
Iubește-mă sau lasă-te iubit... (răspuns la poemul Gabrielei Mimi Boroianu)
Înger coborât din ceruri...
Tu, îndrăgostit de lume,
Pe cărări transcendentale,
În poemele postume,
Arzi luceafăr viu de viață,
Arzi vulcan și vei zbura
Cu iubirea-n altă lume,
Înger blând de catifea.
Dragoste la malul mării,
Când nisipul se cuprinde
Peste brațele de valuri,
În ocean de ne-cuvinte.
Tu alungă-mi remușcarea
De-a te fi iubit târziu...
Fii tu cer iubirii mele,
Pe-al pământului pustiu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Iubește-mă sau lasă-te iubit...
Înger coborât din ceruri...
Tu, îndrăgostit de lume,
Pe cărări transcendentale,
În poemele postume,
Arzi luceafăr viu de viață,
Arzi vulcan și vei zbura
Cu iubirea-n altă lume,
Înger blând de catifea.
Dragoste la malul mării,
Când nisipul se cuprinde
Peste brațele de valuri,
În ocean de ne-cuvinte.
Tu alungă-mi remușcarea
De-a te fi iubit târziu...
Fi tu cer iubirii mele,
Pe-al pământului pustiu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger de foc
Înger de foc, mă arzi cu vraja ta
În modul cel mai simplu și firesc...
Tu ți-ai dorit să mă mai poți avea,
Eu în tăcere încă te iubesc.
Mă arde jarul în priviri ivit....
Simt sufletul o candelă aprinsă.
"Iubește-mă și lasă-te iubit!"...
Am să mă las cu gândul tău atinsă.
Să poposim la margine de stea
În universul fericirii noastre
Căci altă șansă nu vom mai avea...
Să răsplătim iubirii noastre caste.
Cu un surâs, cu un sărut, cu noi,
Ce penetrând sălbatic universul,
Plaje și mare ne-am descoperit,
O lotcă ce din valuri s-a ivit,
Sub norii sângerii de catifea,
Să nu uităm, oh, nu, că ne-am iubit...
...................................................
Și poate restul nici n-ar mai conta!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, înger...
Tu, înger care ții în palme
Întreaga lume-a mea, să treci
O frunză-n ramurile vieții,
Prin adieri și vânturi reci!
Să treci o pasăre de stele,
Peste smaraldul existenței,
Să iei pe aripile tale
Amara trecere a vieții!
Rubin al vechilor apusuri,
Un răsărit de ploi de sângeri,
Lumina să-mi aduci! Și ia-mă
De-acum, cu tine printre îngeri.
Fii tu vulcan ce mă înalță
Pe-a mării cerului psaltire
Și lumii mele noi, dă viață,
Lumină, pace și iubire!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum arzi, mă arzi...
cum arzi,
cafea fierbinte la culoare,
cum râzi și arzi,
în mine clipa asta moare
cum risipești
mireasma pleacă călătoare,
cum mă răsfeți
așa cum ești, îmbietoare
risc să te gust,
știu amețeala și îmi place,
îmi curge-n bust,
mă încălzește, mă întoarce
cum strălucești,
lichidul tău amar și dulce,
mă mai trezești
prin gânduri mai îmi pun o cruce
cum arzi, mă arzi
în fiecare dimineață,
în ceașcă azi,
caimacul e ca altă dată
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări
Albastră stea, pierdută-n universul
De dincolo de lume, când te-ai stins?
Pe pânza cerului întunecată,
Chipul tău alb și blând, de ce s-a prins?
Câți ani-lumină străluci-vei încă?
Cât în oglindă tut e vei privi?
Vulcan trecând neiertător prin lume,
Ești și vei fii și-n cea din urmă zi!
Tu ești și vei rămâne o poveste,
Noi vom pieri în lumi de catifea.
Pe piedestalul tainelor celeste,
Te vei opri să plângi povestea mea.
Urma ta-n noapte încă va rămâne,
Ascusă de un petec de tăceri.
Noi vom pieri ca o himeră mâine,
Doar existând în amintiri de ieri.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Veghe de înger
Un înger veghează poporul și lumea...
Poem de lumină renaște minunea.
Trăim vis de pace și flamură blândă!
Popor de lumină, povestea-i ascultă!
Dreptate i-e paza, dreptatea e scut...
Menirea de-a fii un izvor pe pământ.
Cu șoapte de vis, peste noaptea din noi,
Lumină cărarea atâtor eroi.
Un om - deputat și fiică și cânt,
Un înger, prin noi coborând pe pământ,
E Soarele, azi, strălucind - un mister,
Fărâmă de pace-ncrustată pe cer...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

O jumătate de lună
O jumătate de lună
Cade stângace prin cer
Fă-mă să uit,
Înger stingher,
Fă-mă să uit,
Sau fă-mă s-adorm
În singurătatea
Crescută diform.
Iar dacă visez,
Înger înțelept,
Să nu mai țin minte
Când mă deștept.
Fă-mă să uit,
Sau fă-mă să scriu
Cu țipăt continuu,
Înger pustiu.
Ochiul meu rece
Acoperă-l, îngere,
Cu o pleoapă
În stare să sângere
Peste prealimpede-
Le înțeles.
Minte-mă blând
Și du-mă-n eres,
Dă-mi jumătatea
De lună-n neștire,
Dar fă-mă să uit,
Înger subțire.
Sfâșie-mi al
Neuitării delir,
De singurătate-mi
Să nu mă mai mir.
poezie de Ana Blandiana
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecare spre înalt
Cu sufletul îndoliat
Și plin de-amărăciune,
Tăicuță dragă, ai plecat
Și rătăcești prin lume.
Un înger, tată, călător...
Și-atât ești de departe!
Eu știu, de noi, că-ți este do,
Dar te ascunzi în moarte.
Trec păsări negre... Pe aripi
Au lacrimi și durere.
Oh, tată, înger călător,
În lume totul piere.
Pe cruce-un nume. Și în gând
O tristă amintire...
Te întrupezi cu Duhul Sfânt
Și ești nemărginire...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am sculptat înger
Te-am sculptat înger
Pentru a rămâne în sufletul meu
Mai mult de o veșnicie.
Divină chemare a carnalului ochi
M-a aruncat,, sărut,
Pe coapsele goale.
Ai iriși albi pe brațele tale.
Culegi din porii mei libertatea
O stare nedefinită,
Dar plină de înțeles.
Renaști tăcere și vers...
Lumina s-a revărsat în râul de șampanie
Și incandescentă,
Lut în cuptorul sufletului meu,
Te-ai lsat modelată.
Vulcan transformat în sentimentul deplin,
Plutind spre plus infinit,
Picătură de artă...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascetul
Exilat în sine însuși,
Un ascet uitat de vreme,
Primenind nemărginirea,
Pe cărări călca alene.
- Barba-ți lungă, barba albă,
Înțelenită de porunci
Și de neagra-ți sihăstrie...
Moșule, unde te duci?!
(Mă privește, îmi măsoară
Chipul cu privirea sa...)
- Merg la Ceruri, scumpă fiică,
La Iisus, la maica mea...
Drumu-n fapte se măsoară,
În porunci, în post, în trudă...
A trecut o veșnicie
De când sunt aici... Ascultă!
Mergi degrabă, te închină,
Roagă-te de-a se ierta
Orice neștiută vină!
Multă trudă vei avea!
(Am plecat... Privind la Domnul
M-am întors) Și sunt acum
Un ascet călcând alene
Pe-al nemărginirii drum.
Plâng... O nenăscută lume
Stă ascunsă-n fiecare...
Toți purtam străin, o cruce,
Pân la ultima suflare...
Treci spre lumi transcendentale,
Trecătorule grăbit,
Nu te adânci-n nămolul
Nemilosului sfârșit!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa ochiului închis
Într-un colț de lume, azi,
Plânge ochiu-ți cu speranță.
O făclie-n gânduri arzi
Dor de prunci și dor de casă...
Stele cad în palma ta,
Voci și bucurii deodată,
Iarăși le vei revedea...
Oh, ridică-te și iartă!
Într-un colț de lume, azi,
Dormi. Și gândul ți-e acasă...
Ochii-nlăcrămați și calzi
Caută înspre fereastră.
Parcă-ți vezi în gând, tu știi,
Pruncii blândă mângâiere.
Iar, la tine vor veni,
Doi luceferi, printre stele.
Plânge ochiu-ți cu speranță...
Umbra peste chip se lasă,
Trece-o lacrimă de viață...
Drumu-i lung, te-ntorci acasă...
Oh, tu vezi cum în adâncuri,
Ochiul tău pieziș coboară.
Dormi sub plânse așternuturi...
Întunericul măsoară...
O făclie-n gânduri arzi,
Suflet bun, feștilă-n timpuri.
Lacrimi curg, păduri de brazi
Se înalță-n anotimpuri.
Pruncii și-au ales alt drum
Și-au pornit să se înalțe.
Către soare zboară-acum,
Dar li-s aripile arse.
Dor de prunci și dor de casă,
Dor de-mbrățișări, de vis...
Dor de plângere, de viață,
În adâncul lor te-au prins.
Iar trec stoluri de cuvinte
Peste cer brodat cu sângeri,
Pruncii vin să-și mai alinte
Mama înger printre îngeri.
Stele cad în palma ta...
Flori de crini și crizanteme,
Cad la margine de stea...
În pierdute lacrimi, semne.
Foc arzând te-nalți spre cer
Și transformi eternitate
În fărâme de mister,
Tu desparți ziua de noapte.
Voci și bucurii deodată,
Umplu lumea de iubire.
Nu e dor să nu se-mpartă
În lumini și-n fericire.
Universuri de lumină
Se coboară peste viață.
Învățăm, trecând prin tină,
Că iertarea ne înalță.
Iarăși le vei revedea
Câte sunt în lume, toate.
Prunci și semeni, dragostea,
Dobândi-vei prin dreptate.
Harul tău, album de voci,
În fâșii de libertate
Va răzbate peste toți...
Omule, îmi dai dreptate?
Oh, ridică-te și iartă!
A greși e omenește...
Tu greșelile-ți îndreaptă!
Către cine te iubește,
Azi îndreaptă-ți iar privirea,
Căci ce bine-i "a ierta".
E calea spre fericirea
Ce etern o vei avea.
Oh, ridică-te și iartă!
Iarăși le vei revedea,
Voci și bucurii deodată.
Stele cad în palma ta.
Dor de prunci și dor de casă
O făclie-n gânduri arzi.
Plânge ochiu-ți cu speranță,
Într-un colț de lume, azi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Un înger zboară
- cu dedicație pentru Pescărușul Fericirii
Un înger de lumină zboară
Prin ființa mea interstelară,
O blândă flacără mai arde,
În a durerilor tornade...
Și din Pleiade urcă lin
Spre lebăda cu drept deplin,
Ca trecerea prin Univers
Să aibă-n viața asta sens.
Prietenia-i un amnar!
Este al vieții noastre har.
Lăsați panerul cu minuni
Să ne-nsoțească în furtuni!
Noi suntem numai o petală
Ce s-a deschis în fapt de seară
Să vadă soarele-apune
Lăsat peste această lume.
Și pică lacrimă și ploi,
În cer, în lume, peste noi...
Simțim și spunem: vrem schimbare!
Dar porțile interstelare,
Ne țin închisă libertatea
Cât prin celule trece moartea
De spirite și de iubire.
Eu voi rămâne... FERICIRE...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale de lumină
Când se vor cerne dinspre ceruri
Petale albe de lumină,
Voi ști că vin să îmi așeze
Pe umeri, grația divină
Și-n suflet un parfum de floare
Plutind pe cerul dintr-o lume
În care-un înger mai așteaptă
S-apară-n ruga mea un nume.
Iar dacă șoapta-mi va ajunge
Să urce-n căile astrale,
Va coborî și-mi va cuprinde
Iubirea-n aripile sale.
Va licări-n privirea-i blândă
Scânteia unui foc aprins
În lumea stelelor ce cântă
Și niciodată nu s-a stins.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara poem diamant
Primăvară
Verde lume,
Cântec, viață, libertate,
Floi și ramuri înverzite,
Ale tale azi sunt toate.
Altă lume prinde viață...
Zâmbet, vise, fericire,
Mărțișoare cu...
Iubire.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Arzi
Trăiește ziua
Cea de azi
Să simți
Cum arzi!
Ca lumânarea
De pe masă
Ce-ncet
Se lasă-n jos
Și care într-o zi
Se va sfârși
Fără să vrei
Fără să știi!
Dar astăzi
Arzi!
poezie de Doina Bonescu din Clepsidră
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Elementele primordiale
Bogată ni-i țara și plină de brazi
Căci tu Românie în suflete arzi
Ești focul, câmpia și apa. Acasă,
Ești iarba ce crește spre ceruri, frumoasă.
madrigal de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger de ceară
Tălpi de înger, peste buze, vin grăbit să se coboare
Liniștite ca o umbră, dulci și moi ca o ninsoare...
Și pudrând înțelepciunea și iubirea, dintr-o dată,
Văd o ploaie de petale... Și de ea-s încununată...
Râuri limpezi curg pe umeri... Sângeri în obraji se-adună
Sufletul străin se zbate... Plânge cerul a furtună!
Cu pomada de lumină mi-am pudrat obrajii reci...
Numai tu, înger de ceară, azi în lumea mea să treci!
Tu, quasar, în nemurire îți petreci eternitatea...
Vino pe cărări de lună! Vino, vino, vino noaptea!
Te aștept! Te chem, oh, înger! M-ai cuprins și m-ai vrăjit,
Ești mirajul lumii mele, unic și nedefinit...
Ești tăcerea grea în care din tăceri se nasc poeme,
Ești lumina unei clipe, sărutarile boeme...
Treci prin mine câteodată ca un fulger de condei...
Vrei să schimbi eternitatea pe cuvinte de doi lei?!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerul iubirii
Cu pași ușori pe malul mării
Mergea un înger, cu păr roșcat
Privea atent la chipul zării
Și în vis e scufundat.
Visa la cerul roșu vara.
Cum privește orice om,
La dansul mitic cu vioara
Ce cuprinde orice domn.
Dar îngerul nu se oprea mereu
La a privi sau admira
Dar se gandea la chipul tău
Atunci când Soarele-apunea.
Și chipul tău în mintea lui
Cucerea orice mister uman
Ținea frâu pământului
Ca pașii tăi pe țărm, la mal.
Și îngerul nu a plecat
Încă scrie despre tine
Nici distanța n-a lăsat,
Să rupă lanțul de iubire.
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (27 februarie 2021)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc

Comentează! | Votează! | Copiază!

O rugă la Iisus
O să trăim prin Tine-o-ntreagă lume,
Dar, Doamne, astăzi, nu, nu ne-aștepta!
Ne zbatem iar cu sufletu-n genune...
Iartă-ne Doamne, să putem zbura!
Să pot să îngenunchi, mă iartă, Doamne!
Genunchiul meu e-o piatră de hotar
Ce sub povara crucii, oh, cât doare!
Lumina vieții ne-o adu în dar!
Mi-e lacrima ocean de suferință...
Și cum pot plânge malul unei pleoape?!
la Tine plec genunchiul în căință,
Căci vreau să fiu de Tine mai aproape.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă Luceafărului poeziei românești
Trudind la sfânta devenire,
Prin sfinte rugi, Luceafăr blând,
Iar lăcrimează Eminescu!
Aleargă iar cu plânsu-n gând.
Se scutură de floare teii
Pe "lacul" liniștit și sfânt,
Aleargă iambii și troheii
Cuvântul metamorfozând.
S-au stins metaforele noastre
O altă lege-i - versul alb
În noi, români născuți prin lege,
Luceafăr blând, luceafăr drag,
Se stinge... Candela uitării
Îl risipește în zenit,
Un val străin pe valul mării,
Un plâns în suflet pironit.
Analfabeți, la colț de stradă,
Îi vezi cerșind. Un vers în dar
Să dați acelui ce-o să cadă
-N capcana stihului amar!
Nu știe litera, nici plânsul
De veacuri eminescian,
Dar caută printre luceferi
Viața nu-i fie în zadar!
Oh, coborând pe plaiuri sfinte,
Luceafăr, versului dă iar,
Lumina scrierii divine
Cuvânt și literă și har!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!