Viscol

Viscol s-a pornit cu ură
Intrecând orice măsură
Mi-a luat ţigla de pe casă
Mi-a pus frigul in fereastră
Crengi de nuc se frâng si ţipă
Dumnezeu face risipă
Scuturând din norii grei
Fulgii mari ca nişte miei.
Alertată-o ambulanţă
Se impiedică, o viaţă
A rămas pe drum cotit
Cu zăpadă acoperit
Nicio urma nu se vede
Ziua in văzduh se pierde
Intunericul hoţeşte
Prinde tot ce intâlneşte
Si in jur este pustiu
Mă intreb dacă sunt viu...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada mieilor

În urma turmelor de miei
Şi clinchetul de clopoţei
Păşesc cu grijă jos în vale
Să nu alunec pe cărare

Zăpada mieilor în fugă
Mi-a aşsezat un fulg pe gură
- Nu te speria... noi ne jucăm
Şi o dantelă croşetăm!

Prin ea se vede fir de iarbă
Şi flori de cais ce vor să cadă
Izvor de apă, cristalin
Îl iau cu mine în potir.

Şi ne topim în depărtare
Şi eu şi spuma de ninsoare
Rămân în soare juvenil
Miei albi... şi luna lui april.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa ce mi-a rămas,

De clipa ce mi-a rămas mă leg,
Şi-o împart în atomi azurii,
Încercând astăzi să-ncheg,
Din gândurile fluide, timpurii.

Cu clipa ce mi-a rămas,
Încă descopăr comori,
Pe lângă care treceam uneori,
Şi nu le-auzeam al lor glas.

Clipa ce mi-a rămas îmi este destin,
Şi nu pentru mine o ţin,
Ci o preschimb în raze de mai,
Să las moştenire o parte de rai!

În clipa ce mi-a rămas, mă dezleg
de trecut, îmi liniştesc ape,
Şi consimt să fiu tot mai aproape,
De neîmpărţitul şi suveranul întreg!

La umbra clipei ce mi-a rămas,
Voi face târziu un popas,
Să-mi odihnesc anii grei,
Şi să mă bucur cu ai mei.

poezie de Gheorghe Alionte (7 decembrie 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustiu

semeni vânt
culegi furtună
şi nimic
nu se adună
lacrimi pică
pe obraz
prea târziu
şi ţi-e necaz...
-am greşit
pe undeva?
care-i Doamne
vina mea?
când am fost
la semănat
frigu-n oase
mi-a intrat
vântu-a luat
bobul de grâu
şi-am rămas
într-un pustiu

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua pe care mi-a dăruit-o Dumnezeu

Aceasta este ziua pe care mi-a dăruit-o Dumnezeu
Pentru ca eu s-o pot folosi pentru fapte bune sau rele;
Luminoasă şi proaspătă, binecuvântată de curcubeu,
Aceasta este ziua pe care mi-a dăruit-o Dumnezeu.

El a luat din marea eternităţii un val, l-a scos la vedere
Şi-a apărut o zi fără nicio vină, ca zilele din elizeu;
Aceasta este ziua pe care mi-a dăruit-o Dumnezeu
Pentru ca eu s-o pot folosi pentru fapte bune sau rele.

poezie de Annette Wynne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebaţi un adevărat credincios cine este pentru el Dumnezeu şi, indiferent de religie, vă va spune cam aşa: Nu am răspuns la întrebarea "Cine este Dumnezeu?". Nu mă interesează dacă într-adevăr se numeşte aşa şi nici măcar dacă "există sau nu". Acestea sunt întrebări meschine. Despre ce mă întrebi tu nu se poate gândi sau vorbi, este mai presus de orice gând sau cuvânt omenesc. Nu mi-a "poruncit" nimic, nu mi-a promis nicio recompensă şi nu m-a ameninţat cu nicio pedeapsă. Eu ştiu doar că fără "El" nu pot trăi şi nici muri, oricine ar fi, orice ar fi.

citat din Codrin Ştefan Ţapu
Adăugat de Johnwr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cade

cade zăpadă multă să ne-ajungă...

nici nu ştiu dacă te mai iubesc
nici nu ştiu dacă mai am nevoie de mine
în toiul iernii cad mă rătăcesc
sunt şi pădure şi izvor dar şi tăciune

să cazi e simplu să te ridici e greu
caut un prieten să îmi fie aproape
nu ştiu unde mai sunt cine sunt eu
ştiu totuşi că nu pot să calc pe ape

iarna e mai tăcută ca nicicând
fulgii tot cad şi cad ca o perdea
frigul când e tăios când e mai blând
pe-afară nu se-arată nimenea

doar oamenii de nea au mai rămas
să ne aducă aminte că sunt vii
au gânduri multe chiar dacă n-au glas
îi înţeleg doar cei ce sunt copii

mi-a picat aşa ciudă pe iarnă
că vrea să-mi intre-n casă şi în suflet
în loc să stea afară şi să cearnă
iar inima să-mi bată fără sunet

nu mai cădea zăpadă, ne-a ajuns...

poezie de Mihai Chira
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva

şi discretă si cochetă
si cu anii impliniţi..
in a timpului clepsidră
caut urma unui vis

pe a timpului cărare
nicio urmă nu găsesc
totul e pierdut in zare...
mi-a rămas numai un vers

şi incerc cu el să-nvălui
zâmbetul amar si trist...
a fost cândva o poveste
peste care timpu-a nins

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciuna

roiesc femei în jurul tau...
daca pe drum vei pierde una
nu cred ca ti-ar parea prea rau
în inima nu ai niciuna!

şi daca-n toamna cea tarzie
în departari se vad ninsori
regretul nu il iei cu tine...
tu ai trait de noua ori!

şi-atunci cu zambetul pe buze
te-nclini spre florile din crang
- eu v-am iubit pe rand pe toate
nu mi-a rămas niciuna-n gand!

poezie de Doina Bonescu din Buchet de gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PASUL SPRE CASĂ

Si mă duc in depărtare, unde norii albi de vată
Mă acoperă cu aripi si-mi vorbesc ades in şoaptă.

Si mă duc... mă duc cu gândul, amintirile s-adun
Să le pun intr-o catrinţă, odihnindu-mă sub prun.

Văd in zare cum răsare o muşcată in fereastră
Bcuroasă că imi vede pasul indreptat spre casă.

Au plesnit de bucurie toţi bujorii in grădină
Si se leagănă sub soare lujerii de la sulfină

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoş de munte

într-o zi vulpea roşcată
se învârte ca o roată
prinde un cocoş de munte
fuge repede se-ascunde

dar cocoşul luat din crâng
nu e un cocoş de rând
dă din aripi nu se lasă
şi reproş pune pe masă

-m-ai trădat icoană vie
ai venit dintr-o câmpie
Ti-am cantat sub crengi de brad
şi apoi de gât m-ai luat

abia răsuflarea-mi ţin
nu e viaţă.... este chin
hai fă foc la fiert mă pune
sau pe-o vatră cu tăciune.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu mi-a dat...

Dumnezeu mi-a dat cuvântul,
mi-a dat lacrima şi gândul.
Mi-a dat zâmbetul copilăriei
şi puterea bărbăţiei.
Mi-a dat avântul tinereţii
şi liniştea bătrâneţii.
Mi-a dat visul înălţării
şi măreţia afirmării.
Mi-a dat aripi ca să zbor,
curajos, cutezător.
Cu zâmbetul m-a înzestrat
şi chipul mi-a luminat.
Pentru fapta-i nobilă, măreaţă,
smerit, acum, îi mulţumesc!
De la El am primit viaţă,
porunca Lui împlinesc.

poezie de Dumitru Delcă (3 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

nori vin...
nori trec...
si dupa ploaie
luceste-n razele
de soare...
o lacrima...
ramasa pe obraz!
ma-ntreb de ce?
pasim in doi
pe-acelasi drum
pustiu si trist!
inghit in sec...
durerea mea...
imi bate
inima cu ea!
pacat de timpul
cel pierdut...
si ma intreb...
de ce?

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Certitudine

privesc în jos apa cea lină
privesc spre cer albastru sus
pulsează-n jurul meu lumină
mă simt departe de apus

cu bucurie trăiesc clipa
ce Dumnezeu mi-a dăruit
şi nu-mi permit să fac risipă
neîmplinind ce mi-am dorit

cu certitudinea-n privire
că sunt... exist... şi incă pot...
deschid în cartea vieţii file
alung ideea de robot...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine mi-a furat cuvintele?

Cine mi-a furat cuvintele cu care te chemam?
Cine mi-a furat mâinile cu care-ţi făceam semne?
Primăvara mi-a aflat grădina veştedă,
Toamna mi-a găsit livezile sterpe.

Cine mi-a zdrobit fuga după ciute?
Cine a risipit fulgii somnului împărtăşit împreună?
Vara nu-mi mai coace grâul inimii,
Iarna nu-mi mai aduce zăpadă şi lună.

poezie celebră de Zaharia Stancu din Pomul roşu (1940)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept să-mi scrii

Să-mi scrii, să-mi spui că in grădină
La noi acasă caisele s-au copt
Că seara la fereastră e lumină
Si toate sunt aşa cum ştiu c-au fost

Aştept să-mi spui dacă la crucea veche
In iarbă-s maci sau fire de mohor
Dacă e gardul rupt si prin el vede
Ochiul tăcut al unui trecător

Aştept să-mi scrii dacă a fost aseară
O ploaie in torent nestăvilit
Si dacă tigla a rămas pe casă
Aş vrea să-mi spui că incă n-am murit.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând de primăvară

Ingheţat si zgribulit
Intr-o mantie de frig
Aninat intr-o fereastră
Cu ochi mari in frunza creaţă

Gândul tău trimis cu dor
Mi-a adus un mărţişor
-Vino, hai, te pun pe bluză
Nu-i nevoie de o scuză

Drumul ştiu e cu zăpadă
Si tu n-ai avut lopată
Nici maşină, nici tramvai
Nici la sanie trei cai

Eşti un fluture in zbor
N-ai bilet de avion
Doar un gand de primăvară
Şi miros de tămâioară!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând de primăvară

Îngheţat si zgribulit
Într-o mantie de frig
Aninat într-o fereastră
Cu ochi mari în frunza creaţă
Gândul tău trimis cu dor
Mi-a adus un mărţişor

- Vino, hai, te pun pe bluză
Nu-i nevoie de o scuză
Drumul, ştiu, e cu zăpadă
Şi tu n-ai avut lopată
Nici maşină, nici tramvai
Nici la sanie trei cai

Eşti un fluture în zbor
Fără bilet de avion
Doar cu gând de primăvară
Şi miros de tămâioară!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Sunt tot aici, nu am plecat
M-am transformat in alţi atomi
Si altă formă am luat
M-am risipit in cer si in văzduh
In razele de soare....
In stropii reci de ploaie
In verdele covor de iarbă
In frunze galbene-n zăpadă
In vorbele de duh
Ce le spuneam odată
Sunt tot aici, dar nu iţi fie teamă
Te voi feri de tot ce-i rău
Ca să trăieşti mereu
De s-ar putea......
Si orice adiere a unui vânt
E pentru tine un cuvânt
De dragoste si-mbrăţişare
Atât cât vei trăi sub soare.
Sunt mama ta,
Nu voi pleca nicicând

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Totu-n jur a amorţit,
Satul parcă-i adormit,
Iar omătul, negreşit,
Casele-a acoperit.

Fulgii mari plutesc prin aer,
Se încaieră-ntr-un caier,
Baba-Iarna mereu cerne,
Peste câmpuri, fulgi, alene...

Săniuţele, acuşi,
Se zăresc pe derdeluş
Iar pe străzi şi-n sus şi-n jos,
Drumul e alunecos.

Prunci fac larmă, ţipă, râd,
Se împing şi se ascund,
Cad şi iarăşi se ridică
Şi mai tare parcă ţipă...

Veselie-i şi-n ogradă!
Iată "omul de zăpadă"!
Morcovul e nas... Şi-o oală
E şepcuţa de la şcoală.

Ninge-ntr-una de aseară
Cu fulgi mari, pufoşi, vioi
Şi distracţia e-n toi,
Babă-Iarnă, Babă-Iarnă,
Bine ai venit la noi!

poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiţă din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoţul mi-a luat totul, însă mi-a lăsat Luna. Era la fereastră.

citat din Ryokan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!