Senzaţii de amor

Pătând inima şi zarea cu senzaţii de amor
Pendulând, păşim cu teamă în abstratul viitor.
Căror umbre existenţa, oferindu-le uitare
Le-a lăsat sălaşul peste nepătrunsa, trista, mare?

Trece peste noi opusul, argintaţi la tâmple, parcă
Lunecăm în neştiinţă si ne trecem ca o apă
Nu mai e cu noi în lume decât liniştea şi şoapte.
Şi, precum o draperie-ntr-un târziu, se lasă noaptea.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemăm eroii

Un gol lichid dizolvă o secundă
Îmi zice de ere... Şi-n eroi chemăm
Bătaia sângelui ce încă, curge,
Cicatrizând roua fântânii
Ce păstrează rădăcinile tăiate ale trecutului.
Cu tălpi fierbinţi peste punţi nevăzute
Păşim în trecut,
Poposind îndelung la umbra tălpilor lor
Spre-a le cunoaşte izbânda şi visul,
Dar ei nu mai sunt decât o uşă deschisă
Prin care noi păşim cu teama
De a nu pângări tăcerea din ei
Şi de a le strica liniştea.
Când, într-un târziu, ei vor deveni noi,
Ne vom opri tăcuţi,
Aşteptând pe cei ce nu vor căuta
Pentru-a trece mai departe de noi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A urmat o zi obişnuită... şi alta... şi alta... Parcă nimic nu se mai întâmpla, doar liniştea căzuse în ploaie de stropi de argint peste lume. O linişte încărcată de lumină şi bucurie.

Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Genunchii mei de diamant

Se-ntinde ca o molimă trecutul
Peste genunchii mei de diamant
Şi peste umbre de uitate clipe
Alunec în tăcere, în neant.

Mă dor a vântului şi a norilor fantasme
Şi-n vene unindu-se mă cheme
Spre a pluti în lumea mea de basme,
Departe de o lume de blestem...

Urc precum lava-n vene şi se pierde
În vise stranii vechea tragedie
De-"a fi", acum, precum se pierd poeţii,
În noapte, printre versuri, pe-o coală de hârtie.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonie de toamnă

Lacrima cerului coboară peste viaţă...
Un albatrros peste valuri verzi, înspumate,
Purtând în adânc durerea, spaima şi noaptea,
Amărăciunea şi tristeţea din noi,
Afundând-o în şoapte,
Sinistre, dureros de murdare,
Pătate cu resturi de leşuri de scoici,
Cu umbre filiforme de roci...
Cerul mai jos s-a plecat,
Ca o rugăciune, ca o mătanie...
Sfântă lumină! Covor de frunze
Pudrat cu aur şi miere,
Cu rouă arămie,
Picurând în mormânt
Taina sângerilor lăsată peste pleoape
Ca o pelerină de lacrimi.
O noapte continuă tânjind
După taina ascunsă
În lacrima cerului coborâtă tăcut
Peste viaţă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de vultur

Din înălţimi scrutezi tărâmul de legende,
Al munţilor de piatră, sălbatici, azurii,
Săgeată neagră care se ridică şi se pierde,
Dinspre adânci prăpăstii, înspre norii argintii,

Vultur maiestuos, regal, care străbate zarea,
Simbol imperial peste blazoane şi pe steag,
Care priveşte de pe piscuri îngheţate marea,
Şi floarea albă ridicată pe corăbii la catarg,

Sălaşul tău e din granit, pe creasta îngheţată,
Iar florile de colţ îţi scânteiază în priviri,
Şi printre pene străluceşte bolta înstelată
Şi noaptea vin să ţi se-nchine prădătoare şi stihii,

Priveşti spre sud de peste stâncile polare,
Pădurile de conifere ţi se-aştern ca un covor,
Tu ţii o lume necuprinsă în cioc şi-n gheare
Şi stăpâneşti peste trecut, prezent şi viitor,

Şi cuibul tău în cer e împletit din crengi de laur,
Şi-n munţi apusul pare răsărit şi noaptea zi,
Şi aripile tale negre în amurg parcă -s de aur,
Şi zborul vieţii înspre moarte, l-ai putea opri...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea, târziu

Apăsătoare umbre se-ntind pe cerul
Încă plin de suferinţă...
Şi-n aşteptarea strălucirii lunii
Se lasă noaptea, luând cu ea speranţe
Precum o mamă ce-şi doreşte
Lacrima pruncului în ochii ei
Şi totuşi, dintre petele prelungindu-se pare
Că o săgeată rupe cerul în două.
Ne zguduie visele şi gândurile un trecut...
Deodată plouă mai tare, mai tare
Până ce somnul se strecoară leneş
Printre genele obosite de-aşteptare.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tributar, focul verii îşi arunca sclipirile solare peste întregul pământ, peste câmpii de pojar, peste păduri de smarald, peste ape de cleştar însetate... Cu pensula înmuiată în culori aprinse şi vii, smălţuise copacii tiviţi cu aur şi purpură, iar noi, la poale de umbre, poposisem să-i simţim miresmele dulci.

Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbrele reci ale asfinţitului unei vieţi alunecă cu nesiguranţă peste clipele rămase în urmă, pătând cu neîncredere şi tristeţe mâinele fiecărei zile.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidra de amor

Ochii-nlăcrimaţi sunt arşi de uitare,
Dulcele surâs e apusă floare,
Trupu-nobilat în braţe cu fior
Risipeşte-n mine un albastru dor.

Ceaţa e beţie pe zarea cu brazi,
Întind amăgirii mâna să nu cazi
Peste genunchii ascunselor lumini
Unde zoresc noaptea hoardele de crini.

De-atâta boală-n inima pornită
Uit stelele în vatra risipită
Şi ochii tăi, surâsul, însetarea
Îmbrăţişează searbăd depărtarea.

Adun din candelă rugile fierbinţi,
Imaginile cu îngerii în dinţi,
Risipesc în zboruri doruri după dor
Pentru amiaza clepsidrei de amor.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind târziu

Ninge lin în miez de noapte
Peste sate şi oraşe,
Peste gândurile noastre rătăcite,
Regăsite, până mâine-nzăpezite...

Ninge lin în întuneric
Doar un felinar mai arde
Luminând starda pustie
Adormită sub troiene aşezate.

Ninge lin, e alb, e noapte
Peste lume, peste gânduri,
Peste zilele trecute, peste bucurii uitate,
Peste tot e somn, e vis cu şoapte...

Ninge lin peste Moldova
Şi-un colind se mai aude,
E târziu şi gazda doarme
Doar un felinar mai arde.

Ninge lin colind târziu
Peste sate şi oraşe adormite,
Peste gânduri în trecut înzăpezite
Pentru mine, pentru tine, ninge lin
Cu-n sfânt colind.

poezie de Alexei Creţu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind târziu

Ninge lin în miez de noapte
Peste sate şi oraşe,
Peste gândurile noastre rătăcite,
Regăsite, până mâine-nzăpezite...

Ninge lin în întuneric
Doar un felinar mai arde
Luminând strada pustie
Adormită sub troiene aşezate.

Ninge lin, e alb, e noapte
Peste lume, peste gânduri,
Peste zilele trecute, peste bucurii uitate,
Peste tot e somn, e vis cu şoapte...

Ninge lin peste Moldova
Şi-un colind se mai aude,
E târziu şi gazda doarme
Doar un felinar mai arde.

Ninge lin colind târziu
Peste sate şi oraşe adormite,
Peste gânduri în trecut înzăpezite
Pentru mine, pentru tine, ninge lin
Cu-n sfânt colind.

poezie de Alexei Creţu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul

Cerul s-a deschis precum un fermoar
Şi nori sângerii au pătruns
Pe sub coama zimţată a apusului
Pe care dansau ca pe un ocean,
Frunzele toamnei – lebedele tăcerii.
Furtuni forfecau liniştea
Cu lame de fulgere.
Noaptea s grăbea să prindă ultimul tren.
Lacrimi albastre alunecau pe caldarâmul uitării.
Paşii treceau prin horă de tunete
În univers...
Tăcerea se aşternuse ca un pled peste inima mea.
Toamnă, toamnă târzie,
Toamna în care am împlinit
Cincizeci de ani...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se lasă amurgul peste sat

Se lasă amurgul peste sat,
Peste păduri, câmpii, izvoare.
Satul pare un colţ de rai,
Unde veşnic soarele răsare.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste casa părintească.
Bătrâna mamă stă cu Dumnezeu la sfat
Şi cu ochii la fereastră.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste salcâmi şi tei în floare.
Apare un ţăran pe o cărare,
Părând că duce soarele-n spinare.
Se lasă amurgul peste satul meu natal,
Peste câmpii şi turme de mioare.
Apare luna după deal.
Frumoasă ca o fată mare.

poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pribeagul

Tu nu ştii despre timp, decât că trece,
Da-n urma lui ce lasă, nu vei şti,
Cu măreţia vrei a te petrece,
Dar toate-s numai până într-o zi!
Pluteşti prin nori când bolta e senină,
De plumbul norilor te-ascunzi în vânt,
Nu eşti nici tu, nici viaţa nu-i de vină...
Cine-i de vină, noi nu vom şti nicicând!
Visezi mereu doar soare peste toate,
Şi crezi că lumea toată e un rai,
Alergi să le cuprinzi, dar nu se poate...
Ce n-ai avut vreodat' nu poţi să ai!
Pluteşti trecând peste hotarul lunii,
Simţi cum văzduhul este doar al tău
Calci peste sufletul ce ţi-l dau unii...
Dar mai târziu apar păreri de rău!
Nu te-ntrista, pribeagule prin lume,
Dacă singurătate e atunci
Când vrei să îţi găseşti un loc anume
Şi nu găseşti decât un cuib de cuci...
Nu te uita urât la iarna care
De tâmple ţi s-a agăţat discret,
Târziu este acum pentru o-ntrebare
Care doar un pribeag o poartă-n piept!

poezie de Lili Şipoteanu (4 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săgeata

Ca o săgeată a străpuns liniştea nopţii,
Prelung la malul mării; pescăruşi
Ţipând şi valuri stranii
Durerea i-a spălat, ducând cu ele,
Însângerate umbre şi mărgele
De lacrimi care i-au răpit suflarea...
Şi s-a pătat cu sângele lui, zarea...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de vară

Se-aud pocnind, porumbii dezbrăcaţi...
De mătăsoase umbre se-nconjor.
La foc, cu jarul vieţii cununaţi,
Lucesc precum o lacrimă de dor.

Coboară iar cărările cereşti
Un sfânt, cu biciul şficuind pe cer
Brodând argint pe file de poveşti
Atât de încărcate de mister.

În vii, sub frunze, lacrimi rubinii
Şi mici cristale, parcă încolţesc.
Cad peste umbre nuci chihlimbării
Şi roadele, ca un poem mustesc.

Poem de vară, leagăn de frunziş
Sub cer albastru, limpede şi cast...
O dragoste făcută pe furiş
Şi un sărut... Atât mi-a mai rămas!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cad...

Cad ca-ntr-un vis, azi, peste ţara mea,
Ca-ntr-o poveste, fulgi de catifea.
Mirajul alb se-ntoarce iar acasă...
Îmi bate vântu-n taină, la fereastră.

Din depărtări, troiene gri de fum
Revarsă umbre stranii peste drum
Şi ninge, ninge, ninge ne-ncetat
Oglinzi de stele-n noaptea de bazalt.

Doar omul de zăpadă stă pios,
Cu pălăria lui şi şalul gros.
Şi ninge, ninge, ninge peste el
Şi focul arde-n sobă.-Afară-i ger.

Cresc iarăşi flori de gheaţă la fereastră,
Ţurţuri-oglinzi spre ceruri se înalţă,
Cu vâsc icoana-mpodobită-i iar.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus

Pe cerul cu peşti de argint,
Văd cum se ascunde
În marea înfometată
Rana sângerândă a soarelui.
Zarea este o mare în flăcări,
Tulbure şi dezinteresată
De trena de neguri.
Tainele nopţii o ascund sub doliul
Pătat de stelele-lacrimi.
Şi când cerul tot devine mormânt
Iar zarea se coboară ca o pleoapă
Peste truda pământului,
Adormim în lumea speranţei
Alergând spre o nouă zi -
Mântuire.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opusul iubirii nu este ura, opusul speranţei nu este disperarea, opusul sănătăţii spirituale şi al raţiunii umane sănătoase nu este nebunia, şi opusul amintirii nu se cheamă uitare, ci, de fiecare dată, nu este altceva decât indiferenţă.

citat din Elie Wiesel
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere nemărturisită

Ne-mpotmolim în nisipoase umbre,
Cerul se-nlăcrimează a furtună,
De plumb, priviţi cum pleoapa ni se umple!
Durerile priviţi cum se adună!

Murim tăcut cu fiecare clipă,
Ne-nmormântăm în proria cenuşă,
De-acuma pleoapa nu se mai ridică
Şi nimeni nu mai vrea să bată-n uşă.

La tâmple cad şi fulgere şi ceţuri...
Uitate umbre pier în depărtare,
Este târziu şi ne rănim cu versuri
De sentimente cutremurătoare.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!