În lumină

O clipă nu te da învins
De valul care-ţi stă-mpotrivă,
Căci raiul viţii stă deschis
Şi-o mână-ntinsă-n Paradis
Aşteaptă să te ia-n lumină.

O clipă nu te da uitat
De faţa cerului splendidă,
Iubirea ei te-a căutat,
Te-a scos cu silă din păcat
Şi te aşteaptă în lumină.

O clipă nu te da pătruns
De-amara lumii rădăcină,
Că după soarele ascuns
Te-aşteaptă Soarele Isus
Să te pătrundă de lumină!

poezie de Mihai Ghidora (3 februarie 2018)
Adăugat de Mihai Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe sub sârme de lumină...

Pe sub sârme de lumină
Trec schelete de rugină,
Beau apă de la izvoare
Din călcâi de căprioare

Împletesc raze din pene
Peste visul ce s-aşterne
S-avem ţinte de lumină
În arcuş scos din retină.

Înnoim clipă de clipă,
Cu vioara sub aripă
Şi bem apă din izvoare,
Din călcâi de căprioare

Punem sufletul pe buze
Pictate de buburuze
Sub schelete de rugină
Unde tu îmi eşti lumină!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi va dezvălui

Frumoasă clipă, însoţeşte-mă iar.

Tinereţe, vorbeşte-mi
în acest ceas al abisurilor.

Frumoasă amintire, aşteaptă o clipă.

Ceas de lumină neagră în vene
Şi ţipetele mute ale oglinzilor.
Prăpăstiile-nşelătoare ale setei.

Şi din pulberea cea mai risipită şi oarbă
Vârsta cea frumoasă promite:

Cu blândeţea primilor paşi, când
Soarele va fi atins
Teritoriul nopţii

Şi în prospeţime-i topit fiece abur
Întorcându-se mai palid spre cer
Un corp fericit îţi va dezvălui.

poezie clasică de Giuseppe Ungaretti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteaptă... mai aşteaptă

Aşteaptă, mai aşteaptă
Primi-vei un răspuns
Vei auzi o şoaptă
Stăpânul nu-i ascuns.

Aşteaptă cu răbdare
Cântând spre slava Lui
Şi fără-ngrijorare
Spre Paradis să sui.

Aşteaptă împlinirea
Căci va veni-n curând
Să-nfăptuieşti slujirea
Cu mult avânt lucrând.

Aşteaptă să sosească
Ce-n rugă ai cerut
Făptura-ţi să vestească
Cine e Domn şi scut.

În lunga aşteptare
Răsplata nu ţi-o pierzi
Vedea-vei pomii-n floare,
Vor fi copacii verzi.

Aşteaptă revenirea
Cu sufletu-ţi deschis
Acel ce e Iubirea
Îţi dă ce ţi-a promis.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (2 august 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină din lumină

În mijlocul dimineţii stă taurul neînjugat.
Stăpâneşte un câmp. Luceşte ca o castană
proaspăt cojită.
Printre coarnele lui soarele vine în sat.

Lângă apă lină stă în puterea zorilor taurul
nemişcat. Înălţat şi frumos.
E ca Isus Christos:
lumină din lumină, Dumnezeu adevărat.

poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1933)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi...

De-ar fi să-ngenunchez de mii de ori,
Aş săruta şi piatra-nsângerată...
Să mă trezesc cu tine-n braţe-n zori,
Dar tu, tu ai o inimă de piatră.

D-ar fi să plângă mângâierea ta
Tânjind după săruturi de lumină,
Surâsul meu din ceruri te-ar chema
Şi te-aş iubi cu patimă divină.

Ca o hermină-un gând neiertător,
Mirific, pendulând de necredinţă
Te-a aplecat, păcat, către-un alt ţărm
Iar tu acum eşti val de umilinţă...

De-ar fi să pleci cu gândul la trecut
Şi să te-ntorci... Dar cu putinţă-i oare?!
Un înger de lumină te-a răpit,
Iar eu te caut ţărm ascuns de mare...

Cu lacrima privirea ţi-aş clăti
De sângerii care-ţi rănesc destinul,
Aş face tot ce omenesc ar fi...
Dar gândul meu mă-mbată precum vinul...

Şi sângerii care-ţi rănesc privirea
Ciopliţi în gândul meu, i-aş risipi...
Al tău e timpu! - A mea nemărginirea!
Întoarce-te şi nu mă părăsi!

Îţi aminteşti?! Sub dulci înfiorări,
Ne promiteam şi cerul şi pământul
Dar visul nostru s-a sfârşit în zori...
Şi între clipe s-a oprit cuvântul...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea începe cu tine şi sfârşeşte cu Dumnezeu. Căci El te-a ridicat din labirinturi de pământ şi te-a adus la aceast praznic minunat de soare.
Începând de aici, nimic nu mai e al tău, şi nici ţie nu-ţi mai aparţii.
Lasă-te cuprins de ceea ce vrei a fi în ţesătura timpului. Numeşte-te echilibrul celuilalt ca să poţi fi o parte din întreg, o parte din clipa lui.
Iubirea este un ceas în care timpul nu există, ea este aurul sufletului care se întrepătrunde în următoarele dimineţi albastre cu graiul florilor.
Când vezi o iasomie înflorită în ceasul trecerii, scuturându-se în aripile vântului, atunci ai văzut un înger între floare şi tine, mărturia că El este în toate: lumină şi adevăr. Iar tu eşti trup din iubirea Lui, căci şi pământul este clipă din clipa Lui.

Camelia Opriţa în Iubirea este un ceas în care timpul nu există
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modus vivendi

O clipă este o aripă,
ea nu poate da sufletului
liniştea cerului.
*
Îţi trebuie o viaţă plină,
din clipă
să culegi lumină.
*
Cu certitudine,
clipa îţi poate da strălucire,
dar nu mântuire.
*
Din clipă culegi deseori spini,
iar anii petrecuţi îţi sunt străini.
*
Doar în clepsidră vedem
clipa prezentă,
manifestă atât de puţin,
lunecând spre începuturi
în izvorul divin.
*
Nu uita să aduni clipele,
bunele,
doar în ele stau ascunse
tainele.

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemurire

Sfârşitul e cel care ne apără de pieire;
Sfârşitu-i nemurire.

Minte opacă,
Lasă lumina să te pătrundă,
Lasă lumina să-ţi arate
Nemurirea,
Căci eu o văd în fiecare clipă;
O simt şi-o adulmec,
O simt şi-o ating;
Nemurirea sunt eu,
Eu sunt nemurirea.

Nu voi piei,
Ci doar voi învia,
Nu voi pleca,
Ci doar voi aştepta
O clipă-n puls faţă de alţii.

Nu vezi?
Sunt om, sunt muritor,
Sunt o străină;
Căci nici eu nu mă cunosc.
Sunt lipsă, sunt absenţă,
Sunt soarele fără lumină…
Şi vreau s-o caut, să o găsesc
Mi-e dor să strălucesc!

Miros de cetină arzând,
Sunt vânt.
Miros de fân uscat,
Sunt rădăcina sub copac.
Miros de ramură de tei,
Sunt pleata salciei.
Miros de acasă,
Sunt bunica ţesând la fereastră.
Miros de viorea târzie,
Sunt poezie.
Miros de copilărie,
Sunt eu, sunt veşnicie...

poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iutea trecere

N-am timp în clipă
Să mă văd
E sunetul abia prelins
Revăd al plopilor prăpăd
Când foşnetul abia s-a stins!
O ramură, o abură...
Ameţitoare clipă
Mă arde dimineaţa
Adânc până la nimiez!
Din tobe răsucite
Clepsidre în formare
Mă duc către lumină
Mergând din piez în piez!
Sunt vreascuri de lumină
Cu truda ei de secere
Prea iutea mea trecere!

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

În camera obscură

În camera obscură
Am ascuns sentimentele,
Să nu le poată zări îngerii cu aripile negre.
Am invocat iubirea, colorând cu vântul
Cu lacrima stelelor.
Şi aripi de lumină mi-au secţionat întunericul,
Pentru a putea merge
Pe drumul dintre două morţi.
Ploi de lumină au creat
Nimb şi altar...
Tu dormi, risipire de jar.
Am sădit în întuneric lumină,
Răspântie pentru mai târziu,
Când pacea divină,
Aşteaptă sfeşnic să-i fiu.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstrează

Păstrează ochii fără vină,
o clipă nu-i lăsa furaţi.
Plutind pe valul greu de tină,
stă nufărul ca o lumină.
Păstrează ochii fără vină,
mereu pentru Isus curaţi.
Păstrează pentru El urechea,
să n-o laşi pradă nimănui.

O şoaptă, cea dintîi, străvechea,
a smuls din Paradis perechea.
Păstrează pentru El urechea
sfinţită pentru glasul Lui.

Păstrează buzele curate,
potir de rugi şi de cîntări.
Jertfind un trup mai sfînt ca toate
Isus ne vrea ca nestemate.

Păstrează buzele curate
să-L poţi primi cu sărutări.
Păstrează inima ascunsă,
să nu fii de săgeţi răpus.

Sub pavăza cea nepătrunsă,
sub stropi din coasta Lui străpunsă,
păstrează inima ascunsă
pentru Isus, pentru Isus!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, lumină

Înalţă-mă tu, lumină, mai sus de mine, măcar o clipă
Lasă-mă să văd al tău chip, de mine, iubit cu multă trudă
Mai lasă-mă sus un timp, cu-un pas, în faţa vieţii mele
Să ştiu ce-am fost şi dacă voi mai putea să fiu o vreme
Nu-mi întuneca privirea, pasul, drumul luminează-mi
Nu pleca şi nu lăsa-ntuneric, acolo, jos, în a mea viaţă

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipă de lumină

Ţi-am pus în părul tău de abanos
Steluţe argintii şi parcă plouă
Din ochii tăi şi norii grei s-au strâns
Dar pe genunchi tăi când stau,
Tu-ţi vezi viaţa la toată-o lume cu poveşti
Şi-atunci tu torci. Din firul lor îmi dai
Şi mie câte-o clipă de lumină
Stau ascultând până ce-adorm, iar tu
Mă strângi în braţe ca pe-o jucărie,
Mă-acoperi cu suflarea ta, să-mi fie
Visele leagăn dulce de mătase...
De aceea te iubesc numai pe tine
Şi amintirile-ţi îmi sunt frumoase
Ţi-aş da din părul meu, mănunchi de arse
Să poţi plăti din anii bătrâneţii
Dar viaţa e cel mai frumos tezaur,
Nu poţi întoarce anii tinereţii
Eu sunt cel ce îţi duce mai departe,
Când obosit eşti, mii, căci rămân
În sufletu-ţi deschis precum o carte
De-acum, mereu, al vieţii tale drum.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină lină

Lumină lină lini lumini
Răsar din codrii mari de crini
Lumină lină cuib de cară
Scorburi cu miere milenară

De dincolo de luni venind
Si niciodată poposind
Un răsărit ce nu se mai termină
Lină lumină din lumină lină

Cine te-aşteaptă te iubeşte
Iubindu-te nădăjduieşte
Căci într-o zi lumină lină
Vei răsării la noi deplină
Cine primeşte să te creadă
Trei oameni vor venii sz-l vadă

Lumină lină lini lumini
Răsari din codrii mari de crini
I-atâta noapte şi uitare
Si lumile au perit în zare
Au mai rămas din vechea lor
Luminile luminilor

Lumină lină lini lumini
Instrăinându-i pe străini
Lumină lină, nuntă leac
Tămăduind veac după veac
Cel întristat şi szrăcit
Cel plâns şi cel nedreptătit
Si pelerinul însetat
In vatra ta au înoptat
Lumină lină leac divin
Incununându-l pe străin
Deasupra stiinsului pământ
Lumină lină Logos sfânt.

poezie clasică de Ioan Alexandru
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa

Pe tine te doare viaţa
La mine-i scurtată viaţa.
Lasă viaţa să te doară....
Decât tot s-o tragi de sfoară.

Până-n paradis mai este
Viaţa este o poveste.
Nu vreau nici o amputare
Speranţa, ultima moare...

De-a încolţit iubirea-n rădăcină,
Iar ea răsare spre lumină,
A fost plantată o sămânţă
Ce sufletul tău înalţă.

Un antidot pentru durere-n suflet
Este iubirea, ca un urlet
Şi pentr-o clipă atât de plânsă
E zâmbetul, din inima aprinsă.

poezie de Eugenia Calancea (18 februarie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumerire şi pe canalul ăsta

Dar unde eşti Monşer

parcă te-a luat valul

şi te-a izbit de cer

când ai sărit iar calul

Parcă te-a luat valul

te-a hărţuit săracul

ci inima-i pumnalul

să nu dai de dracu

Te-a hărţuit săracul

ce te-a izbit de cer

impecabil fracul

unde mergi Monşer

Doar unde duce valul

n-ai schimbat canalul

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (8 februarie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie pentru cei mai frumoşi miri

Pe cerul vieţii mele fluturi zboară...
Ază îţi voi fi mireasă-ntâia oară,
Un vis frumos, un înger de lumină,
Ce-a prins prin tine, Gigi, rădăcină.

S-a aşezat lumina-n diademă...
Azi mi-a jurat o dragoste eternă.
Eternitatea ne va înfia,
Căci tu vei fi al meu şi eu a ta.

Eşti cea mai frumoasă, femeie!

Femeie, astăzi eşti cea mai frumoasă,
Strălucitoare stea din Carul Mare,
Căci Gigi te-a ales să-i fii mireasă...
Să-ţi fie viaţa cânt şi sărbătoare.

Eşti Soarele şi viaţa pentru care
A-nmugurit lumina la altar,
Eşti vis, lumină, pace, sărbătoare,
Eşti dragostea cea fără de hotar.

Eşti trandafirul prin în diadema
Eternului. Căci azi te-ai cununat
Şi stelele vor răsări pe trena
Ce cu iubire-n suflet ai brodat.

Promisiune
De azi cu tine-alerg prin visul meu,
Sunt şi voi fi mereu îngerul tău...
Promisiune, adevăr, dreptate...
Vom fi acelaşi pas până la moarte.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiinţă de lumină

azi am operat un gând bolnav
am scos din el tot ce era banal
şi l-am repus în mişcarea de idei

timpul şi spaţiul i-a devenit neîncăpător
dar mai departe nu-l pot explica
am rămas în propria scoică a memoriei

din ea privesc prin deschizătură
cu acea curiozitate neobosită
strânsă de toţi semenii pe pământ

mă evaluez după fiecare clipă
şi rămân aceeaşi fiinţă de lumină
care-şi pune gândurile în vise realizabile

din orice parte mă văd liber
să-mi construiesc propriile idealuri
fără umbrele în care mă vor alţii

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa mea de-o clipă

Colindă-mă, iubito, cu miile de fluturi
În soarele acesta de foc şi de pârjol,
Dar lasă-ţi pleoapa albă, pârleaz dinspre-ntuneric,
Să lumineze zorii când noaptea-mi dă ocol.

Şi mieii dimineţii să pasteleze plaiul
În liniştea de azi şi, poate, cea de mâine,
Când inima, ce bate în pieptul tău, rescrie
Volute de lumină şi miez dospit de pâine.

Tu vii dintr-o baladă, sortită grea risipă,
Ca să renaşti prin cântec aleasă melodie.
Colindă-mă, iubito, cu miile de fluturi
Prin viaţa mea de-o clipă şi dorul - vesnicie!

poezie de Nicu Petria
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi

Spune-mi, inimă, de ce în a mea viaţă
Nu poţi opri durerea şi furtuna?
De ce în ochi păstrez un nasture de gheaţă
Şi tu în pieptul meu mocneşti într-una?

Spune-mi, dorule, de ce te pierzi prin lume?
De ce mă uiţi în clipa când te-aştept?
De ce pe minţi mi se răstoarnă spume
Şi-mi plânge zilnic inima în piept?

Spune-mi lacrimă de ce revii pe faţa
Care pe-o clipă numai te-a uitat?
De ce ai plăcere să iţi trăieşti viaţa
În ochii care nu s-au mai uscat?

Tu, speranţă, spune-mi de ce te pierzi răzleaţă
În faţa celui trist ce lăcrima
Şi nu te laşi aceluia ce-n viaţă
N-a ştiut ce-nseamnă a spera?

Spune-mi, viaţă, tu, cu ce sunt eu de vină?
De ce eşti nemiloasă şi mă laşi să plâng?
Unde e izvorul darnic de lumină?
Ce-i cu puritatea omului plăpând?

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!