* * *
acasă, oamenii tăcuți
au simplitatea înscrisă în gesturi mărunte,
palmele lor bătătorite vorbesc despre grijile peste care s-au culcat stelele aburinde,
mersul lor așezat pregătește creanga de brad
pentru lumea de apoi,
colindele frâng cerul din care se prelinge dorul de cei care s-au dus,
încă un an își pune pecetea peste frunțile lor
încrețite de curgerea timpului, înfiorător de năvalnic,
casele par mai mici, cu ochii mijiți către soarele palid,
iar fulgii firavi cern liniște pentru încă puțin...
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.