Sonet de noapte
Când noaptea e-mbrăcată-n clipei straie
pe alb de insomnii tăceri a scrie
ci lutul ne îndeamnă la sicrie,
la orizont mistere se-ntretaie.
Pe sânge duc povara purpurie
la Dumnezeu, din coajă de odaie
suind un miez ce-n liniști se-ncovoaie
spre a luminii coaptă mărturie.
A umbră-n stea, a îngerilor stirpe
cu ochi de cuget pare-n drum că văd...
E-al șoaptelor nocturn de stih prăpăd
un bisturiu de Sus să îl etirpe...
Că și poeții Puntea trec din carne
chiar de-a lor urmă zări or să răstoarne...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Nox
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ștefan Petrea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.