc
Şi să zbor odată cu îngerii, să clădesc.
Timpul să se oprească în capitole,
Ce-mi inundă sufletul cu iubire de semeni
Privind cerul am adormit şi îngerii au coborât
Pe irisul închis de cortina gândului
Clipele sunt brodate cu îngeri şi poezia se revarsă
Peste malurile tăcerii, într-un tangou al iubirii.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această tristă dimineaţă

Cocoşul negru a cântat în zori
Spărgând lumina dimineţii,
Pădurea fără pomi foşneşte în fiori
Scuturând o frunză în amurgul dimineţii.

S-a înălţat spre cer un suflet pur
Să colinde printre stele-n veşnicie,
Trupu-i zace în pământul sur
Privegheat de-o candelă pustie.

Bat clopote în dungă a blestem
Ce a căzut în toamnă pe pământ,
Mă simt prea singur şi mă tem
Că viaţa toată zace-ntr-un mormânt.

E prea tristă această dimineaţă peste sat
În casa-n care s-a născut maestru,
De aici, din odaia cu un singur pat
Vă salută umil un trecător terestru.

El a plecat sub un convoi de flori
În fumul de tămâie şi bocete de dor,
În suflete s-au aşternut ninsori,
Peste poet, peste trubadurul călător.

Aprind o candelă la geam
În aşteptarea colindelor de iarnă,
Ascult un cântec şi plângeam
În cea mai înaltă celestă strană.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutând

Căutând îndelung acea reconciliere
a mea
cu propriul sine,
bântuind în lumea ideilor pure,
mi-am găsit sufletul, drumeţind
pe-o îngustă cărare...
Fusesem pe urme de adevăr,
simţisem înălţarea extatică,
într-un zbor fără seamăn,
nu ştiam cine sunt între nori
şi pământ...
Te zăream uneori, flămând,
aşteptând pe o frescă
de gând,
tu, lumină în haosul lumii
de rând,
iubire mereu renăscând, întrupare
cerească,
arătare lumească,
miracol plăpând, mă-mbrăcai în tăcere,
peste vreme păşind...
Mai lasă-mi un timp, te rugai
într-o doară,
căci lutu-mi firav a-nvăţat
de-atâtea ori să moară
de dor...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumina blândă a dimineţii

În lumina blândă a dimineţii,
Tu-ţi bei cafeaua-n pragul vieţii,
Şi sufletul tău ţi-l deschizi,
Ca soarele să oblojească răni de nedescris.

Tu vrei să-nchizi acele răni,
De-ai fi tu singur printre ei,
Dar lumea nu-i făcută pentru unul,
Ci pentru oameni cu suflet colorat.

Depinde doar de noi ce vom purta,
Ce armonie de culori alegem,
Pentru ca sufletul din noi să lege,
O rană ce o credeam de nevindecat.

Şi în lumina blândă a dimineţii,
O rană veche se închide,
De laşi în urmă suflet negru,
Şi-nbraci frumoasa zi ce se ridică,
Stând la cafea în pragul dimineţii.

poezie de Mihaela Dolores Balaj din Lăcrămi din suflet (martie 2019)
Adăugat de Mihaela Dolores Balaj
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubite,

pictează-mă în culorile nemărginirii
supreme
când sufletele nostre boeme îşi vor da
ultima lor întâlnire
spre moartea nebună,
ceea ce n-ai ştiut niciodată este
că-n mâna mea stângă ţi-am pecetluit
o cupolă arzândă de gânduri sihastre,
pentru a mă cunoaşte o nouă viaţă
prin Calea Lactee,
lacrimile mele de femeie te-au cizelat
în cel mai iubit bărbat de pe pământ,
în infinitul mării albastre mi-am ascuns
zâmbetul,
ca să pot să te cânt asiduu, în univers,
uite, chiar din versul acesta firav,
ţi-am şlefuit o altfel de nemurire,
cu tine am fost cea mai frumoasă,
dar şi cea mai tristă fiinţă lumească,
am înălţat castele de nisip prin iluzii
de viaţă atroce,
până când inima mea avea să-ţi invoce
nimicnicia,
din scoici de tăceri am adunat perle de patimi,
ca să-mi auzi paşii, când fi-vei singur
pe plaja pustie,
ţie ţi-am dăruit mantii de stele
într-o aprigă vreme, când tu mă iubeai cu toată
dragostea străbunilor noştri...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp neştiut

Învăţam să trăiesc prin iubire,
mă-nălţam pe aripi de visare,
la capăt de vreme, într-un timp neştiut,
iubitul meu, de demult...
iar cuvintele creşteau poveşti,
prin trupurile noastre lumeşti
se cerneau,
modelând suav nemărginirea...
Respiram prin zâmbetul tău cald,
mirosind a primăvară
şi-nfloream în petale de rouă
în fiecare dimineaţă nouă...
Mă-nchideam în risipa de suflet stelar
ca-ntr-o floare albastră să răsar,
prin ninsori de argint, inima-mi
cu dragostea ta mi-am pecetluit...
Totul era sfânt, într-un timp neclintit,
îngerul meu, mult prea iubit!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am făcut compromisuri – şi vreau să vă spun că m-a atins la un moment dat că pe lângă romanţe, tangouri, îmi place şi un cântec de petrecere – de altfel este normal, românul îşi spune aleanul într-o romanţă sau o doină şi când se simte bine, vrea un cântec de petrecere şi la un moment dat mi s-a interzis să mai cânt aceste cântece de petrecere... dar cum era să cânt "dă-i cu munca până la ziuă" în loc să cânt "dă-i cu şpriţul până la ziuă"?

Gică Petrescu în interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie

Cum să cumpăr fericirea
De-a păşi în calea voastră
Peste flori?! Femei şi mame,
Fericirea e a voastră!

Cum un zâmbet să picteze
Lacrimi, norii de furtună?!
Voi sunteţi nemărginirea,
Cânt cu inima română...

Din surâsul tău, femeie,
Fluturi au zburat spre cer.
Mâini de aur, chip de zee,
Vis, scânteie şi mister...

Tu eşti flacăra de veghe,
Înger smuls din Prometeu,
Evă fără de pereche,
Calea către Dumnezeu.

Eşti biserică şi rugă,
Păr de valuri, ochi de stea,
Ce-ntunericul alungă.
Tu eşti fericirea mea!

Cum să nu iubesc, femeie,
Ochii tăi, nemărginirea?!
Eşti în lumea asta totul!
Eşti speranţa şi iubirea.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa de zbor

Era atât de... altfel, de singur într-un zbor
Prin galaxii pe care nicicând nu le-a parcurs,
Dar, totuşi, cunoscute din timpuri ce s-au scurs,
De când era un suflet născut... în viitor.

Purta în el cunoaşteri, şi singure-au crescut,
Odată cu atâtea învăţături ce-ar fi
Menite să-i ofere puterea de a şti
Lumina să o poarte spre tot ce-i decăzut.

Scânteie-n întuneric, bucată din destin,
Iubire-n nefiinţă cu zborul efemer,
Sămânţă de lumină alunecând pe cer,
Dorinţă de-ntrupare şi mesager divin.

Îşi simte rătăcirea de-o clipă într-un zbor
Pe care îl parcurge doar pentru a găsi
Acea pereche care e tot ce şi-ar dori
În viaţa efemeră a unui muritor.

Să mai fi fost vreodată cu ea? E un mister!
Dar ştie că menirea-i deplină, pe Pământ,
E numai s-o găsească, să nu se lase-nfrânt
În marea căutare, sub doar un singur cer.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hrănirea sufletelor

dedicaţie lui Diodor Firulescu

Ţi-am aruncat un colţ de pâine şi un os
Tu, câine ce lătrai în noapte.
Pentru a hrăni suflete din pântecele tău
Sacre doine şi balade cânt pentru Divinitate
Mi-ai arcuit iubirea şi mi-ai arătat îngeri
Ce cântă şi suspină printre suflete meschine
Atingere şi umbra risipită peste lumina mea mai mică
Tu eşti valoarea clipelor nerostite
Te voi ancora în visul meu, iubitule,
Eu pururi te conduc spre univers şi licărit
Tu-mi luminezi a mea fărâmă de lumină.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

îţi simt pasul, rătăcindu-mi prin suflet,
îţi ating zâmbetul, perpendicular
peste inima mea,
ne învârtim în cerc,
te privesc adânc în ochii senini
şi mi te plimbi în artere,
te respir, în vreme
s-a făcut târziu,
nu mai ştiu ce pasăre cântătoare
ne-a zvonit neuitarea,
din ce licoare am băut amândoi
soare în iulie,
pentru care apus
ne-am pus aşezământ
cuvintele,
care scriu ireversibil
o altfel de iubire...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge...

Ninge peste mine, ninge ca-n poveşti,
Mă topesc în faldul umbrelor lumeşti.
Şi mi-e dor de mâna gândurilor tale,
Tot altarul nostru strigă în petale.

Nu mai ştiu nici ora care să te-aducă,
Te-ai pierdut în toamna visului-nălucă,
Mi-este gri în sânge şi te-aştept sfioasă,
Ninge cu iertare din iubirea noastră.

Suntem două unde ce nu s-au văzut,
Două cânturi-sfere care au tăcut,
Mi se face moarte-n gleznele cărunte
Şi-ţi adorm privirea-n triste amănunte.

Te iubesc de-o eră şi încă pe-atât,
Ninge-mă în clipa zborului durut,
Mi-este teamă iarăşi de plecări de humă,
Vino să petrecem într-un fulg de spumă!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai nani, nani

Hai nani, nani,
Lumina mamii...

Să-ţi cânt şi-n seara asta, lumina mea, să-ţi cânt...
Dar uite-ncep un cântec şi altu-mi vine-n minte, -
Şi-acela, dragul mamii, e fără de cuvinte
Şi plânge-aşa cum plânge cumplitul ăst de vânt...

Hai nani, nani...

Să-ţi cânt, lumina mamii, şi iar încep şi iar
Cuvintele-şi pierd şirul, - că vezi, în astă seară
I-atât de-amarnic cântul ce-l spune vântu-afară,
De parcă-ar plânge-ntregul săracilor amar...

Dar tu aştepţi un cântec - că tu ce ştii de vânt!
Şi ce să ştii ce spune-n amarnica-i poveste?...
O, tu nu poţi pricepe nimic din toate-aceste...
... Să-ţi cânt şi-n seara asta, lumina mea, să-ţi cânt...

Hai nani, nani,
Lumina mamii...

... Şi iar rămân de parcă nu mai găsesc cuvânt
Din tot ce-ţi spun alt-dată în cântecele mele,
Şi feţi-frumoşi, şi zâne, şi cer, şi flori, şi stele
Şi-au amuţit povestea de parcă nu mai sunt...

Hai nani, nani...

Adormi în caldu-ţi leagăn, lumina mea, şi taci -
Nu pot cânta şi încă nu eşti destul de mare,
Ca să-ţi pot spune basmul cel nesfârşit, în care
Se sting de frig şi foame copiii cei săraci...

poezie pentru copii de Elena Farago
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul de doină se poate alina numai cu o doină de dor.

aforism de David Boia (19 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!