
Tărâmuri
Nimic nou sub soare
pe diurna-mi cărare -
șarpe hoinar
prin colb de altar...
Tainic e totul
sub Luna ce-alină -
poteca îmbracă
dantelă virgină.
poezie de N. Petrescu-Redi din Maxime și poeme (2006)
Adăugat de Mariea Petrescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Balul vieții s-a stins, Cenușăreasă, prin colb caut condurul.
N. Petrescu-Redi în Nopți albe în Laconia
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet hoinar
Cântând al vinului balsam,
Sfârși-ntr-o zi Omar Khayyam...
Și după veacuri, fel de fel,
S-a re-ncarnat în Păstorel.
epigramă de N. Petrescu-Redi din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărarea
Pășește, femeie,
în rochia văpăii
pe-albastra cărare;
visu-mi e gata
să-l depășești sau
să-l calci în picioare.
Pășește balsamic, pasu-nflorească
prin smirnă și
smoală;
ascultă ecoul
nerostitelor vorbe,
ascultă-l, iubito,
în inima-mi goală...
Vezi,
tobele torc, fulgeră harfe
în noua Meca;
doruri mă trag,
pe roată de nimb,
purpuri ne-arată
poteca...
poezie de N. Petrescu-Redi din Înrourări (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe-i vremea cea frumoasă,
departe-i trubadurul;
jarul s-a stins, Cenușăreasă,
prin colb caut condurul.
catren de N. Petrescu-Redi din Nopți albe în Laconia
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra
Punct infinit,
clopot mă
tace,
dăngăne clipa
cu fluturi de colb;
ierburi înalte
pasc amintirea,
umbra coasei,
prin giulgiul verde,
pipăie nechipul.
poezie de N. Petrescu-Redi din Înrourări (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada mieilor
În urma turmelor de miei
Și clinchetul de clopoței
Pășesc cu grijă jos în vale
Să nu alunec pe cărare
Zăpada mieilor în fugă
Mi-a așsezat un fulg pe gură
- Nu te speria... noi ne jucăm
Și o dantelă croșetăm!
Prin ea se vede fir de iarbă
Și flori de cais ce vor să cadă
Izvor de apă, cristalin
Îl iau cu mine în potir.
Și ne topim în depărtare
Și eu și spuma de ninsoare
Rămân în soare juvenil
Miei albi... și luna lui april.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Șarpele
alerg pe malul apei
sărind într-un picior
poteca e îngustă
pe vale spre izvor
în spatele meu mama
pășea încet tăcută...
șoptește numai apa
povestea ei trecută!
culeg o păpădie...
mai rup o albăstrea...
și soare cald răzbește
prin nori ca o perdea
din iarba umezită
cu ochii mari zăresc
o coadă cam pestriță
și-n țipăt izbucnesc
- e șarpe... dinozaur...
strig disperată-n drum
în hohot râde mama...
- ce te-ai speriat acum?
nu vezi? e doar o piele
de șarpe despuiat
care și-a pus hăinuța
la soare la uscat
poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul râului
Din stânca pleșuvă ce râde la soare
Un șarpe cu solzi cristalini se pornește,
În piatră străpunge croindu-și cărare
Și sâsâie-n șipot, prin văi se târăște.
Pe prunduri albite de praful de sare
O lebădă neagră în cântec jelește,
Din stânca pleșuvă ce râde la soare
Un șarpe cu solzi cristalini se pornește.
Pe maluri tocite se zbate, tânjește,
O salcie-și plânge șuvița ce-o doare,
Mă-nvăluie râul, de dor mă golește,
Mi-l duce la vale, scăpat din vâltoare,
Din stânca pleșuvă ce râde la soare.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Te căutam
Te căutam,
iubito,
pe sub cupole
cu nimb de orgă;
și te găseam,
pierzându-te;
și te pierdeam,
găsindu-te...
Înger hoinar
cu aripi
ce nu mai încăpeau
în icoană.
poezie de N. Petrescu-Redi din revista "Literatura și Arta" (16 noiembrie 2006)
Adăugat de Mariea Petrescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

La poarta unei mari iubiri,
o fată cu parfum de floare
venea cu soare în priviri
și mă lăsa... cu ochii-n soare.
catren de N. Petrescu-Redi din Gânduri cu rimă (2000)
Adăugat de Mariea Petrescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Neliniște
Pe drumuri de piatră, de fier, călător;
Pe coame de vânt și fuioare de nor,
Pasul și gândul ți-s ură și dor.
Pe uliți și străzi, pe poteca de colb
Rătăcești! Călăuza-i destinul cel orb.
Năzuința ți-e neagră aripă de corb.
Pe trecutul pustiu viitorul ți-e-amar
Când dorința deșartă ți-este suflet hoinar,
Numele nu-i decât simplu hotar.
poezie de Viorel Mitea (5 ianuarie 2007)
Adăugat de Viorel Mitea

Comentează! | Votează! | Copiază!

E mai ușor să pui Luna pe steag decât steagul pe Lună.
aforism de N. Petrescu-Redi din Aforisme (1995)
Adăugat de Mariea Petrescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Fără lipiciul femeii, Luna ar fi fost o stea căzătoare.
aforism de N. Petrescu-Redi (8 martie 2015)
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Și bunicii tăi par rupți din soare, copile. Din soarele amurgului.
N. Petrescu-Redi (3 aprilie 2018)
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum Luna, cu o șoaptă-anume,
ne-a luminat pe amândoi,
Domniță, să fugim în lume!...
În lumea ce se naște-n noi.
catren de N. Petrescu-Redi din Nopți albe în Laconia (2011)
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia frumoasă pare ruptă din soare. Iar soarele - din privirea ei.
N. Petrescu-Redi (1 aprilie 2018)
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Din lemnul scenei, străjerii piesei "Apus de soare" fac tulnice.
aforism de N. Petrescu-Redi (3 decembrie 2012), traducere de P
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Valea
Ciuta clipei pleacă,
grăbită e,
Doamne,
să ne pască verdele,
să ne pască albastrul
cu botu-i de colb!
Iarba se
gată, ciuta pătrunde,
năucă aleargă
prin iarna din noi, se preschimbă în
lup.
Un cânt obosit
încearcă atunci
s-acopere urletul
ce cheamă haita.
Sub haină de
ger
nu mai tremură struna,
lupi,
lupi călăresc
pâcle nebune...
Colții haitei par
prelungirea cuielor
din crucea pe care
ne-o ducem.
poezie de N. Petrescu-Redi din Vânător de cerbi albaștri (2011)
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Broască ori șarpe?
Broască ori șarpe?
Șarpele înghite broasca.
Labe și pene sar pe
rânișul apelor. Un vas ca
o nălucă vâslește la deal.
De ce-o fi mergând mai repede râul
decât un cal?
Corăbii prin grâul
undelor pleacă la carnaval.
Pleacă de-a dura dealurile cu totul.
Păsările forfoteau pe botul
continentul, seara.
Culorile umplură cerul cu făpturi
bosumflate cum e ceara
dată în clocot. Iei sau furi
din fugă o mână de munți, iar pe
umerii lumii coboară o mască.
Șarpe ori șarpe?
Broasca iese din șarpe.
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nihilism
Totul este râs și totul este colb,
și totul este nimic; pentru că
din irațional vin toate care sunt.
poezie de Glycon-poet grec antic, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!