PASUL SPRE CASĂ
Si mă duc in depărtare, unde norii albi de vată
Mă acoperă cu aripi si-mi vorbesc ades in șoaptă.
Si mă duc... mă duc cu gândul, amintirile s-adun
Să le pun intr-o catrință, odihnindu-mă sub prun.
Văd in zare cum răsare o mușcată in fereastră
Bcuroasă că imi vede pasul indreptat spre casă.
Au plesnit de bucurie toți bujorii in grădină
Si se leagănă sub soare lujerii de la sulfină
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina Bonescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.