Lumina din pahar
Mă minți divin și îngeri ai la gură,
Ci-n zodia misterelor confuze
Sărutul zăvorăște-a tale buze
A nuntă, cântec, nașteri ce trecură...
În veac, deasupra clipelor ursuze
Te scald sfios în dragoste și ură,
Ci amforele-n duh ni se umplură
Dar, vai! Morminte-n carne-s călăuze.
Un imn de-amurg în lut când se ridică
Va lăcrima-n văzduh o ploaie-atunci
A ne-nălța ne prăbușește-n frică.
Și beat în a tenebrelor spelunci
Lumina în paharul meu se strică
De mai că-ți vine-n iaduri s-o arunci...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
E moartea cântec boală veche
ți-s ochii înrămați în lăcrimare,
icoană ce-mi veghează ruga-n buze
ce-i abur care suie-n vămi confuze -
ni-s existențele cafele-amare...
visării depărtările ni-s muze
slăvind cu stih a zborului chemare
și cât clipita-i Dumnezeu de mare
la sânul întrebărilor lăuze.
infern de preacuvinte-n sânge doarme
scăldând morminte-n înserări de om -
plutesc pe umbre îngeri fără karme...
prin timpul cu secunda galantom
sicrie vin, ființa să o sfarme
și-i cântecul ades de-amurg simptom...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea asta nu e nemaizisă
aceleași umbre-n taine mă cufundă
tăceri bețive-n clipelor izvoare
cuvânt rodește-n albul ce ne doare
în hram de veac ori numai de secundă.
ci chipul tău pe ochi mi-e sărutare
în mine strigi poeme, mă inundă
o sete spre divin vestind în undă
de nuntă siderală căutare.
povestea asta nu e nemaizisă
scriind de lut un stih cu vicleșug
dar îngeri încă-s har acolo-n clisă.
vedenii de lumină-n vis conjug
portița Raiului când e închisă
deși-n sorginte-mi nasc deschis coșciug...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi în zori
din depărtări de clipe te-amintește
sărutul ce abia-i tăcut pe gură
ce-n preacuvânt e miez și nefăptură
și-n pieptul visului din taine crește.
a tale stihuri ochii mei băură
acolo, pe hârtia-n albul clește
din pielea ta-n divin ce îmi grăiește
o poezie-n zodia cea pură.
înspăimântându-mi sângele tu încă
îmi ești ca de mormânt, având tăceri
când astăzi încă e un strop de ieri
dormind ca de sisif un somn de stâncă.
aleargă, de galop în rugăciune
ce-mi zici dar Domnului nu îi pot spune...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Atlantis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deasupra
Fiindul tău iubire-n sânge cară
și plină de visare e desaga...
Privesc în ochii tăi și-mi văd întreaga
suire la divin pe-a tainei scară.
Morminte albe bând peniței vlaga,
în stih fântâni cu giulgiu-n stea flecară...
Erau acolo ape ce-necară
un înger rătăcit, plutindu-și plaga.
În pieptului văzduh de zbor licoare
îmi ești de leac, sărutul de-mi respiri,
minciuna existenței nu mai doare...
Tu duci, deasupra multor clevetiri,
cu adevăr a umple la izvoare
ulcica ta-n sentințele subțiri...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Autolicus
Comentează! | Votează! | Copiază!
La spelunca din văzduh
în goana furioasă a gândurilor tale
ți-e cugetul în stele dar vătămat de criptă
în amintirea cărei, de mâine-n azi înfiptă,
adoarme rațiunea în visului petale.
mormântul locui-vei cu plumbic al tău sânge
din ochi ți se vor șterge a sinelui lecturi,
o salcie ce ramul la vârf spre-afund răsfrânge
spre apă de secunde cu dumnezei mature.
eu sunt bolnav de tine-n distanțelor altar,
mi-ai scris...
făr' a-ți răspunde mă sting în sacrificiu
iar duhul mi-e de îngeri cu rost sedimentar
căderea unei pietre sisifică mi-e-n viciu.
ci-n zodie de oameni doar ne-aruncă
în pisc de arbori, în văzduh speluncă
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Bacchus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirare
- voiculesciană -
femeie poezie, pe gând în neaflare
duc duhul tău în palme prin iaduri de cuvinte
în limpede-ale vorbei mi te aduc aminte
trecând prin cețuri, umbră pe căile stelare
cenușa grea de cântec e-n păsări cu travaliu
în tine prunci de pace în lupta-n pat respiri
pelerinaj la sfântul, un viciu în detaliu
ce-n umbletul pe sânge adie de răpiri
e-n cugetul luminii mirarea că exist
deși cu taina-n spate mi-e drum de întuneric,
suavele morminte-n adaosul de trist
trăiesc în carne, abur și rânduit eteric
la tine în odaie m-am cumințit, ibovnic
sub ale tale fuste, tăcerilor duhovnic...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Enigma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mariaj pe pleoape indecise
pe degetul de moarte ții verigă,
meleag nălucă, umbra taine-și lasă...
lenos prepari o dragoste de casă
din patimi ce în rosturi să se-nfigă.
de frumusețe-n chipul tău grimasă
mă oglindeai la tine-n văzul rigă...
pe voci de întuneric iaduri strigă
și chemi pe sfinți la oaste numeroasă.
că prin acoperișuri de pagode
ploua-n inel un mariaj hain,
ca șerpi treceau deșertăciuni apode.
pe-amor în colț de-apocalips anin,
din buze îmi dezbrac, foșnind din ode,
sărutul veșted, putrezit puțin...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Xena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet pentru lăsarea vorbei
Femeie, ai la gură preacuvinte
Plăceri chemând în lut de poezie
Din buze verși tăcere pe hârtie,
Pe masă-i ieri cu stihuri spre-nainte.
Spre mâine, muză, a nu fi-n pustie
Cerneala-n văz la nimeni să n-alinte
Îmbracă-ți ale clipelor veșminte
Secunda să ne-aducă veșnicie.
Fiind, eternul bem din carpe diem,
Un loc de azi mereu rodind în minți
Divinul de statuie-n strai de sfinți
Înalt pe-adânc de șoaptă să descriem.
De nu și-n zar ne va cădea uitare
Ne-om răsuci-n morminte sedentare...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gnom la casa de piatră
când înțelesul suie-n întrebare
o taină noaptea de pe gând ridică
lumina îi străpunge-n stânci de frică
sisific înger ce-a uitat să zboare.
sărut pe guri, ospăț iubire mică
mister erai, cu miezul tot în floare
când meșteșugul de morminte doare
de liniște auzul de ne strică.
în putredul genunchi de temenele
spre-a ta icoană, coastă dintru om
clepsidra-i azi de timpuri să ne spele.
un sacru-mi dai pe-amorul policrom,
un ritual de învrăjbit inele
ci casa e de piatră-n strajă gnom...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frica de frică
ieri și mâine sunt în strai de nălucă,
plutim pe o clipă perpetuă
plătindu-ne timpului viața
ci totuși este viitor
când clepsidra va avea sus oază
ci totuși este trecut,
năruirea nisipului dedesubt și cântec de lebădă
pe tine te știu din locuirea în frunză...
o, ce liniște-mi tace
în cauterizarea șoaptelor ce nu se poate face...!
nu mă lumește nimic
de miezul din ou stă să iasă
un țărm de-ntuneric extirpând din sânge
sub lumina de nuntă crăiasă
tremur în haine a frică de frică,
îmbrac des grozăvii
un infern de cuvinte așteaptă la poarta raiului
îngerul fusese înjunghiat în călcâi și va muri dintre oameni
tu îți cauți de întrebări
în spinarea lor l-ai așezat pe Dumnezeu
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-au spart iar amforele-n cer
S-au spart iar amforele-n cer,
Văzduhul invadând cu fluturi,
Căzând pe chipuri și-n săruturi
Se-ndrăgostesc și apoi pier!
Și mii de aripi din eter
Plătesc pământului tributuri!
S-au spart iar amforele-n cer
Văzduhul invadând cu fluturi!
Iar îngeri cânta leru-i ler
Pe nori purtați în absoluturi...
Eu mă ascund sub așternuturi,
De vifor și de cruntul ger...
S-au spart iar amforele-n cer!
rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corigent la poezie (cântec hain)
[sonetul a pierde... răbdarea]
șoptiri de-amor și măr ne beau din voce
și pofte pâinea sângelui mănâncă
carnagiu-n buze cu sărut ni-i încă
zidind sub clipe-altare reciproce
iar când îmi ești în trist de ploaie-adâncă,
a se înfige-n racla-n plumb precoce,
pe numele ce mâine să evoce
te strig sisific, urc a vremii stâncă
născuți și lutul neștiind lumină
morminte-n trup din întuneric vin,
enigma-n duh doar suie-n rază lină
în piept pământului, crescând hain
sicriul cântă-n patimi de ruină...
fiind, sub zodii ni-i iubirea-n chin
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Perseu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet cu debut
pe drum de dimineți venea lumină
și naștere cât taina s-o încapă
în tot era un rost de să înceapă
iar a apune-i mult pân' o să vină.
prin lumi de clipă timpul tace, apă
să ude veșnicia-n rădăcină,
suind spre floarea șoaptelor, suspină
doar spre-a zâmbi, ființă să priceapă.
precum în om a dragostei corolă
ce-n începutul nunții s-a deschis
de har se umple zodia frivolă.
iar mirii, stând în tihne și-au promis
sărutul lor să dea-n aureolă
pe buze de genune-a unui vis.
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Pokemon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste melancolică
Teiul își scutură florile
Pe pletele tale,
Parfumate flori și petale
Deschid codrul și porțile,
Aurite ale cerului
Îngeri cu stele în frunte,
Strălucesc ca apele izvorului
Argintiu ce alunecă pe munte.
Apleacă-ți capul pe mine
Să-ți șoptesc la ureche tainele iubirii,
Nu-ți fie frică de stelele fine
Care apar din cerul nemurii,
Și numai lasă-mă să te îmbrățișez
Cu o dragoste melancolică,
Iar buzele să mi le așez
Pe buzele tale când noaptea te ridică.
poezie de Octav Hrițcu (19 iulie 2021)
Adăugat de Octav Hrițcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nume în alb
mistere pășind într-o luciditate de floare
miezul își lasă umbra-n grădini de-nțeles
moale-n palparea visării
te cheamă a flori, în ziua numirii tale răcnesc
femeie din aceeași nuntă,
Domnul strivind în copitele asinului drumul,
deschizând
mormânt de curând
chemând
pe tine a floare
știu, scriu nimicuri
în veghea aceasta de petale
corolă în lacrima ta de iubire numește
femininul înfipt în coasta lui Dumnezeu,
nu te pot scrie, am pășire de Om
și-mi este mersul vorbei păgân
asupra fumegării a fi
Fiul zidește pipa iertării pe buze de Tată,
pe văzduh, nenumită, cu zbor pășind
Pasărea...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lene
[sub zodia rimei]
E viața noapte și zadar de vise
iar gândul cu nimicuri să se joace...
Tăcerea ta lumești enigme coace
și ochiul minții mele te privise.
Mi-e frig în sânge de un stih încoace,
poem spre mâine-n clipele ucise...
Sărutul tău în șoapte se-adâncise
și-i adevăr minciunii în găoace.
Că iar te vând mirării pe-o genune,
a întrebării nuntă de abis
deja pe unde-i preacuvântul zis
luminilor iubirii a te spune.
Și gura ta o lene grea grăindu-mi
spre zări de dulce nemaifost e jindu-mi
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Poesis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Purtătoarea de coastă
toate liniștile tale mi s-au vărsat în mațe,
femeie, acolo au prins a-mi crește fluturi roșcovani
ca niște zbateri de flăcări,
dedesubt cenușa iubirii renaște omida
și iar îmicresc fluturi
până interiorul mi se face locuitor într-un altul
pacea de tine nu va exista,
doar vezi că îți rostogolesc zilnic rotundul clipelor
pe muntele cuvintelor abstinente de la luciditatea zadarului
bețiv al cernelii, în ebrietate de tine
și totuși ești o inexistență,
carnea ta e o ceață în plaiuri montane de idealuri
când fac dragoste cu tine îmbrățișez văzduhul orizontal al odăii
din omida închipuirii fluturii omida de deasupra
mațele mi se sfărâmă în așteptarea venirii tale, carnată
poți fi oricare purtătoare-mi de coastă
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Loky
Comentează! | Votează! | Copiază!
Om
nuntire-n plai pe-a verdelui strivire,
mi se înfige ploaia-n ochi, mireasă
și văd natura-n sânge, taină deasă
pe sfoara vieții mele să se-nșire.
cuvinte în ruină vin să-mi să-mi țeasă
deasupra lor enigma din privire
tu-mi ești apendice pe-o nesfârșire
iar de te cuget mi-ești neînțeleasă.
cu fruntea sus port vina din zadaruri
și slugă la Divin să mă tocmesc
când tu arunci a sorții mele zaruri.
de ancora ridic din strai lumesc
eternitatea a-mi aduce daruri
eu încă în zidiri de Om trăiesc...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tril defect
îmi venerez visarea-n taină mică
și mă îmbrac în ale tale brațe
de inimă amorul să mă-nhațe
și crucea asta-n căpătâi mi-e-amică.
sicrie, în eternități paiațe,
lăuntru-mi scaldă, setea toată-mi strică
pe la fântâni o flacără să-mi zică
de pasăre aceleași triluri hoațe.
mormântul tău e tânăr, sur nu are
în mine, unde e hârtia turlă,
grădini acolo-s în amurg de floare.
pe-o iarnă ce tot vine-n alba surlă
la geam de ochi ți-am desenat candoare
iar îngerul în șoapta criptei urlă...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Afrodita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorba tăcere
[baliverne]
muzica sângelui, cântec eternitate amputată...
fiind, în deshumarea amorului ni se strică frunza
a ne ține șoapta de sete în voce
pe când sub gând e îngerul mai neferoce
puțină-i lumina la balamuc de cuvinte
alienării i se injectează amintiri viitoare
cu mințile pe dos
să poată scrie nebunii frumos
existența e doar o antemurire...
neființă, tu te naști în moarte
cu fustele ridicate-n apus
(cum s-a mai spus)
îngerul neferoce, amorez la vorbă, tăcere...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!