Contrast
dacă gândul meu te-apasă
dacă liniștea ți-o ia
urcă munți, te-ndepărtează
prinde-n palma ta o stea
și acolo la-nălțime
norii albi în jur cunună
îți vor da un nimb aparte
cer ținându-te de mână
eu rămân jos într-o vale
fluturi mii în jurul meu
scutur când și când petale
și-apoi ce-o vrea Dumnezeu.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.