Otrăviri prin cuvinte

deasupra ploaia își zidește norul
spre a cădea în dragoste de tină
iar vântul are flamura deplină
pe când un fulger își apleacă zorul.

tu vii, frumoasă-n trupului tulpină
și-n tine ții în har de ape zborul
venea în nimb de pasăre soborul
a hotărî pe calea ta alpină.

erau acolo sfânt și dumnezeie
în zvon de mere stând pustiitor
zemos ce-n foaie curge din condeie.

privesc a teamă larme-n viitor
când se va stinge drum de melopee,
respir deja cuvânt otrăvitor...

poezie de
Adăugat de PompiliuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Vinovată

de alb sub stih ca-n morb hârtia zace
penița ta cu veșnicii de-alină
și fără-a fi-n fântâna cu ruină
cioplitul chip e-n vorbă care tace.

ești vinovată-acolo de lumină,
de plânsetul neauzit de pace
când sacră lăcrimare se desface
din ochi a râde-n dragoste deplină.

ivind în a privirilor lucarne
morminte-n vis etern zicându-mi rost
poeme-mi strigi, a liniști ploi să-mi toarne.

ci parcă de amurg venea din ost
și-n trupul tău, cel fără zvon de carne
nunteam un azi spre mâine din ce-a fost...

sonet de
Adăugat de UranusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Erai tot mai cosmică

erai tot mai cosmică,
se vede, te adâncește lumina,
umbra deja
ți se întinde pe grumazul munților
de acolo nicăieri necăzând,
prăbușirea ta e o suire...
pe chipul tău (cel cu rânjet de frumusețe)
se apleacă noaptea părului de cerneală
șuvițe de-ntuneric acolo scriu,
penițe lungi de nălucă,
marginile existenței de a fi fără trup
eres, femeie, dumnezeie
încuiată-n altar de idee...
sanctificarea mizantropiei,
unsoare de blestem îți mânjea gura
pângărind încă sărutul...
pe limba acelui grai însă vremea
îți linge buzele pofticioasă
de dragoste și pâine de casă,
vinul acrișor o țâră
parcă mai pe omenește
în ocări se vâră...

poezie de
Adăugat de UraniaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ochi de ploaie

Statuie-i amintirea, timp îndeamnă
spre viitor, din ou de azi să iasă
ca umbra ce-n lumină e crăiasă
când frunza-n brâu îmi ruginește-a toamnă.

Imaculări sub vorbă numeroasă
pe tine-n stih de liniște condamnă...
În poezia neființei, Doamnă
eu nupțial duc lutu-n a ta Coasă.

Iar Dumnezeu, în sacrul domiciliu
pictat e-n a enigmelor pereți,
pătat de Om cu rugăciuni... Șireți
se-adună Șerpi cu Mere în sigiliu...

Ci tu, femeie ce-n păcat exiști,
ai ochi de ploaie, uzi de taine, triști...

sonet de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu ploaia lacrima să se confunde

cu ploaia lacrima să se confunde
în mine plângi, lăuntrică femeie
prin timpul care taine-n zări încleie
argintul fiert e rece în secunde.

a descuia genunile-mi ești cheie
și vis de nalt acolo îmi pătrunde
pe umbre se rostogolesc, rotunde
mirări, eres pe calea ta, lactee.

pe ape stând trupească revărsare
ieșite-s oase din încheieturi
iar tu mă cerți cu voci interioare.

te mai pândesc în gând, la cotituri
pe unde este-amorul nostru oare
când vorba ni se-atârnă-n steag, pe guri.

sonet de
Adăugat de KakySemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonet cu debut

pe drum de dimineți venea lumină
și naștere cât taina s-o încapă
în tot era un rost de să înceapă
iar a apune-i mult pân' o să vină.

prin lumi de clipă timpul tace, apă
să ude veșnicia-n rădăcină,
suind spre floarea șoaptelor, suspină
doar spre-a zâmbi, ființă să priceapă.

precum în om a dragostei corolă
ce-n începutul nunții s-a deschis
de har se umple zodia frivolă.

iar mirii, stând în tihne și-au promis
sărutul lor să dea-n aureolă
pe buze de genune-a unui vis.

sonet de
Adăugat de PokemonSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeia interioară

meteahna tristeții tale încape într-o poezie de ploaie
când îngerii mor deasupra mormintelor de apă
fântâni, invers, pe cer țin zeamă
în existența lichidă a tăcerii spre șoaptă,
de acolo spre strigăt
tu, femeie de casă-n odaia sufletului meu
îmi ștergi praful din umbră, de pe tăișul răcnetului,
o mică fărădelege-n albastru
seninul are lumina în cioburi,
picături din ruga ce plouă invers, spre cer

azi pe lacrima ta s-a strâns praful,
pe-afară ploaia a supraviețuit
cu apa clocotind de cădere
unde tu
ești cuvânt
și carne de-amintire,
pasărea are cântecul astupat
în sicriul târziu

în toate literele mele-i cuib de morminte,
nu știu a scrie
ce toți poeții au uitat să spună
despre tine, femeie
cu nimbul așezat, ca o pălărie pe creștetul lui Dumnezeu,
pe vis omenesc spre eternitate

poezie de
Adăugat de AfroditaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Reducere la singur amândoi

Tu ai în ochi priveliște senină
Pe când deasupra apei ploaia tace,
Te oglindești în clipa cea rapace,
Lacustră-i taina din zeiri de cină.

Te cuvântam în liniști moi și-opace
De-aproape nebunia mi-e vecină,
Iscam din umbre flori ce-n duh se-anină
De coajă-n stea și-n miezuri carapace.

Nu te suiam, erai de nesfințire
În sânge ce pe cruce ți-l știam
Și răstignit pe orizont subțire.

Și-n zare multul nemuririi am,
La unul singur sunt în împărțire
Iar gândul mi-este verde-n tânăr hram...

sonet de
Adăugat de SoloSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Orb la gând

o naștere-n vecie-i într-o moarte
lichefiind un diamant minciunii
licoarea asta-i stih în toți străbunii,
un strai ce-n trup de infinit să-l poarte.

ci pe pământ se-mbracă-n clipă unii
a oglindi eternu-n ochi ce-s foarte
adânci, ce suie, țin a slăvii toarte
dar cad în urmă-n viciul rațiunii.

în dimineața neființei cheamă
un orb la gând visări și-n calea sa
mai curge încă fir mărunt de teamă.

ci adevăruri urcă-n duh, în șa
pe lutul ce biserica-și destramă
pe Domn din rugă a-L descătușa...

sonet de
Adăugat de NixSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar ploaia mai poate uni

când Dumnezeu răstoarnă lumina în oameni
te ascunzi în frica unei tenebre, prea toate-s în văz și lutul
aleargă înaintea asfințirii

rostogoleai cuvinte în
jelania păsării de a fi
pe ușa din spate a clipei de ființă evadează
insecte de suflet
roua moale a nemuririi apleacă petala gândului
rațiunea e o secundă a mirării

vorbești pe limbi de ceasornic
trezind emoția copilului în ajun de mâine
îl așteaptă fericiri de soare în zori
când se deschide corola luminii spre floare,
clipa aceea unică a dezlipirii dintre cer și pământ

doar ploaia mai poate uni
ce s-a despletit între noi

poezie de
Adăugat de PaparudaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ochiul tău

îți luneci palma în cercuri de plăceri,
răzvrătindu-ne: deja ți-e seva în leagănul meu
când umed bate ceasul fluidelor
și mereu în decor mi-e norul ascendent și semnul tău
în care ploaia stă invers, așa cum ți-e locul,
ca o pavăză crescută-n mine.
într-adevăr, toată lucrarea ce-am adunat-o
pare grea și întruparea iubirii e pământescul doar
din visul ce îmi ascunde zborul spre lăsarea zilelor,
cum mâine, metalică, așa cum mă știi
din cele șapte zile pot curge înroșindu-ți
albastrul și patima
în valul topitor al ochiului.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Reiubirea

la uși de mâine-s lacăte de ceață
și către-acolo-i greu spre a cunoaște;
în dragoste mă recobor în moaște
și iarăși stihul pielea ta mi-o-nvață.

singurătății nu mă pot a naște
te-am izgonit, revino să-mi fii viață
să te respir pe căi de dimineață
și chei de învieri roti în broaște.

din zumzete de ieri te reîntoarce
că azi în zvon de sânge te-am zărit
la îngeri blânzi acasă; însă-n rit
e din genuni de crezuri fir de Parce.

ți-e viciu lacrima pe văz crescută
tristeți să-nece, reiubiri s-ascută...

sonet de
Adăugat de CupidonSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Colț de stea

De unde ai venit la mine?
Din care colț ceresc ascuns?
Tu mi-ai adus stele cu tine,
Să-mi strălucească când sunt plâns.

Pe drum cules-ai curcubee,
Ca să le văd eu peste tot,
Să-mi curgă rimă din condeie,
Atunci când nu mai simt că pot.

Din care altă galaxie
Te-ai înălțat ca să îmi zbori?
Să-mi pui în suflet poezie
Și infinituri de culori?

Doar te privesc și simt o pace
Din care nu mai vreau să plec,
Acolo dragostea nu-mi tace
Și-n ea vreau timpul să-mi petrec.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Trandafirul

de ceva timp încoace
o tulpină de trandafir
plină de țepi
crește în interiorul meu

cred că a depășit deja
faza de floare
pentru că i-am simțit
parfumul
de câte ori am iubit
sau am suferit din dragoste

acum deja merge spre
maturitatea deplină și
apoi spre declin

la sfârșitul vegetației lui
mă voi prezenta în fața
Lui Dumnezeu cu semințele
și cu un butaș –

poate îi vor fi necesare
pentru viața viitoare a
unui nou trandafir

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Deasupra

Fiindul tău iubire-n sânge cară
și plină de visare e desaga...
Privesc în ochii tăi și-mi văd întreaga
suire la divin pe-a tainei scară.
Morminte albe bând peniței vlaga,
în stih fântâni cu giulgiu-n stea flecară...
Erau acolo ape ce-necară
un înger rătăcit, plutindu-și plaga.
În pieptului văzduh de zbor licoare
îmi ești de leac, sărutul de-mi respiri,
minciuna existenței nu mai doare...
Tu duci, deasupra multor clevetiri,
cu adevăr a umple la izvoare
ulcica ta-n sentințele subțiri...

poezie de
Adăugat de AutolicusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Calea spre tine

Se poate încheia ceva vreodată?
Nici când renunți nu are cum
pentru că altul se-nalță
și cade la fel, uitând cine ești.
- Nec plus ultra -
Câtă iubire purtăm în noi!
Cu ea am scris pe cer, pe ape,
pe stânci, pe trepte,
în slove, în trupuri și-n inimi.

Acum și aici suntem
doar noi și cerul albastru!
Vocea ta a rămas ascunsă undeva
în cele mai adânci cute
ale sufletului meu.
- Zborul tău pe buzele mele!
Simți sărutul meu cum se plimbă
peste tot trupul, îl cuprind,
m-amețește și mă smulge,
așezându-mă-n tine pentru totdeauna?

Păstrează un singur adevăr:
prin mine-ai găsit calea spre tine!
Acolo, o stea îți spunea:
fiecare clipă
trebuie trăită cu intensitatea ei.
O altă voce îți șoptea:
se naște un schimb delicat, limpede,
ce-adie peste tot trupul
cu fiecare atingere de matase,
cu fiecare vibrație, respirație și freamăt,
cu fiecare revărsare de har,
așa vom fi mereu:
mai fascinați de tot ce suntem,
contopiți cu absolutul.

Ne-am cunoscut
în acea atingere a infinitului,
ne căutam de atâtea vieți,
prin noi
curge zborul vieții
acolo unde universul s-a aprins.


Irina Lucia Mihalca

poezie de (18 decembrie 2014)
Adăugat de Irina Lucia MihalcaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

La ost de taină. Nunta

Cu zgomot de tăceri ducându-ți anii
din ieri cu azi spre clipa viitoare
în piept un ceas mormânt, ce-n umbre doare
se înșoară-n albe vise stranii.

Era cuvânt de liniști la vâltoare,
de sacru-n om a ghiocei sub cranii...
De printre-atâtea-n veșnicii pierzanii
era un anotimp cu stih pe zare.

Acolo zeii tăi trimit răvașe,
poeme spre-al meu unic demiurg
și-n pielea ta privirile îmi curg
și mă înfig în zboruri uriașe.

Ci pe la ost de taină-i paralelul
de unde-n deget ți-am depus inelul...

sonet de
Adăugat de AnonimusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Prioteasa

Sunt doar trist...

Când îți spun că te iubesc,
Simt, am aripi și plutesc,
Nepăsarea ți-e izvorul
Care vrea să-mi frângă zborul.

Dacă-ți spun că vin la tine,
Faci nazuri că nu-ți convine,
Însă te usucă dorul
Care vrea să-mi frângă zborul.

Când îți spun că fantezia
Îmi provoacă poezia,
Zici că muza mi-e zăporul
Care-mi potolește zborul.

Dacă-ți spun că fără tine
Nu pot trăi nici trei zile,
Văzul mi-l umbrești cu norul
Care-mi întunecă zborul.

Când îți spun că sunt doar trist
Și că degeaba insist,
Dezlegi drum, ispititorul,
Către tine să-mi iau zborul.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iazul

oglindă-n iaz e-a basmelor scânteie
ce lângă vatră amintesc moșnegii
și lângă foc apun din zări pribegii
la nasturii de duh de se descheie.

spre Dumnezeu mai trec pe drum cortegii
și lut acela tot pământ să-ncleie
doar haz de prunc zidește curcubeie
din mal în țărmul cel divin al legii.

să te mai nasc, femeie, e zadarnic...
privesc altarul unde-n stih stăteai
să-mi guști absintul slovelor, paharnic.

aveam lumină de copil în strai
dar timpul e curgând povestea harnic
și zăvorăște poarta de la Rai...

sonet de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Apoi

sfârșitul lumii începuse deja când ne-am adus buzele împreună
spre sărutul vorbei,
bârfeam orice particulă din existențele noastre ciudate
în sensul că nu trăiam,
doar ne evaporam duhurile spre clipă,
din secundă țipa veșnicia
și iar carnalitatea ne împingea
spre a ne bea reciproc sângele,
în nupțialitatea nopții
de doi erau carnagii
în sensul că ne (a)mestecam în limbă
relieful trupurilor, vorbind
un grai de pace apoi

poezie de
Adăugat de BeculSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu chema nemurirea căci te vei stinge din clipă

cuptor de astăzi mâine-n stea îl coace
și ieri era pitit în aur ușii
pe unde-n diamant spre veci supușii
intrând, se convertesc la sacră pace...
mai zboară Pasărea din jar cenușii
dar ploi îl sting și-i scrum de-o clipă-ncoace
ca dintr-o țigaretă, ce-n găoace
de gură cuvântează fum cu dușii...
acolo,-n Punte care priveghează
un sânge de-ntuneric astupat
mi-e adormirea în crepuscul trează...
femeie, umbra ta o am la pat,
păcatul către tine se păstrează,
un Înger din icoane decupat...

poezie de
Adăugat de AtlantisSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook