Crochiuri la sărbători pascale
Isus a înviat acum din morți
dar reânvie, splendid și natura,
cireși și vișini albi la porți
de iarbă verde-i plină bătătura.
Chiar gânduri verzi înmuguresc,
pașii mă duc către păduri virgine,
adun puteri să-ți spun că te iubesc
și că. iar, sunt îndrăgostit de tine.
Trăim alături un nou vis
după evadări din pandemie,
prin ani, un nou volum am scris
fără să fac, la bani, economie.
Cu sânii dezveliți, azi, primăvara
revine cu multe abundente ploi,
cresc flori de vis prin toată țara
și-au revenit și berzele la noi.
Muza mi-e în strai de sărbătoare
și mi-o cinstesc cu vin și cozonac,
miei albi pe lunci și pe răzoare
și-un cuc pe-o creangă de copac.
Trăim miracole la Sărbători Pascale,
pe la biserici toți ne-am adunat,
cântă păsările-n lung de vale
și veșnicia, iar, revine-n sat.
La vatra-mi veche dacă mai revin
pot da de multe pauze-n destin...
poezie de Eugen Coța
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Din primăvara vieții
Când muguri noi răsar din hibernare
și rugul sorții ne purifică alert, solar,
te mai aștept nevastă pe-o cărare
spre a trăi iubind o primăvară, iar.
De sevele se urcă-n salcia pletoasă
și razele-s la promenadă pe alei,
noi amintiri de când ai fost mireasă
ne bântuie sub umbrele de tei.
Un timp solar mă duce către tine
să-ți mai visez aceiași sâni rotunzi;
e primăvară-n sat și ne e bine...
nu-i bine ca de viață să te-ascunzi.
Revizii fac la barca noastră veche
că-n ochii noștri tot râde primăvara,
o să-ți atârn și flori după ureche...
din gânduri noi o să-ți alung povara.
Deschide larg ferestrele spre viață
să-ți poposească primăvara-n casă,
să-i dăm binețe-n orice dimineață
la o cafea amară... acolo pe terasă.
Poeme noi, rămase în restanță
se cuibăresc prin noul meu volum...
ne vom lua de la nepoți vacanță
pierduți în primăvara vieții de acum.
poezie de Eugen Coța
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de lume
ce ar fi primăvara fără tine?
o-nșiruire de copaci săltând
golașe ramuri... și păduri virgine
nu s-ar mai auzi iar fremătând.
ce ar fi primăvara fără tine?
decapitarea colțului de iarbă.
mieii orfani de stână ar rămâne
în tăuri nori n-ar coborî să fiarbă.
ce ar fi primăvara fără tine?
înmănuncherea orelor în zi.
între bătăi de clopot clandestine
toți porumbeii albi ar asurzi.
în parul porții două balamale
ar rugini cum ruginesc cerceii.
cu scârțâitul lor atâta jale
ar strânge-n curtea casei ghioceii.
ce ar fi primăvara fără tine?
un anotimp îndurerat femeii...
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de primăvară
Vreau să-mi înflorească iar
Toată grădina sufletului meu
Să-ți mai pot aduce-n dar
Flori de vis prin șemineu.
Mi-e dor s-ajung la mine-n sat
Să scriu de casa părintească,
De soare să nu fac rabat
Șă beau cu poftă o "Fetească".
Vom căuta pe luncă, iar,
Flori și trifoi cu patru foi
Și-n fiecare zi din calendar
Vom răsădim iubirile din noi.
Să văd cum zburdă pe răzor
Miei, când berze vin la cuibul mare,
Noi, încărcați cu fulgere de dor
Să plecăm prin codru la plimbare.
Ne curgă iubire prin destine
Cum cei cocori în nopți cu lună
Iar eu, mereu îndrăgostit de tine
Să te privesc pe margini de lagună.
Când va-nflori toată grădina
Tot alizeu-n plete să-ți rămână -
Vom savura mereu lumina
Apusului ce tandru se amână.
poezie de Eugen Coța
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alături de Tine...
Alături de Tine pășesc către mâine
Și masa mi-e plină... am apă și pâine...
Cu Tine alături furtuni biruiesc
Căci Tu mă înveți să iert... să iubesc...
Alături de Tine pășesc prin credință
Căci Tu lași putere în slaba-mi ființă...
Alături de Tine mai fac încă-un pas
Spre țara eternă, pe drumul rămas...
Cu Tine alături mi-e plânsetul cânt
Născut din izvorul ascuns în Cuvânt...
Altarul e-n clocot.... veșmântul curat...
Alături de Tine sunt fiu de-Mpărat!
poezie de Maria Luca din Clocot de cuvinte (30 noiembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iașul lui Eminescu
Prin Iașul cu multă floare de tei
Parcă se aud și acum pașii tăi
Iar banca, veche, pe care ai stat
E tristă, de-atâta așteptat...
Tu, trubadur cu lira-ți sfântă
Mai vin-o dată și colindă
Toate cărările de prin Copou
Căci, Teiul tău are un ram nou!
Vino, mai dă o raită prin Țicău
Te-așteaptă și acum amicul tău
Creangă Ion, să vă-ntâlniți
Că aveți multe să vă povestiți!
Și Plopii fără Soț au mai crescut
Ne spun de câte ori, tu ai trecut
Când așteptai nebun, de dor, pe ea
Și ai fi vrut, măcar un semn să-ți dea...
Dar, nu-i nimic, ție îți duc dorul
Codrul, țara, neamul și izvorul
Pe tine te iubește Universul
Așa, cum tu ai scris și ai iubit versul.
Iar când soarta, prea devreme, te-a învins
Și timpul, prea repede, s-a scurs
Luceafăr viu, de-acolo ne privești
Prin Codrii de Aramă, tu trăiești!
poezie de Lucia Guriță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântă Cucul!
Cântă cucul prin văzduh,
De se aude ca în burduf!
Cântă cucul cu ecou,
Doar în capitală e metrou!
Cântă cucul prin păduri,
Pe dealuri alergă iepuri!
Cântă cucul pe câmpii,
Hai să alergăm copii!
Cântă cucul prin livezi,
De ești prin preajmă, să-l vezi!
Cântă cucul prin grădini,
Trandafirii sunt plini de spini!
Cântă cucul pe la sate,
Orășenii îl știu din carte!
Cântă cucul prin orașe,
Sătenii îl au ca ceas prin case!
Cântă cucul pe la case,
Toate simulările sunt false!
Cântă cucul printre blocuri,
De revelion au fost multe focuri!
Cântă cucul pentru noi,
Noi vrem pace nu război!
Cântă cucul și nu tace,
Primăvara la toți ne place!
poezie de Ovidiu Kerekes (22 februarie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarcerea cuvântului risipitor
Sculatu-s-a verdele din morți
cu verde pre verde călcând
și-au dat în muguri zăvoarele la porți
să intre primăvara în cuvânt
Cu verde pre verde călcând
dau în floare pașii pe câmpie
un pas spre verde-i orice gând
cuvântul vine hăt din veșnicie
Tăcerea dă în floare pe hârtie
iar mugurii sunt parcă niște porți
pe unde primăvara ne îmbie
sculatu-s-a verdele din morți
Cu verde pre verde călcând
iată primăvara iese din cuvânt
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Mereu sub neuitare
Mi-e dor de ce ai fost odată
Demult, prin anii noștri de liceu,
De zâmbet fain, priviri de fată
Că-n gându-ți rătăceam doar eu.
Mi-e dor să mai dansăm prin ploi
Iar tălpile să urce-n lung cărarea,
Mi-e dor mereu, mi-e dor de noi
Pe luncă să ne prindă înserarea.
Mă tot rebesc aducerile-aminte
Prin iernile când lângă mine stai
Și-ți înșiram, din dragoste, Cuvinte
Pe cea albastră sanie cu cai...
Departe-mi ești de mine și de sat,
Tot mai departe-i ziua revederii,
De noi, mereu, ne-am tot îndepărtat...
Scrisorile-au sporit culmea durerii.
Mi-e dor de tine, de anii de liceu
De zilele când de la ore mai fugeam
Și nu ne speriam de dam de greu;
Ce tineri, Doamne și ce fericiți trăiam!
Mi-e dor să-ți umplu pocalul de cuvinte
Ori de vin roșu ca-n fostele vacanțe,
Mi-e dor de tine ca de cele sfinte...
Prin neuitare ne cheamă circumstanțe!
poezie de Eugen Coța
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi sub destin
De nu plecam din satul meu
prin lumea largă, păcătoasă,
nu dam de mult amar și greu
Și sigur mi-ai fi fost mireasă.
Aveam trăsură cu doi cai,
o curte mare și o casă:
o, fata mea cu păr bălai
și-acum de tine-mi pasă!
Mergea la târguri uneori
să facem bani pe vite,
vindeam legume, lapte, flori
și câte și mai câte...
Mergeam la coasă, adunat,
pe luncă prin zăvoi...
nu mai duceam dorul de sat
și-aveam copii și noi.
La sărbători mergeam mereu
cu toți la joc, la hora mare,
sau făceam rugi la Dumnezeu
și aprindem o lumânare...
Dar uite că n-a fost să fie;
n-am dat de cel trifoi cu patru foi,
cu caii nu mă duc la fierărie
și satul nostru plânge după noi!
poezie de Eugen Coța
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cristos a înviat
Cristos a înviat din morți!
A biruit mormântul
Îi cântă îngerii Lui toți
Îi cântă-ntreg pământul.
Cristos a înviat din morți!
Și ne-a adus iertarea
El ne-a deschis a vieții porți
Prin el avem salvarea!
Veniți cu toți să ne-nchinăm
Celui ce ne iubește,
Onoare, slavă Lui să-I dăm
Căci Domnu-n veci trăiește!
poezie de Elena Gherasim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din flori de gând te-adun
Eu am plecat pe-o clipă, adio nu ți-am spus,
Clepsidrele așteaptă impulsul remușcării;
Azi m-a ucis amurgul și-un vis a mai apus
Și mușcă fericirea din buzele răbdării.
M-aș dezbrăca de mine, să-mi dai din tine-un pic
Albastrul mi-ar rămâne, ca o nemărginire;
Sunt eu cu strai de tine, sau nu mai sunt nimic
Și-n coajă de tristețe te plămădesc, iubire.
Și lasă-mă să caut de dincolo de noi
Cum mai suspină dorul și ploile cum mor!
Am adunat în mine un pas din doi în doi
Și valsul fără tine mi-e greu... Și mi-e ușor
Să te adun din mine, ca pe o notă vie
Dintr-un solfegiu tainic, dospit în flori de gând.
Hai, cântă-mă sub ploaie! Ce dragă simfonie
Mi te găsesc sub streșini, cu toamnele plângând.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce pot să-ți spun
Ce pot să-ți spun?
adie pădurea cu mirosul tău
în păr se joacă fluturi albi și bleu
iar pe călcâie ai urme de rouă
rămase de pe țărmuri mângâiate-n ape verzi
uitate în palma unui zeu
De undeva se aude mierla
cu dimineața zâmbind pe trupu-mi somnoros
ca ramura îți apleci brațul
și mă învelești cu privirea ta
cum frunza de tei își caută culcuș umbros
Din al tău sărut se naște ziua
când mă culegi ca să reînviu
căci tu mă știi
că încă eu
mă joc cu vise la margine de curcubeu
Ce pot să-ți spun?
Îți simt parfumul
miroase a flori de câmp
pe-o creangă zâmbește un lăstun
iar eu te beau și te respir
precum lumina ce iubește un verde fir
Tac mută de uimire neștiind ce să-ți mai spun
mă las s-alunec în caldă reverie
și uit fir-ar să fie
ce-aveam sau dacă voiam ceva să-ți spun...
Ah, mi-am amintit printre adormite gânduri
că azi
mai am de împărțit la lume... fluturi
poezie de Marieta Căprăruși
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca ultimă dorință
Mă văd mereu, mereu legat de tine
de tot trecutul care ne-a robit...
legat ca stupul trainic de albine
chiar dacă-n viață ne-am și amăgit.
Te regăsesc prin vidul din cuvinte,
prin anotimpurile ce se tot rotesc,
prin clopotele la vecernii, sfinte
și prin livezile ce iară înfloresc.
Te văd prin noi volume de poeme,
prin ziduri de Cetate părăsite...
mai am noi planuri și banale teme
c-o să mă duci pe calea cu ispite.
Te mai aștept prin vise păcătoase
ori pe alei ce șerpuiesc prin Burg
și te mai strig din nopțile ploioase
când stropi pe fața ta mai curg.
De-o viață am fost doritor de tine,
cu tine-am hoinărit prin Univers...
cu tine am ajuns la rău și bine,
cu tine-adorm la capătul de vers.
Mi-e dor de nopțile trăite-n doi
și nu ascult ce-mi zice lumea rea...
cu tine pot să merg și la război
o Muza mea, o Muza mea...!
poezie de Eugen-Emil Coța
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpada mieilor
În urma turmelor de miei
Și clinchetul de clopoței
Pășesc cu grijă jos în vale
Să nu alunec pe cărare
Zăpada mieilor în fugă
Mi-a așsezat un fulg pe gură
- Nu te speria... noi ne jucăm
Și o dantelă croșetăm!
Prin ea se vede fir de iarbă
Și flori de cais ce vor să cadă
Izvor de apă, cristalin
Îl iau cu mine în potir.
Și ne topim în depărtare
Și eu și spuma de ninsoare
Rămân în soare juvenil
Miei albi... și luna lui april.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor...
Mi-e dor să nu mai știu nimic
Și să iubesc în nopțile târzii
Acei ochi verzi, poemul meu demonic
Ce gândul mi-au furat în clipele pustii.
Mi-e dor să vii în nopțile cu Lună
Să ne iubim ca doi nebuni râzând
Dacă ți-aș fi a inimii nebună
Ai mai fugi de mine suspinând?
Mi-e dor de noi în clipele lui Marte
Când ne plimbam prin ploaie liniștit
Tu mi-ai rămas, cu un parfum aparte
Și te păstrez în tâmple, ca pe-un mit.
Mi-e dor să vii cu primăvara la rever
În păr să-mi prinzi un ghiocel plăpând
De vei pleca în tine am să pier
Un strigăt mut, un înger lăcrimând.
Mi-e dor să nu-mi mai fie dor
De tine și ochii tăi cei verzi
Mi-e dor, și-n tine vreau să mor
Iubindu-te, de ce nu vrei să crezi?
Ție îți este dor vreodată
De mine și doru-mi de copilă?
Îți mai aduci aminte că odată
Ți-am fost păcatul fără vină?
Nu îmi răspunde căci mă porți
În piept de când au înflorit castanii
Ești tu pribeagul ce la porți
Mai bați și-acum deși trecut-au anii?
Voi înflori și eu precum salcâmii
În fiecare an în gândurile tale
Să-ți amintești că noi am fost nebunii
Ce inima și-au îngropat-o-n mare.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare de lumină
Într-o floare de lumină Doamne Tu ne-ai așezat
Să trăim neprihănirea să avem un duh curat
Pe cărarea mântuirii o Isuse ne-ai zidit
Să trăim viața sfântă într-un duh neprihănit
Numai Tu o scump Păstor a Ta mână ne-ai întins
Să trăim o nouă viață pășind Doamne ca în vis
Ne-ai spălat prin al Tău sânge sângele de pe Calvar
Ca întreaga noastră viață să trăim numai prin har
Evanghelia Ta Sfântă ființa să ne lumineze
Și pe palmele-ți Divine o Isus să ne așeze
Vrem iubirea ta curată să ne-mbrace azi pe toți
Căci suntem Isuse Doamne ca și înviați din morți
De când Tu în viața noastră o Isuse ai venit
Suntem o altă făptură cu un duh neprihănit
Dacă ținta noastră era firea când noi nu te cunoșteam
Astăzi tu ne ești dar țintă ca părintelui Avraam
Noi Isus te vrem pe Tine în noi veșnic să rămâi
Să trăim viața sfântă ca în dragostea dintâi
Fii-ne dar Tu măsura veșnic dar să te slăvim
Ca ai Tăi Doamne Isuse cu ai noștrii toți să fim
Și cântarea biruinței pururi Doamne s-o cântăm
O Isus Hristos Mesia Numele să-ți lăudăm
Glorie cinste și slavă fii de-a pururi onorat
Căci Isus prin al Tău sânge viața veșnică ne-ai dat
17-09-2020 mănăștur Cluj-Napoca
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a-ntors libertatea acasă
În primăvara blândă ce-n pace se-așezase,
Se întorceau cu păsări plecate la-ntomnări,
Oștirile române și răscoleau orașe,
Eroii de la Plevna sub flori și sub urări.
De Dunăre trec iute și-n Giurgiu se opresc,
Popas cu rânduială și slujbe pentru morți.
Aici la frontieră o clipă îi cinstesc,
Pe cei ce-s duși la ceruri să-i facă țării porți.
În București e freamăt, c-așa s-a poruncit,
Serbare să se facă și-un arc să pomenească,
Fanfare spre Băneasa pe loc s-au rânduit,
Iar Prințul Carol oastea așteaptă să sosească.
Un murmur lung de-arame venea dinspre oraș,
Din Sărindar, din Bucur, Sânt Gheorghe, Bărăție,
Trei sute de biserici, de clopote sălaș,
Stârnesc pe mic și mare la sărbători să vie.
Și s-a pornit alaiul prin coridor de flori,
Iar armia steagu-și poartă sub Arcul triumfal,
Victoria e a noastră, comoară-ntre comori,
Se-ntoarce libertatea acasă pentru bal.
poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste de mai
Zâmbește soarele în bob de rouă
și-un curcubeu se leagănă voios.
Pe florile înmiresmate
se odihnește zborul cel duios.
Zâmbești și tu și-n ochii-ți verzi
ce oglindesc natura zgomotoasă
poți chiar și liniștea să-ți pierzi,
scăldându-te, în viața lor voioasă.
E-o primăvară plină de mister
pe câmpuri, în livezi și prin păduri.
Mă-mpodobesc cu flori de măr.
Tu, verde drag, iar inima îmi furi!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
POEM PENTRU TINE (Din seria "Viața la țară")
Visăm prin mai, iubiri nebune
Și-avem iluzia că raiu-i pe pământ,
Tot cerul nopții pare de cărbune -
Luna leagă oamenii de jurământ.
Te privesc în ochi, să-ți văd copacii
Și toți salcâmii ce au dat în floare,
E verde via și stau drepți aracii ;
Să bem că-i ziua mea de sărbătoare!
Suveica timpului ne țese permanent,
Clepsidrele n-ai cum să le oprești.
Prin luna mai mereu voi fi atent
Cam cum și cât mai stii să mă dorești?
Ce dacă soarele coboară spre apus?
Vom ști să facem slalom printre ani,
Voi încerca să-ți spun ce nu ți-am spus
Si vom avea și grijă de sărmani...
Visăm prin mai iubiri nebune,
Ne cântă cucu', zilnic, prin zăvoi,
Chitara mea mai cântă pe-a ei strune,
Pe dealuri pasc și turme mari de oi...
Văd patima fierbinte lucind în ochii tăi...
Mai stai la pieptul meu plin de văpăi!
poezie de Eugen Coța
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Triumful lui Isus
Dinspre planeta cea albastră, proslăvit și înviat
Isus străbate galaxii și universul înstelat
Trecând cu-alai de îngeri prin armonia siderală
Ce de El a fost creată cu puterea Lui plenară
Triumfător intră acum, pe porți largi de Orion;
Ca Mare Împărat al slavei și-al veșniciei Domn.
Din mari și grele lupte, Isus se-ntoarce neânvins
Și falnic El ajunge la porțile de Paradis.
Cortegiul îngeresc înalță laude și osanale
Slăvindu-L astfel pe Hristos cu bucurie mare
Căci Împăratul lor revine în Casa Cea Cerească
După greii ani de luptă și viață pământească.
În slujba omului și-a pus întreaga Sa viață
S-aducă celor suferinzi alinare și speranță
Prin minunate vindecări, prin Cuvântul predicat,
Învierea celor morți și trupul Său crucificat.
Astfel calea e deschisă spre Patria Cerească
Oricărui om ce cu credință pe ea vrea să pășească.
Ridicați-vă voi porți, să intre Cel glorificat
"Cu moartea Sa moartea călcând", " Hristos a înviat"!
poezie de Sergiu Mănuș (18 aprilie 2017)
Adăugat de Sergiu Mănuș
Comentează! | Votează! | Copiază!