Noaptea-o noapte
Sunt seri întunecate... Luna plină,
În umbre stranii, iată, s-a ascuns...
Sub degete de raze stau uitate
Viața, durerea, ochiul care-a plâns.
Umbrela unui nor e ca o pleoapă
Îmbătrânită, cavă și pustie...
În ea atâtea vis se îngroapă
Și despre ele, nimeni nu mai știe...
Lumina-n fulger, irisu-l îmbracă
Și ca un clopot tulbură uitarea...
E plină de speranță-ntunecarea
Și de dureri este pătată zarea...
Noaptea-o noapte... Plâns de-nmormântare...
O întrebare "a fi?" sau "a nu fi?"...
Căci înrobiți de-atâta resemnare,
Nu mai putem visa o altă zi...
În noapte vântul parcă e mai rece...
În noapte ochiul parcă e mai plâns...
Mă-ntreb de ce atâta resemnare?
Ce are noaptea-n neguri de ascuns?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.