ADOPȚIE
Alunec in cascade si zâmbet pierd pe pietre
Ingheț in toiul iernii, mă pierd in vara verde
Când tulbure privirea, când limpede in vale
Răchita mă mângâie si bat in nicovale
Strămoșii când mă strigă pe caii spumegând
In iarba ce răsare din umedul pământ
Aud trosnind copacii si vuietul de mare
Se sparg in stâncă valuri si câtă depărtare
Există intre mine si tu acel plecat
In țara cea străină ce azi te-a adoptat.
Rămân, imi plâng amarul, pun doinele pe masă
Si te visez străine, mi-e dor să vii acasă....
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina Bonescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.