Zăpada mieilor

În urma turmelor de miei
Şi clinchetul de clopoţei
Păşesc cu grijă jos în vale
Să nu alunec pe cărare

Zăpada mieilor în fugă
Mi-a aşsezat un fulg pe gură
- Nu te speria... noi ne jucăm
Şi o dantelă croşetăm!

Prin ea se vede fir de iarbă
Şi flori de cais ce vor să cadă
Izvor de apă, cristalin
Îl iau cu mine în potir.

Şi ne topim în depărtare
Şi eu şi spuma de ninsoare
Rămân în soare juvenil
Miei albi... şi luna lui april.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada mieilor

Zăpada mieilor, dar nu mai ninge cu miei,
mieii spânzură-n măcelării,
disecaţi, graţios, ca-n iubire, femei
decupate din dantelării.
Ca ei sunt şi zăpezile: tunse de blana
în care s-ar fi rătăcit clopoţei
dar şi pe ele le subţiază rana
şi nici n-au învăţat să plângă ochii de miei,
disecaţi, graţios, ca-n iubire, femei.
Zăpada e a mieilor şi mieii ai burţilor dumneavoastră
cum durerea e a poetului dar şi poetul e-al vostru,
consumator netrebnic de iarbă albastră
căruia i se clatină rostul
cât încă i se mai văd mâinile străvezii
decupându-se din dantelării,
decupându-se din măcelării...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada mea

aş vrea să fii zăpada mea
în iarna cea târzie...
un gând curat în fulgi de nea
ca o frumoasă poezie

aş vrea să fii zăpada mea..
ne vom topi în primăvară
şi-un soare cald ne va scălda
în unda râului uşoară!

topiţi de dor... topiţi de soare..
ca doi romantici vom zâmbi
şi în a razelor ninsoare
albi ghiocei se vor ivi...

vom fi departe-n timp şi spaţiu..
vom reveni paranormal
în vocea caldă a unei şoapte
în ierni... în fiecare an!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada mea

aş vrea să fii zăpada mea
în iarna cea târzie
un gând curat în fulgi de nea
ca o frumoasă poezie

aş vrea să fii zăpada mea
ne vom topi in primăvară
şi-un soare cald ne va scălda
în unda râului uşoară

topiţi de dor, topiţi de soare
ca doi romantici vom zâmbi
şi in a razelor ninsoare
albi ghiocei se vor ivi

vom fi departe-n timp şi spaţiu
vom reveni, paranormal
în vocea caldă a unei şoapte
în ierni... în fiecare an!!!!!!!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viscol

Viscol s-a pornit cu ură
Intrecând orice măsură
Mi-a luat ţigla de pe casă
Mi-a pus frigul in fereastră
Crengi de nuc se frâng si ţipă
Dumnezeu face risipă
Scuturând din norii grei
Fulgii mari ca nişte miei.
Alertată-o ambulanţă
Se impiedică, o viaţă
A rămas pe drum cotit
Cu zăpadă acoperit
Nicio urma nu se vede
Ziua in văzduh se pierde
Intunericul hoţeşte
Prinde tot ce intâlneşte
Si in jur este pustiu
Mă intreb dacă sunt viu...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

prin mine cresc frunze
prin mine cresc ramuri
prin mine cer a rodit
în mine se-ascunde
vuiet de mare
şi glas strămoşesc
ce-a doinit.

prin mine izvoare
îşi varsă tumult
în râuri ce vin
dinspre munţi
prin mine cresc muguri
de viaţă în iarbă
şi roşul în ie cusut

ce tristă-amăgire
bat clopote-n vale
şi doarme bunicul in deal
veni-va o zi
când eu voi fi floare
plutind în văzduh
ireal.

astăzi mă bucur
să văd primăvara
şi cais lângă casă-nflorit
alung gânduri negre
şi ziua în care
ceasul va spune

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâini ude

E primăvara lui april
mâinile mele ude
au căzut în iarbă
să-mi caute ultima moarte
îmi amintesc pe atunci
din ochii tăi izvora o apă albă
care-mi spăla trupul convertit
la gustul pământului
este april
şi-mi caut încă mâinile ude
mâini pe care nu le găsesc
găsesc numai miei albi
care pasc liniştiţi
cu botul lor moale
din venele mele
până ce ajung
la respiraţia vieţii...

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moş Andrei

prin doinele ce curg in vale
si turmele ce-adună miei
mi-apare-n răsărit de soare
icoana zilelor de ieri!

mă văd aievea lângă stână
micuţă.... cu obraji de foc....
eram copii si taina noptii
ne adormea intr-un cojoc!

acum cand toamna-si lasă ceaţa
si picuri reci se strâng in ploi
eu mă intorc in gând la tine
aş vrea sa fim iar amandoi!

dar timpul mă opreşte-n uşă
-tu ai plecat demult, nu ieri
nu te intoarce că la stână
e toamna doar... si Moş Andrei!

poezie de Doina Bonescu din Apus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub balcon

Dor imi e de iarba verde
Dar e toamnă si se vede
Numai galben in pădure
Si-s uscaţi rugii de mure.
In curând izvor ingheaţă,
Umbra toamnei se inalţă
Si dispare-n depărtare
Lăsând iarna cu ninsoare.

Greieraş ce nume porţi
Când cutreieri pe la porţi?
Cine să-ţi deschidă oare?
Nu e zi de sărbătoare...
Ia-ţi o haină, frigul vine,
Uită c-ai cântat la mine.
Dar te-aştept la primăvară
Sub balcon cu o chitară!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ADOPŢIE

Alunec in cascade si zâmbet pierd pe pietre
Ingheţ in toiul iernii, mă pierd in vara verde
Când tulbure privirea, când limpede in vale
Răchita mă mângâie si bat in nicovale
Strămoşii când mă strigă pe caii spumegând
In iarba ce răsare din umedul pământ

Aud trosnind copacii si vuietul de mare
Se sparg in stâncă valuri si câtă depărtare
Există intre mine si tu acel plecat
In ţara cea străină ce azi te-a adoptat.
Rămân, imi plâng amarul, pun doinele pe masă
Si te visez străine, mi-e dor să vii acasă....

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râde iarna

ger la munte, ger la mare
şi cu el albă ninsoare
şi pe stradă si pe casă
iarna asta nu ne lasă
a glumit destul cu noi
în papuci cu umeri goi

şi acum s-a repezit
cu vânt aprig şi-a-nflorit
flori de gheaţă în fereastră
ţurţuri albi în colţ de casă
cer cu nori albastru-gri
iarna mea de unde vii?

mi-era bine fără tine
acum pun cojoc pe mine
arde focul într-o sobă
maronie teracotă
stă zăpada în pervaz
iarna-mi face în necaz

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PASUL SPRE CASĂ

Si mă duc in depărtare, unde norii albi de vată
Mă acoperă cu aripi si-mi vorbesc ades in şoaptă.

Si mă duc... mă duc cu gândul, amintirile s-adun
Să le pun intr-o catrinţă, odihnindu-mă sub prun.

Văd in zare cum răsare o muşcată in fereastră
Bcuroasă că imi vede pasul indreptat spre casă.

Au plesnit de bucurie toţi bujorii in grădină
Si se leagănă sub soare lujerii de la sulfină

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crochiuri la sărbători pascale

Isus a înviat acum din morţi
dar reânvie, splendid şi natura,
cireşi şi vişini albi la porţi
de iarbă verde-i plină bătătura.

Chiar gânduri verzi înmuguresc,
paşii mă duc către păduri virgine,
adun puteri să-ţi spun că te iubesc
şi că. iar, sunt îndrăgostit de tine.

Trăim alături un nou vis
după evadări din pandemie,
prin ani, un nou volum am scris
fără să fac, la bani, economie.

Cu sânii dezveliţi, azi, primăvara
revine cu multe abundente ploi,
cresc flori de vis prin toată ţara
şi-au revenit şi berzele la noi.

Muza mi-e în strai de sărbătoare
şi mi-o cinstesc cu vin şi cozonac,
miei albi pe lunci şi pe răzoare
şi-un cuc pe-o creangă de copac.

Trăim miracole la Sărbători Pascale,
pe la biserici toţi ne-am adunat,
cântă păsările-n lung de vale
şi veşnicia, iar, revine-n sat.

La vatra-mi veche dacă mai revin
pot da de multe pauze-n destin...

poezie de Eugen Coţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulgi mari, albi şi grei, din aceia ca în poveştile lui Creangă, alergau ca nişte miei albi, oprindu-se pe mărginita nemărginire a oraşului mut.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tărâmuri

Nimic nou sub soare
pe diurna-mi cărare -
şarpe hoinar
prin colb de altar...

Tainic e totul
sub Luna ce-alină -
poteca îmbracă
dantelă virgină.

poezie de N. Petrescu-Redi din Maxime şi poeme (2006)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsoare

Ninsoare
Din soare
Răsare

Într-un gând
Viscolit
De cuvânt

Alunec
Sub fumul
Ce îmi destăinuie
Drumul

Pribeag
peste pragul
Dintre doua lumi
Magul

Mă descântă
De întuneric.

Busuiocul
sub pernă
mi-a dăruit un vis.
Feeric.

poezie de Dara Blu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dantelă de zăpadă

Iarăşi se întunecă, dar azi a nins
Prima ninsoare din iarna aceasta
Nu e departe ziua când voi urca
Pe săniuţele argintii ale iernii
Răscolind zăpada

Dar e decembrie şi ninge
Peste brazii de afară, parcă
Şi ciorile au obosit să se adune
Pe-nserat

Mă aşez la geam, spun o rugăciune
Pentru cei întârziaţi, pentru cei
Duşi departe unde zăpada nu le e
De tot albă

E decembrie şi ninge
Zăpada se aşterne ca o dantelă
Pe case şi morminte

poezie de Victor Ţarină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naivitate

Naivitate ochii mei
Te văd incă frumoasă
In amintiri cu flori de tei
Si liliac acasă

Curată lacrimă de dor
In a destinului ninsoare
Copilărie azi cobor
Pe-a timpului cărare

Si-acolo lângă verzi stejari
Scăldată in imagini
Naivitate cu ochi mari
Revino peste pajişti

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsoare-n primăvară

Ninsoare de alb şi de vis,
Ninsoare de flori de cais,
Ninsoare în sufletul drag...
Iubire, te-aştept iar în prag!

În lacrimi iubire să-ţi pun,
În clipa ce trece acum,
Aromă de dulci sărutări,
Mireasmă de verde şi flori.

Cununi de ploi de argint...
Cerceii de jad vreau să-i prind
Şi-n părul de perle, în noapte,
Să-ţi prind în tăceri nestemate...

Pe-altarul de pleoape de stele
Să-ţi pun taina viselor mele,
Pe deget inel de cuvinte
Şi-atâtea aduceri aminte...

Să-ţi pun colier de rubin
Şi-n marea de vis să pierim...
O perlă la mal risipită,
Iubirea mereu să ne mintă.

Din neguri, iubire, te chem!
Eşti cânt, eşti adesea blestem!
Ninsoare de alb şi de vis,
Ninsoare de flori de cais...

Ninsoare - patimă amară,
Iubire - zvon de primăvară...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contrast

dacă gândul meu te-apasă
dacă liniştea ţi-o ia
urcă munţi, te-ndepărtează
prinde-n palma ta o stea

şi acolo la-nălţime
norii albi în jur cunună
îţi vor da un nimb aparte
cer ţinându-te de mână

eu rămân jos într-o vale
fluturi mii în jurul meu
scutur când şi când petale
şi-apoi ce-o vrea Dumnezeu.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arc peste timp

hai.. vino cu mine, fă arc peste timp
pune-n panere toţi anii de-argint
şi lasă-i acolo în depărtare
tu vino cu mine in luncă la soare

intrăm unde apa în limpede cerc
învârte sub poduri inele de cer
tu vino cu mine în apa cea rece
se scutură macii în vântul ce trece

tu prinde petale... aruncă-le-n val
vor duce spre mare pornind de la mal
tot roşul de foc... apusul de soare
privirea ta caldă şi muta mirare

poţi învia iubirea pierdută
ascunsă de vreme sub piatra tăcută
cu-n zâmbet şi macul cel roşu în floare
hai... vino cu mine... priveşte spre soare

apune şi el... la fel ca şi tine...
îi tremură glasul... tu vino cu mine
ursita mi-a spus... nu-ţi trebuie bani
întoarce-te-n luncă... fă arc peste ani.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!