Şi-mi rup din buze

Privesc la tine, dragul meu,
Şi-mi rup din buze zâmbetul amar
Să treacă blând pe gura ta, iubite,
Cu adierea vântului hoinar.
Cu-acest sărut doresc să-nchizi
O Lună albă, în ochii tăi de cobalt,
Ce-mi sunt dulceaţa clipelor de-acum,
Pline de dragoste, şi multă aşteptare.
Privesc la tine cu sufletul deschis,
Din el am tot făcut poteci şi poduri,
Să te primesc în mine ceas de ceas
Cu toate ploile din umeri şi din paşi.
În mine vreau să strâng tot ce aduni
Să pot gusta cu ochii cerul şi privirea
O altă lume ce te strânge azi în ea
Cu Soarele ce mă doreşte... singură şi tristă.
Îmi rup din buze zâmbetul amar
Să treacă blând pe gura ta... şi astăzi
Să te sărute cu-adevărul scos din fire
În care ţin iubirea mea, şi dorul ce te strigă.
Din mine rup fărâme de tăceri
Din buze las să cadă lacrimi şi suspine
Cu toate mă aşez în faţa ta prin gând
Să mă adormi când simţi a mea durere.
Să mă adormi cât ţine viaţa
De nu m-adună Luna din poteci
Să mă ridice într-o noapte pentru tine
Să mă trezesc a doua zi pe perna ta.
Să mă adormi, de nu ajung la tine,
Cu gândul şi cu a ta inimă de înger
Să nu simt paşii Timpului prin mine
Trecând fără sărutul şi îmbrăţişarea ta.
Să nu mă sape Timpul ca şi plugul
Să nu îmbătrânesc în dor şi aşteptări
Să nu mă treacă Soarele şi Luna
În lumea drepţilor... cu zâmbetul amar.

poezie de Adelina Cojocaru (26 februarie 2019)
Adăugat de Cojocaru Adelina-(Noapte Argintie)
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am indrăgostit

E zi de april astazi în calendar.
Singur merg pe drum şi te zăresc
Pasul tău încet, catifelat şi clar
Mă inundă în vis. M-opresc.

Vai!
Şi zâmbetul tău cald,
Şi ochii tăi ce ard,
Privesc nedumeriţi la mine.
Eu
Te privesc cu dor,
În taina te ador,
Căci m-am îndrăgostit de tine.

Gingaş mă priveşti cu ochi de catifea
Şi păşeşti zburând cu dor nebun.
Mi-ai rămas în gând şi nu te pot uita.
Te iubesc, dar nu pot să-ţi spun.

Vai!
Şi zâmbetul tău cald,
Şi ochii tăi ce ard,
Privesc nedumeriţi la mine.
Eu
Te privesc cu dor,
În taină te ador,
Căci m-am îndrăgostit de tine.

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revenind nesilit la tine

Rătăcitor plin lume şi prin aşternuturi
Albe ca de margarete calde,
Am tot muşcat şi-am prins săruturi
Din buze pline cu parfum de izmă verde
Ce se pierdea prin gura mea, hoţeşte,
În timp ce ochii vânturau în grabă
Miile de fire unse cu ulei de nucă coaptă,
Ce-mi înfiora plăcut doi irişi, tremurând în păr,
În părul ei atât de lung şi moale,
O salcie muiată-n râu şi-n ploile de vară
Ce caută cu disperare Soarele, să se usuce.

Pribeag prin braţe de femei străine-am fost
Cu sânii dornici să atingă cerul,
Muiaţi în şpriţ de vin, şi-apoi în miere,
Mi-au fost dulceaţa limbii mele, ore-n şir,
În timp ce amiciţia de-amor strângea
În taină, toate clipele trăite în extaz
Cu bucuria unui suflet ce a dat în pârg
Atins de vraja razelor ce-aduc iubirea,
Iubirea trecătoare, ce abureşte inimi,
Trezindu-mi dorul să mă-nec în locul
De unde am fugit aseară,
Un loc dorit, să mor aprins,
Să mă cufund în el de-a-ntregul, nesilit,
Să te iubesc, aşa... cum mă iubeşti, şi-mi
ierţi... plecarea mea nebună.

Revenind nesilit la tine
Mă vreau rob gândurilor tale
Mă vreau căptuşit în dragostea ta nemuritoare
Ce îmi ciugule din inimă, oriunde m-aş afla cu trupul.
Revenind nesilit la tine
Mă vreau sorbit de stele şi de Lună,
Mă vreau muşcat de gura ta nebună,
Până apare fruntea cerului în coarne
În coarnele de Soare ce ridică marea
Marea somnoroasă şi sătulă de atâta linişte
De atâta noapte şi iubire, ca şi mine
Un simplu păcătos ce a uitat să mai respire
În cuibul unui trup în care focul nu se stinge
Fierbându-mă ca şi pe-o mare în gura Regelui divin
Ce se coboară-n şoldurile apelor de bună voie
S-adoarmă legănat şi uns de mierea celei ce se lasă prinsă
De cel ce învie şi apune răsăritul
De cel ce caută prin focuri Infinitul
Un Infinit născut de el, chiar în cele mai ascunse locuri
Unde cerul poate să coboare cu tot Raiul
Dacă tu mă vrei ca şi pe-un Soare,
Să răsar şi-apoi s-apun în tine... fericit.

Nesilit revin la tine, dragă doamnă!
Sunt pasărea ce caută cu disperare cuibul
În care am apus şi-am răsărit de mii de ori
Iubindu-te până şi-n răni
Cu trupul meu făcut ca şi o scoică
Cu lacrima din ochii mei
Cu palma mea - o floare caldă
Cu gura mea suflând în tine
Toată mila şi iubirea mea din inimă
Cu care te caut şi te cerşesc şi astăzi
Celui ce-mi cunoaşte inima şi gândul
Şi toată rătăcirea mea, de om pribeag,
Din care tu nu ai lipsit nicio secundă,
Nu ai fost stinsă şi înlăturată de nicio altă femeie
Cu care am respirat şi am consumat pieritoare clipe
de amor.
Nesilit revin cu ochii mei la tine
Să-mi caut lacrimile şi iubirea
În cuibul dureros de frumos
Pentru alinarea sufletului şi a degetelor mele
Ce te-au gustat neobosite
Ca şi un pictor ce-şi face ultimul tablou
Înainte de a trece în lumea drepţilor.
Nesilit de nimeni, te iubesc!
Te iubesc din toată inima mea de păcătos
Cu care am închiriat dragoste atâta vreme
Cu care am cumpărat anotimpuri şi femei
Toate, toate, trecătoare
Prin inima mea ce te ştie până în adâncuri
În locul ce mă face stăpân şi unicul Rege
Ce ţi-a simţit fiecare tresărire a firii
Iubindu-te după cum e scris în Scriptură
După nevoi, în necaz şi bucurie, fără prefăcătorie.
Nesilit mă vreau în tine,
În locul ce mă strigă mut:
Aici e pragul sufletului tău
Un loc numit... Acasă!
... Dragul meu, te adun din crâng cu dorul!
Risipită şi tăcută,
Te adun din crâng cu dorul,
Slab mi-e sufletul şi ochiul
Că nu te-am văzut o vreme.
Pe sub sălcii îngheţate
Stau cu Iarna şi te plâng
Am în mine un dor mare
Ce mă pune să te strig.
Nu am bucurii şi ceasuri
Să mă lege ca şi tine
În hamuri de Lună plină
Cu lungi ceasuri de iubire.
Nu am ape să mă spele
De durerea mea din pântec
Şi nici Soare să mă cheme
La o nuntă-n crâng de păsări.
Nu am braţe pentru noapte
Să o strâng la pieptul meu
Am doar versuri şi chemare
Pentru tine dragul meu.
Muşc din Lună uneori
Cu doi ochi şi buze plânse
Buze arse de căpruiul
Ochilor, ce te aşteaptă.
Stau cu cerul la poveşti
Să mă poarte peste lume
Să mă ducă prin senin
Să mă răcoresc în suflet.
Să mă lege, să mă urce
Sus în Carul celor sfinţi
Să mă piardă prin albi îngeri
Unde pacea o găsesc.
Să mă sting puţin în ceruri
Să nu văd nimic din timpul
Când te-am adunat în buze
Cald, şi plin de fericire.
Să nu te aduc în mine
Iar şi iar, cu Luna blândă
Când pe coapse te iubeam
Cu a mea palmă fierbinte.
Să nu te aprind în cuib
Cu un gând ce nu mă lasă
Să te pierd din pielea mea
Unde ţi-ai lăsat sărutul.
Să nu simt parfumul tău
Cum mă unge şi mă arde
Pe lobul urechii stângi
Ce ţi-a fost în dinţi, alună.
Risipită... te aştept!
Cu tot Soarele în mine
Să te prind în aur cald
Să te încălzesc iubire.
Am să-ţi fiu pământ sub tălpi
Şi o apă ce te spală
Pe carne şi glezne moi
Ce au pribegit o vreme.
Am să fiu o stea ce pică
Peste pieptul tău în noapte
Când în vise rătăceşti
Şi ai somn vegheat de fluturi.
Am să te adun în mine
Mângâiat de nori şi frunze
Când o Toamnă se grăbeşte
Peste noi să lase ploaie.
Am să te iubesc şi-n ploaie
Am să-ţi sorb din gene picuri
Picuri calzi ce se grăbesc
Să mă prindă de obraji.
Să mă prindă cu albastrul
Ochilor îmblânzitori
Ochii tăi frumoşi de cobalt
Cerşetori de dragoste.
Numărând picuri de ploaie
Am să te sărut pe frunte
Unde gândul şi cu cerul
Stau îmbrăţişaţi şi muţi.
Iţi voi număra cuvinte
Din buze şi degete
Ce vor prinde cânt pe mine
Note pe un portativ de om.
Voi alege să strâng şoapte
Rostite din drag şi dor
Să scriu versuri pentru cerul
Ce te-a pus în ochii mei.
Ce faci acum? Eu sunt cu versul
pe pajiştea cerului
Unde te chem cu ochii
Să mă citeşti!
Voi alege să număr minute
În care te voi aprinde în coapse
Cu toate valurile tinereţilor
Ce te-au crescut în mine.
Voi alege să te ţin înnodat
În cuibul păcătos ce te arde
În adâncul în care tot cerul coboară
Dacă dragostea este fără prefăcătorie.
Voi alege să-ţi strâng urmele toate
Lăsate din palme pe umerii mei
Toate fericirile născute din tine
Ce vor muşca din păcătoasa mea carne.
Voi strânge din a ta gură cu irişi
Fiecare zâmbet de bucurie
Buchete de flori voi face din ele
Să mă însoţească oriunde voi merge.
Voi alege să număr iubirea
Din umbrele cu care mă înveleşti
Cu toată orchestra inimii tale
Lăsată în mine, să te aud cum mă cânţi.
Voi alege să respir cum respiri
Să te am în mine cu totul
Să nu te mai pierd nicicând iubite
Din nepotrivire de ritm şi temperatură.
Ce faci acum?
... Te pierzi printre rânduri? Pierde-te!
Timpul adună din noi sâmburi
Sâmburi de iubire, curaţi,
Ce au fost adormiţi, dar nu morţi
În inimile ce nu şi-au spus Adio.
Durerea e mare când constaţi că eşti viu
În trecutul ce vântură frunze
Frunze şi ani, dar nu şi iubirile
Iubirile reciproce... ce sunt trainice.
... Te pierzi printre rânduri? Pierde-te!
Pe tine nu te poţi pierde din inimă
Oricât de tare te doare
Pulsul e plin de viaţă şi noi
Realitatea ce pulsează în sânge.
Pulsează în vene fierbinte
Secându-mă şi pe mine
În aşteptări aruncate pe ape
Asemeni florilor descântate sub Lună.
Mă poartă prin felinarele serii
Şi prin arborii de ceară
Arbori cu energii pozitive
Sorbitori de întuneric şi vrajă.
Refuză să fiu Eva tristă
Plină de păcat şi gânduri
O palmă de tină scursă
Prin fotografii cu tine.
Ei mă aprind ca pe o torţă
Nestinsă şi răbdătoare
Să te-aştept arzând tot Timpul
Ce mă ştie făr' de tine şi tristă.
Să suspin în ei, şi-atât,
Şi-n suspin s-adun trecutul
Un trecut ca şi un cer
Ce iubeşte mut pământul.
În tăcere să te-aştept!
Să iubesc ca şi un cer
Să mă plec cu reverenţă
În faţa Olarului nostru.
Să mă bucur de pământ
Şi de viaţa noastră scurtă
Şi de clipele cu tine
După voia Tatălui.
Să fiu blândă-n aşteptare
Chiar de scriu poeme mii
Ele vor sculpta pe veci
Al meu suflet plin cu tine.
Vreau să te găseşti în ele
Peste vreme şi în vreme
Când a mea fiinţă cere
Cupa fericilor în stele.
Vreau să ai din mine versul
Când un ceas te trece văduv
Să fiu vie în albastrul
Ochilor iubiţi de mine.
Să arunc în ei un vers
Singurul ce te alină
Singurul ce te-a cerut
Ani, şi ani, la Dumnezeu.
Risipită, te aştept!
Sunt ţărână pe poteci!
Merg cu vântul şi te caut
Până-n brâul cerului.
Mi-a rămas doar rugăciunea
Sol trimis la Dumnezeu
Să mă binecuvânteze grabnic
În îmbrăţişarea ta.
Şi dacă anii s-or grăbi să treacă
Prin mine fără de sărutul tău
Voi sta ca şi o stâncă mută
Îmbătrânind de dorul tău.
Voi toca în mine ceasuri
Cu lungi primăveri şi flori
Voi spera s-ajungi cu toamna
Să fiu frunză-n talpa ta.
Şi de nu o să apari
Nici în toamne nici în ploi
Voi aprinde-n sobă focul
Pentru primi fulgi de nea.
Am să te aştept cu iarna
Albă ea, albă şi eu
Şi-am să cânt colinde scurte
Lângă bradul de Crăciun.
Voi sta ghem în aşteptare
Chiar de moartea mă ciupeşte
Chiar de mă smintesc şi plec
Pe sub nuci cu nebunia.
Chiar şi-acolo am să pot
Să te-aştept cu bobul firii
Lacrima ce nu se pierde
Oricât de smintit ajungi.
Chiar şi nebunia plânge
Adevărul şi Iubirea
O găseşti prin poezii
Scrise de nebuni ca mine.
Risipită, te aştept!
Chiar de-ajung un pumn de lut
Chiar de am la tâmplă crucea
Sărutată scurt de păsări.
Caldă te voi aştepta
Pe o pajişte de stele
Unde Luna pregăteşte
Nunta celor rătăciţi.
Am să fiu ca şi un nufăr
Floare albă printre stele
O mireasă ce te cere
Mire-n flori de Rai divin.
Tot te voi avea în braţe!
Spre uimirea celor răi.
Şi Pământul o să fie
Ruşinat şi rob... la nuntă.
Te aştept iubirea mea
Să culegem flori şi stele.
Chiar şi azi de mă găseşti
Am un coş şi pentru tine!

poezie de Adelina Cojocaru (10 februarie 2019)
Adăugat de Cojocaru Adelina-(Noapte Argintie)
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am gândit

M-am gândit într-o zi
la ce aş fi eu fără zâmbetul tău,
eu fără mângâierea ta.
Nemăsuraţi, paşii vorbei m-au
dus uneori către tine şi ţi-am spus ce nu era.
Din vorbe
îmi făcusem regat şi eu,
pierdută prin el, nu mai ştiam
să spun ce era cu mine.
Gândurile mele vechi mă cuprindeau şi mă făceau noapte.
Fără să văd lumea,
fără să-mi pese ce era cu ea şi cu mine,
credeam că trăiesc.
Şi s-a făcut toamnă peste aleile
pe care fugeam. Şi nu mai ştiam dacă era
toamnă afară sau doar în mine.
Nu vedeam, nu simţeam penele
vântului zburând peste nori...

M-am gândit că eu
am venit la tine în suflet
ca într-o casă dărâmată
din temelii de cuvânt.
Până în zori
am să mă nasc

din nou rază
şi cuvântul meu poate
o să ajungă la tine
ca un pescăruş străin
ce ne împarte de azi
cerul în bucăţi
egale cu noi.

M-am gândit la o zi în care
vorbele nu ar mai fi, în care
paşii ar bate doar pe loc,
urmele ar păşi înainte şi
umbrele ar merge alături de
oameni pe stradă,
la braţ cu zâmbetul lor.

M-am gândit că
asta ar fi
de n-am fi.
Dar tu, tu te-ai gândit
ca într-o zi
să dai de pomană cerneală
pentru sufletul meu?

poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gustul potrivit

De pe scena verii, iată,
Pleacă luna lui Gustar.
Îmi ramâne-n gând regretul
Nici prea dulce, nici amar.

Din stele ultima ploaie
Cade, ca un vechi hotar
De la mine pân' la tine,
Nici prea dulce, nici amar.

Seva pomilor coboară
Plânsu-n rădăcină iar,
Lăsând peste ram frunzişul,
Nici prea dulce, nici amar.

Cu miros de crizanteme
Şi cu brumă-n mânecar
Un alt anotimp va cerne
Nici prea dulce, nici amar.

Şi-n spectacolul ei, viaţa
O s-aprindă-n inimi jar,
Încălzind în noi firescul
Nici prea dulce, nici amar.

Doar iubirea ta să fie
Veşnic rolul principal
Lăsându-mi pe buze gustul
Nici prea dulce, nici amar.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sete

picioarele lumii sunt de lut
pădurile merg în genunchi
păsările cu ghearele ară pământul
un corn de lună
mângâie sânul unei nopţi
un pat şi-un cearceaf alb
în fânarul vieţii fac dragoste

trupul unei fântâni picură apă
cumpăna se-apleacă
şi-astâmpără setea unei lumi

mă simt udat de către viaţă
mă simt stejar ce creşte-n
adânc de pântec
te simt cum aluneci în mine cu clipe
şi simt cum cresc din tine norii şi cerul
mă simt acoperit de iubire

vreau să fiu libertatea
ce nu cu preţuri lumeşti se cumpără
vreau să fiu cuvântul dintre buze
ce-mi şopteşte, strânge-mă
şi iubeşte-mă

vreau să fiu noptea
ce-n tine mă pătrunde
vreau să fiu ziua
ce zâmbetul prin răsăritul soarelui
îmi răspunde

poezie de Viorel Muha (februarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te adun din crang cu dorul

Risipita si tacuta,
Te adun din crang cu dorul,
Slab mi-e sufletul si ochiul,
Ca nu te-am vazut o vreme.
Pe sub pomii ce-mi zambesc,
Eu ating frunze cu gene,
Si cu maini frang ram uscat,
Sa nu simt a mea durere.
Glasuri mici de pasarele,
Canta tare si mi-astupa,
Plansul ce-mi rasuna-n codru,
Dintr-un dor ce creste-n mine.
Murmur lung de ape line,
Urca si coboara-n mine,
Vin cu soapte si suspine,
Ce-mi sugruma inima.
Musc marunt cu dinti din buze,
Sa-mi simt sangele cum curge,
Sa nu pot striga la tine,
Chiar de muta-am sa raman.
Stau cu pleoape reci deschise,
Astept luna sa rasara,
Sa-i crestez cu iris fata,
Sa nu am lumina noaptea.
Sa nu vad nimic din timpul,
Cand te-am adunat cu gandul,
Si te-am strans cu nod in suflet,
De nu pot sa te dezleg.

poezie de Adelina Cojocaru din Gânduri dintre anotimpuri (20 octombrie 2015)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tine

Pentru tine scriu aceste versuri,
Pentru tine trăiesc,
Pentru tine respir,
Pentru tine-mibate inima,
Pentru tine simt dragostea.
Pentru tine plâng
Pentru tine râd...

Şi cu mine, cum e atunci
Când după mine te uiţi,
Pentru mine zâmbeşti,
Pentru mine înveţi să iubeşti
Pentru mine cânţi,
Pentru mine arde flacăra dragostei
din sufletul tău... 000

Tu ÎNGER MINUNAT...
Viaţa tu mi-ai colorat...
Sărutul tău ameţitor,
Mă face să simt cum zbor,
Deasupra miilor de stele,
Ce-ţi spun mereu să crezi în ele!
Ca o eternitate eu te voi iubi,
Şi chiar şi-atunci...
Când eu nu voi mai fi!

poezie de Răzvan Crihan
Adăugat de Flory
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar timpul...

Privesc de la fereastra cerul,
Si-mi tin cu greu o lacrima,
Sa nu te intristez, pe Tine,
O, Doamne, Tu ce-mi cunosti durerea.
Privesc in noapte stelele razand,
Razand la mine,... o pierduta!
Un om ce vede,... Luna-roz,
Si are teama, doar de tine.
Gandesc sa-mi stearga timpul amintirile,
Si toate clipele traite in durere,
Si-n pumnul unui destin eu sa sfarsesc,
Goala-zambind, in fata mortii mult prea slaba.
Prea slaba pentru-o inima, ce-o cheama,
In fiecare clipa, si-n fiecare ceas,
Ne-avand ce sa adune-n asta lume,
Si ce sa piarda,.... ce sa piarda?
Pacate, si lucruri omenesti?
Privesc de la fereastra cerul,
Si-mi tin cu greu un gand strain,
Ce-mi taie cugetul in doua,
Si numai Tu Isuse, il alungi.
E gandul surd, si gandul rece,
Ce prinde-n cuget radacini,
Cand eu te pierd, ori uit de Tine,
Triumfator, ma-ndeamna sa gresesc.
Doar timpul poate sa-mi arate,
Cata dulceata are, clipa, viata,
Si sa-mi deschid smerita sufletul si gura,
Sa-ti multumesc, pentru acesta viata.
Aceasta viata,... traita-n lupte,
Iubind, tot ce mi-a fost... trecator.
Doar timpul... poate sa-mi aduca,
Alte nopti, si alte ganduri,
Ploi cu stele-argintii, si-o cheie,
De la Tine Doamne, sa intru-n casa Ta.

poezie de Adelina Cojocaru (9 iunie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-ţi trupul să-ţi cadă în mine...

Lasă-ţi trupul să-ţi cadă în mine,
Păşeşte încet pe orele vieţii,
Adormi uşor în urmele nopţii,
Cu gândul departe de tine.

Lasă-ţi trupul să-ţi cadă în mine,
Nu-l scoate o viaţă şi-o moarte,
E mort. A alunecat într-o parte;
Lasă-ţi trupul să uite de tine.

Lasă-ţi trupul să-ţi cadă în mine,
Să-noate prin plasmă şi sânge,
S-adoarmă sufletul ce-ţi plânge
O vorbă rostită pe buzele-ţi fine.

Lasă-ţi trupul să cadă în mine,
E adormit de-o moarte eternă,
Iubito,oare vorba ta iarnă
Aduce-n trupul ce cade în mine?

poezie de Mihai Zisu
Adăugat de Mihai Zisu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte să adormi, în fiecare noapte, întreabă-te: "Ce am făcut azi pentru mine care, adunat la ce am făcut ieri, îmi va aduce ce vreau la urmă?" Dacă nu poţi răspunde, e belea. Dă-ţi două palme şi a doua zi să nu mai treacă fără să faci ce e nevoie!

Pera Novacovici în Descoperă-ţi vocaţia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul vis de iubire

Mă nasc pe ale tale pleoape
şi respir prin ochi şi zări
de tine eu sunt mai aproape
iubirea n-are depărtări
Mă joc pe palma ta cuminte
şi te alint în blându-mi zbor
când viaţa-mi va fi pe sfârşite
în gura ta nă-nec şi mor.
Cu buze reci sărut bătaia
inimii pe care-o vreau
în ochi se-aprinde vâlvătaia
şi-ţi iau mai mult decât îţi dau.
Mă nasc pe gura ta cea aspră
şi plâng rănită pe obraz
inima nu poartă mască
în faţa clipei de necaz...
Mă înfirip din raze albe
de mătăsuri şi priviri
şi la gât strălucesc salbe
din neuitatele doriri.
Ce sunt eu pentru tine
iubite blond necunoscut?
Cu o sfială de rubine
îngenunchez într-un sărut.
Părul îţi miroase a noapte
buzele îţi sunt surori
dulce gust de mere coapte
ce stârnesc dulci fiori...
Să nu mă cerţi mult iubite
să nu-mi iei ai minţii nori
ei prin recile morminte
mă crează din ninsori
ce mai râde a ta gură
de visarea ta de fată
dar în noapte ea te fură
anulând a zilei dată
Orologiul bate-n noapte
visul dulce alungându-l
izvorul nesecat de şoapte
de pe buze-ncet secându-l
iubirea îşi ridică ochii
umezindu-şi blând privirea
şi păstrează pe retină
sărutul clipa dăruirea...

poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iubesc paşii tăi scăldându-se prin gândurile mele albe...
Iubesc zâmbetul tău ce-mi trezeşte zorii...
Iubesc norii când îşi varsă lacrima peste mine, purtându-te,
stingând arşiţa clipelor mele...
Iubesc iubirea ta care curge lin prin mine...
fiindcă iubirea asta îmi dă şansa la o ultima răsuflare, înainte de asfinţit...
Iubesc ochii tăi copilaroşi care aleargă jucăuş către mine,
chemându-mă şi alungându-mă
Iubesc mireasma florilor ce-mi dăruieşte parcă gustul tău...
Iubesc să te simt prin vene...
Curgându-mi...
Pot să fac din iubirea asta, Cer senin, chiar şi printre nori întunecoşi...
Iubesc umbra ta, abur mângâietor şi cald... prin viaţa-mi rece...
Urma şoaptelor tale din sufletul meu...
Picurii de rouă ce-mi răcoresc simţirea...
Iubesc!
Simt că-mi aşezi în cale, odată cu fiecare răsărit, viaţă...
Spune-mi, dragul meu... tu simţi gândul meu sub paşii tăi?
Calcă încet, te rog, să nu-l striveşti...!
Iubesc, iar tu te prinzi de iubirea mea şi...
Îţi dai voie să zbori...
Zbor fiindu-mi...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Port pe buze

Port pe buze dor de floare
Şi pe braţe împliniri,
Liniştea-i o desfătare
De luceferi şi zefiri.

Port pe buze doruri arse,
Soare picurând amar,
În lumina ce se sparse,
Într-o lacrimă de jar.

Port pe buze dor de tine
Şi în inimă destin,
Trecătoarele suspine,
Puse-ntr-un pahar de vin.

Port pe buze sărutarea
Ultimei îmbrăţişări,
Tumultoasă ca şi marea,
Plină toată... de chemări.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul Tău Isus

Când dorul Tău
În mine sapă
Îmi curg lacrimi pe obraz
Şi sorb atunci
O nouă apă
O Mire scump
Fără răgaz

mi-e dor
mi-e dor Isus de Tine
căci inima
demult ţi-am dăruit-o
iar azi
cu lacrimni şi suspine
mă scald Isus în dorul Tău
că Tu-mi eşti Mire
Dumnezeu

a Tale degete le vreau
să cadă lin pe fruntea mea
suflarea mea să ţi o dau
o Mire drag
şi scump Mesia
îmbracă-mă-n privirea
Ta
şi-n
ochii Tăi Isus de foc
să moară firea
mea în mine
altundeva să nu am loc
decât Isus
decât în Tine

ca Domn şi Mire
eu te vreau
domneşte Tu Isus în mine şi fă ce vreai
în viaţa mea
domneşte Tu
şi stăpâneşte Tu în mine
căci sunt
creaţia Ta
şi lucrarea mâinilor Tale

în dorul Tău Isus
mă scald
şi în iubirea Ta
eu vreau să ard

mi-e dor
mi-e dor Isus de Tine
şi-n lacrimi
calde şi suspine
te chem Isus acum să vii
al Tău să fiu în veşnicii
Isuse scump
Mesia al meu
încinge-mă cu Adevărul
ca pentru Tine să trăiesc
şi-n veci Isus
să te iubesc

a Tale degete le vreau
pe fruntea mea
ca mângăierea
Ta
Isuse să o simt
de
Duhul Tău cel Sfânt
Tu să mă umpli
Domnul meu
Mesia al meu
Emanuel 8 sept. 2019

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mireasă-n flori şi aşteptări

M-am prăbuşit în albe flori,
în rugă, în iubire, şi-n privirea
de diamant a Lunii,
aşteptându-te pe tine.

Mi-am împletit în zori cununa,
în rouă, în răsărit, pe părul moale
cu strălucire dintr-un aur,
furat din razele de Soare.

Am adunat petalele de floare,
în mătase, în fir, şi-n poale
de rochie ce-mi cade,
pe glezne fine-n aşteptare.

Toate florile sunt aşezate,
în voal, în piept, şi-ntr-un corset
ce strânge trupul,
cu şirete înmuiate-n lacrimile crinilor.

Sunt plină de tremurul florilor,
în mâini, în buze, şi-n picioare
ce-mi frământă dorinţa
să-ţi fug în întâmpinare.

Toate sunt în aşteptare!
în inimă, în puls, şi-n ochii
ce străpung toate cărările
să te prindă în ei.

Repede să-mi fii aproape,
în pas, în barbă, în cununa
plină de asfinţitul Soarelui
ce-ţi face cu mâna... să te grăbeşti.

M-am prăbuşit, Iubite!
M-am prăbuşit în aşteptări,
în alte braţe, în stele şi flori
culese din grădina Domnului.

Aşa ne-am înţeles noi doi!
Dacă se stinge Soarele,
în cununa mea, în ochi mei
făr' de sărutul tău, pot să te uit.

Şi te-am uitat! În gura Lunii
şi-n stele am privit întrebător;
Ce-am avut şi ce-am pierdut? Nimic...
Au fost doar baloane de săpun... otrăvitoare.

Atenţie! Spălaţi-vă bine pe mâini după
fiecare experiment.

poezie de Adelina Cojocaru (26 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul tău de copilă

Zâmbetul buzelor tale
M-au fericit de multe ori.
Acum nu-mi mai ieşi în cale.
Degeaba te aştept în zori.

Zâmbetul tău de copilă
Prea de vreme-a dispărut.
De mine n-ai avut milă,
Nu mi-ai dat niciun sărut.

Astăzi, rătăcind prin lume,
Multe fete îmi zâmbesc.
Dar mai mult decât pe tine,
Pe niciuna n-o iubesc.

Vraja zâmbetului tău
Ce m-a fericit cândva,
Acuma e chinul meu.
Fără tine, nu pot sta.

Te rog, vino lângă mine!
De-acolo, de unde eşti.
Din nou să ne fie bine,
Din nou, fată, să-mi zâmbeşti.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iti multumesc, Doamne

Iti multumesc pentru-aceste tample,
Ce tin ascunse-n ele atat de multe ganduri,
Albite si batrane de ploile marunte,
Ce-au curs far' de oprire, din mila Ta de mine.
Au sters de fiecare data urma,
Lasata de-o prefacuta mangaiere,
Si-au scos toti tepii trandafirilor din mine,
Lasati de clovnii ieftini, trecatori prin lume.
Iti multumesc de inima din piept,
Ce strange si acum iubire,
Puternica si blanda cum o vrei,
Indura nedreptatile, din limbile bogate-n vorbele
ce nu-ti fac cinste.
Iti multumesc pentru un suflet moale si dospit,
In incercari si multe suflerinte,
Ce poate-n orice ceas sa intre in cuptor,
Sa fie copt, smerit, si iubitor cu focul ce il arde.
Iti multumesc pentru aceste clipe,
Ca pot privii la ei cum frang,
Destinul, vorba, cugetul si gandul,
Atrasi in cursa, si ispititi de cel ce nu te-a biruit.
Iti multumesc de tot ce-ai ridicat in cer,
De tot ce mi-ai luat la Tine,
Acolo sunt pastrate, iertate, si sunt vii,
Comorile, faptele, si sufletele vindecate
de durere.
Iti multumesc pentru lumina mea din noapte,
Si pentru toate visele cu tine,
Pentru iertarea pacatelor si soarele ce-nvie,
Bucuria, speranta, iubirea, si dragostea de tine.
Iti multumesc, Doamne, pentru fiecare zi
In care eu, nu uit de tine

poezie de Adelina Cojocaru (29 aprilie 2017)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te simt căutându-mă în tăceri nefireşti...
arzându-mi
la poarta de gânduri,
cu privirea atârnată de Cer...
cu ochii strălucind,
ţintind nemărginirea care suntem...
Pictându-mă din şoapte şi dor,
îmi dezlegi gând după gând
şi mă deşiri către tine...
În taina mă chemi... şi m-alungi...
şi-mi şopteşti să-ţi mai fiu...
Închide ochii, dragul meu...
şi pictează-mă, într-un infinit de culoare...
Creează-mă, lasă-mă să alunec desculţă,
într-o zbatere cuminte de aripi
păşind, dezgolită de mine... pe hârtia inimii tale...
Nicio picătură de culoare în plus nu voi cerşi...
Lasă soarele din tine să curgă o umbră, peste mine... şi-atât...
Culorile vibrează, schimonosite de durere... de dor... de iubire...
Prea multe vise de copilă,
mai picură nişte lumină...
Acordă nuanţele şi conturează-mi sufletul...
amestecă-mă-n tine...
nu va şti nimeni că sunt eu, umbră fiindu-ne,
Ce pictură!
Nu te întrista... eu, îţi sunt...
Respiră-mă...
Nu plânge, sunt fericită...
... sunt fericită!

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă vezi Dumnezeu

Puternic şi sfânt
Pe veci legământ
Cu Tine-am făcut
Doar cu Tine
Te chem Dumnezeu
Şi sufletul meu
Cu lacrimi de lut
Strigă-n mine
Spre Tine.
Eşti inima mea
Eşti viaţa din ea
Eşti tot ce-mi doresc
Pentru mine
Şi sufletul meu
Ţi-l dau Dumnezeu
Şi nu mai trăiesc
Fără Tine
Ştii bine.

Cu pleoape de dor
Mă mângâi uşor
Privirea Ţi-o-ndrepţi
Către mine
La margini de rai
Cu dragoste stai
Mă chemi şi m-aştepţi
Lângă Tine
Pe mine.

Asculţi, Dumnezeu
Auzi, Dumnezeu
Mă vezi, Dumnezeu
Mă crezi Dumnezeu
Mă ştii Dumnezeu
Mă chemi, Dumnezeu
Sosesc, Dumnezeu
Eşti Tu şi sunt eu...

poezie de Adriana Cristea (30 martie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să te văd

Vreau să te văd, iubito,
Şi chipul să-ţi sărut,
Dar nu pot veni la tine,
Chiar dacă te iubesc mult!

Tu mi-ai zis că sunt
Un înger dulce pe pământ,
Dar eu, fără tine, mă simt
Ca o frunză bătută de vânt!

Vreau să vii la mine,
În braţe să te strâng,
O, tu, îngerul meu,
Cu chip frumos şi blând!

poezie de Vladimir Potlog
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!