
Săgeata
Ca o săgeată a străpuns liniștea nopții,
Prelung la malul mării; pescăruși
Țipând și valuri stranii
Durerea i-a spălat, ducând cu ele,
Însângerate umbre și mărgele
De lacrimi care i-au răpit suflarea...
Și s-a pătat cu sângele lui, zarea...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Apus
Pe cerul cu pești de argint,
Văd cum se ascunde
În marea înfometată
Rana sângerândă a soarelui.
Zarea este o mare în flăcări,
Tulbure și dezinteresată
De trena de neguri.
Tainele nopții o ascund sub doliul
Pătat de stelele-lacrimi.
Și când cerul tot devine mormânt
Iar zarea se coboară ca o pleoapă
Peste truda pământului,
Adormim în lumea speranței
Alergând spre o nouă zi -
Mântuire.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Chihlimbarul ochilor
În păienjeniș de ramuri, încerzite,
Țes păienjeni, printre stele arginții
Gânduri nerostite încă, vise încă ne-mplinite
Și la margine de lume, te aștept, din nou, să vii
Valuri trec ducând spre mâine, de la mal, secunde stranii
Rubiniu nisipul este și apusul s-a sfârșit
Risipiți în ceața, unde s-au pierdut de-acuma anii
Pe aripi de vânt se lasă umbra ta în infinit.
Catifea din chihlimbarul ochilor mi-au smuls trăirea
Și in pletele-ți de aur, rătăcită-i fericirea
Unde esti? De ce în noapte mă aștepți și te ascunzi
Râu de lacrimi curg din ochi-mi și de lacrimi ochi-ți-s uzi.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când marea e furioasă, își caută liniștea, spărgându-și valurile de stânci, când omul e furios, devine o stâncă peste care se îngrămădesc valuri de lacrimi.
aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Norii
Norii cocori cu aripile răsfrânte
Și închinate cu sfiiciune în formă de "V",
Secunde cu sufletul împăturit
Și inima în zig-zag,
Croind zarea cu taina literei lor.
Frunze alunecând pe frontispiciul pătat
De sângele apusului,
De lacrima cerului,
Timp progranat a musti în lumina
Ochiului nostrum abătut de pleoapa uitării
Norii, doar norii!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

În legănarea lor dulce, frunzele se desprindeau de copaci, înotând într-un dans lent, spre ultimul lor drum, un joc stins și distins, melancolic, vibrând, ascunzându-si durerea în umbre de pași despicați de propriul lor trup, în șuieratul prelung al trenului rămas stingher, în ultima gară.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Secetă
Pe cer, valuri de foc
Doinesc înserarea...
Pământul - cântec de jale,
Se-adapă din lumina cerului sfânt.
O lacrimă de-ar pica,
S-astâmpere setea
Și s-aline durerea cu sârg!
Fântânile clocotesc,
Bolborosesc lacrimi de suflete
Și săgetează în piept,
Clocotesc rugi și rugul ochiului gol
Se-mpiedică de-o vreme-n nămol.
Sângerii, nopțile sunt brodate cu moarte.
Se-ascunde în tină,
Ca o pedeapsă, seceta.
Sălcii de jar
Coboară în umbre ca o iertare,
Pe pământ-chihlimbar.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis... la malul mării...
Răsare-n ochi
speranța
unui zbor
în visul
nemuririi...
Cu degete subțiri
atingem versuri
înșirate-n
cărți eterne...
Și gândul
zboară
spre liniștea
cuvântului
șoptit
la malul mării...
poezie de Viviana Milivoievici (3 februarie 2016)
Adăugat de Viv

Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea-o noapte
Sunt seri întunecate... Luna plină,
În umbre stranii, iată, s-a ascuns...
Sub degete de raze stau uitate
Viața, durerea, ochiul care-a plâns.
Umbrela unui nor e ca o pleoapă
Îmbătrânită, cavă și pustie...
În ea atâtea vis se îngroapă
Și despre ele, nimeni nu mai știe...
Lumina-n fulger, irisu-l îmbracă
Și ca un clopot tulbură uitarea...
E plină de speranță-ntunecarea
Și de dureri este pătată zarea...
Noaptea-o noapte... Plâns de-nmormântare...
O întrebare "a fi?" sau "a nu fi?"...
Căci înrobiți de-atâta resemnare,
Nu mai putem visa o altă zi...
În noapte vântul parcă e mai rece...
În noapte ochiul parcă e mai plâns...
Mă-ntreb de ce atâta resemnare?
Ce are noaptea-n neguri de ascuns?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem doi copii ai mării
Suntem doi copii ai mării
tu sirenă și eu val,
Ne-întâlnim în faptul serii
lângă farul de pe mal.
Luna se-oglindește-n apă,
pescăruși-au adormit,
Întunericul îmbracă
cuprinsul nemărginit.
Liniștea nopții coboară,
ascultăm cum cântă marea,
Iubirea ne împresoară
până se aprinde zarea.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Senzații de amor
Pătând inima și zarea cu senzații de amor
Pendulând, pășim cu teamă în abstratul viitor.
Căror umbre existența, oferindu-le uitare
Le-a lăsat sălașul peste nepătrunsa, trista, mare?
Trece peste noi opusul, argintați la tâmple, parcă
Lunecăm în neștiință si ne trecem ca o apă
Nu mai e cu noi în lume decât liniștea și șoapte.
Și, precum o draperie-ntr-un târziu, se lasă noaptea.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele din viața iubitoare
Însă, în adâncuri stranii
Mai simți lacrima cum pică
Și cum trec în grabă anii
Sub a timpului aripă.
Săgetând se-ndreaptă seva
Trupului, spre nemurire
Și-n vulcani, mocnește lava
Transformându-se-n iubire
Vântu-a nopții sărutare
Risipește-n valuri gândul
Și de vis și de-ntristare
E cuprins întreg pământul...
Încă, genele cuprinde
Într-o horă, ca-ntr-o plasă
Retrăiesc atâtea vise
Într-o viață mai frumoasă.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubește-mă sau lasă-te iubit...
Înger coborât din ceruri...
Tu, îndrăgostit de lume,
Pe cărări transcendentale,
În poemele postume,
Arzi luceafăr viu de viață,
Arzi vulcan și vei zbura
Cu iubirea-n altă lume,
Înger blând de catifea.
Dragoste la malul mării,
Când nisipul se cuprinde
Peste brațele de valuri,
În ocean de ne-cuvinte.
Tu alungă-mi remușcarea
De-a te fi iubit târziu...
Fi tu cer iubirii mele,
Pe-al pământului pustiu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Colț de vis
Pașii mă poartă pe țărmul
unde valuri mișcătoare
limpezesc oglinda mării
dorul împletește fir de aur
din razele soarelui
steaua iubirii este mai aproape
ca niciodată
cânt de pescăruși
mă leagănă,
pe fragede mărgele de nisip
te zăresc venind
pe vâslele vântului
din nesfârșita depărtare
ștergându-mi ochii
ce au plâns cândva...
E primăvară!
Nu știu un alt anotimp
mai frumos,
unde copilăria s-a retras
într-un colț de vis.
poezie de Maria Ciobotariu (15 februarie 2015)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

deasupra mării
căutând pește-n valuri -
zbor de pescăruși
haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinistrul din suflete
Craniile zornăie ca niște monezi,
Lovindu-și gândurile nerostite și triste,
Mărșăluiesc printre morminte și cruci,
Purtând umbre stranii de speranți și vise.
Se sting lumânările... Pe rug și altar
Doar umbre de cranii stihii adormite în raclă,
Așteaptă-n tăcere,-n zadar,
Veșnicia să treacă,
Cu alte veșnicii să-și cunune uitarea,
Să-și spele tăcerea în zare,
Să nu mai erupă coșmar,
Să nu mai audă "se moare!"...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonie de toamnă
Lacrima cerului coboară peste viață...
Un albatrros peste valuri verzi, înspumate,
Purtând în adânc durerea, spaima și noaptea,
Amărăciunea și tristețea din noi,
Afundând-o în șoapte,
Sinistre, dureros de murdare,
Pătate cu resturi de leșuri de scoici,
Cu umbre filiforme de roci...
Cerul mai jos s-a plecat,
Ca o rugăciune, ca o mătanie...
Sfântă lumină! Covor de frunze
Pudrat cu aur și miere,
Cu rouă arămie,
Picurând în mormânt
Taina sângerilor lăsată peste pleoape
Ca o pelerină de lacrimi.
O noapte continuă tânjind
După taina ascunsă
În lacrima cerului coborâtă tăcut
Peste viață.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubește-mă sau lasă-te iubit... (răspuns la poemul Gabrielei Mimi Boroianu)
Înger coborât din ceruri...
Tu, îndrăgostit de lume,
Pe cărări transcendentale,
În poemele postume,
Arzi luceafăr viu de viață,
Arzi vulcan și vei zbura
Cu iubirea-n altă lume,
Înger blând de catifea.
Dragoste la malul mării,
Când nisipul se cuprinde
Peste brațele de valuri,
În ocean de ne-cuvinte.
Tu alungă-mi remușcarea
De-a te fi iubit târziu...
Fii tu cer iubirii mele,
Pe-al pământului pustiu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

un val mătăsos
găzduiește o barcă
pescăruși plutesc
haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate
Poate că cerul vieții, senin e precum vara
Și Dintr-odată-n suflet, simțind vine toamna
De dragoste, de pace, liniște, fericire....
Furtuna, printre lacrimi, cu clipele de-odată
A dus liniștea noastră, privirea-ncețoșată
Mai caută în zare sperând să regăsească
Mândria răsărită pe glia strămoșească.
Să moară vitejește și grânele și marea
Unite-n veșminte. Să-i legăn suflarea
Târziu poate că nu e și încă se mai poate
Să ne-ndreptăm greșeala când încă nu e noapte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

În stranii anale...
Ne ascundem gândul în stranii anale...
Timpul se divide. Între doi coloși,
Ne-am uitat trecutul. Zbor în depărtare,
Anii de lumină, limpezi și frumoși.
O făclie arde. Plete e lumină,
Se desprind din ere și se risipesc,
Trup de-ntinăciune, trup de foc și tină,
Din amare umbre ce se reclădesc.
S-au pierdut secunde, timpul ne desparte
În timpane sparte, plăgi și gropi comune.
Au rămas doar vise, drumul către moarte,
Clopote de jale, citate postume...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!