Vis... la malul mării...

Răsare-n ochi
speranţa
unui zbor
în visul
nemuririi...

Cu degete subţiri
atingem versuri
înşirate-n
cărţi eterne...

Şi gândul
zboară
spre liniştea
cuvântului
şoptit
la malul mării...

poezie de Viviana Milivoievici (3 februarie 2016)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgii...

Aş vrea să pot atinge
nemărginirea cerului
din ochii tăi...
Să mă pierd într-un
univers de vise
ale unei lumi eterne...

poezie de Viviana Milivoievici (2015)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul... unui vers...

Versuri scrise la lumina lunii
se pierd în negura strălucirilor de-o clipă...
ale lumii...

Idei dezbrăcate de sens
se-nghesuie-ntr-un vers...

Respiră timpul regăsit, într-o dugheană,
şi-alunecă din peniţa ce-nchide o geană...

Reconstruiesc utopica răzvrătire a unui gând
ce vrea să zboare spre un univers plăpând...
al vremii...

poezie de Viviana Milivoievici (2016)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtună...

Corabia vieţii
ne poartă
pe valuri
de mătase
spre portul
speranţei
unui vis
aparte...

Şi prin furtuni
de gânduri
ne apropiem
de maluri,
să ne pictăm
pe pânza clipei
nenumărate idealuri...

poezie de Viviana Milivoievici (6 februarie 2016)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte... în tăcere...

Pe chip
adunăm tăcere
şi căutăm
răspunsuri
în umbra
ce-acoperă
luna...

Cuvinte
ferecate-n
lanţuri
se zbat
deasupra
norilor...

Au obosit...
Şi tac...
Se pierd
în depărtarea
zărilor,...
prin umbrele
eterne...

poezie de Viviana Milivoievici (9 februarie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te caut

Am coborât în întuneric, gândind că te găsesc.
Cu gândul îndoielnic, spre lumină mă grăbesc.
Te caut în raza de soare, o zi întreagă, pe lumină.
Dar şi-aici, speranţa moare, viaţa îmi este haină.
Întreb vântul, poate-mi spune că te-a văzut alergând,
Răspunsul lui mă răpune şi mă lasă tot oftând.
Ma opresc pe malul mării, poate marea te ascunde,
Dau strigăt în largul zării, însă marea nu-mi răspunde.
Obosit de căutare închid ochii şi visez
că-n adâncurile mării, lângă tine mă aşez.
Spre nefericirea noastră, visul meu s-a împlinit,
În imensa mare-albastră, amândoi ne-am întâlnit.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi de înger...

Privirea ta îmi colorează dimineaţa,
într-un parfum de mărgăritare
pure ca lacrimile unui înger
căzute pe umerii goi...

poezie de Viviana Milivoievici (2015)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubim suflete...

Iubim suflete ale existenţei pure
într-o lume moartă
a celor căzuţi,
ce plăpând se înalţă
în umbre ubicue.
Şi-aprind candela uitării
pe meleagurile aducerilor-aminte,
când liniştea cântă
în singurătate.

poezie de Viviana Milivoievici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nori...

Desenăm
cu gândul
norii în
formă de curcubeu...

Pe stânca
idealului etern
scrijelim cu
unghia
mirifica trăire
a zorilor...

La hotarul sufletului
zămislim comoara
ce-o ascundem
printre aripi de îngeri,
prin nori...

poezie de Viviana Milivoievici (7 februarie 2016)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai Uitat?

În liniştea serii
Vorbeşte malul mării
Aud până şi norii
Spun că m-ai dat uitării

Eu chem o stea pe nume
Şi-ntreb numai de tine
De rătăceşti prin lume
De te gândeşti la mine

Dar steaua-n zări dispare
Zâmbeşte cu mirare
Eu nu-nţeleg ce are
Că mi-a lăsat o floare

În liniştea serii
Te chem in mreaja mării
Aş vrea să zbor cu norii
Oare m-ai dat uitării?

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţopăie atotbiruitoare liniştea

Ţopăie atotbiruitoare liniştea
Ciugulind din sângele nostru,
Pastilele transparente ale sănătăţii
Sug esenţa bunului colostru.

Planetele s-ascund în axa nemuririi
Ca lipitorii în visul insomniei,
Oasele albite-n făgaşul din morminte
Ascultă cu tristeţe cântul ciocârliei.

Aş vrea să zbor pe-o mătură umană
Adunând seminţe din versuri şi poveşti,
Să le arunc pe stradă după ploaie,
Să crească-n primăverile cereşti.

Mirifică e forma netedă, carnală
Ce-nfloreşte în noroi pe stradă,
Copiii rotofei se-ntrec în ţopăit,
Şotronul stelelor în braţe să le cadă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături de-nţelepciune...

În oglinda dimineţii
se scaldă picături
de-nţelepciune
revărsate din
negura nopţii...

Le-adunăm în
căuşul gândurilor
şi le dăm aripi
spre soare...

Şi strigă în sufletul
îngerilor din
marea de stele...

poezie de Viviana Milivoievici (1 februarie 2016)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cobor la malul mării

Dimineaţa cobor la malul mării
unde, după un anumit orar, valurile
se rostogolesc spre ţărm sau spre larg.
Spun, oh, sunt atât de nefericită,
ce trebuie –
ce-ar trebui să fac? Iar marea-mi răspunde
cu glasul ei fermecător:
Iartă-mă, am mulţime de treburi de făcut.

poezie de Mary Oliver din O mie de dimineţi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul tău...

Cuvântul tău, iubite, are puteri astrale
Mă urcă spre înalturi deasupra unui nor
Şi îngerii din ceruri, în aripi cu pocale,
Îmi toarnă mir pe tâmple, mă iau cu ei în zbor

Culeg din cer azurul şi îl cufund în mare,
Nemărginiri albastre pot pune în priviri
Ca stânca de granit atât pot fi de tare
Şi pot zidi în suflet, iubirii, mănăstiri

Mă întrec cu pescăruşii când zboară peste valuri
Când spui că ţi-este dor şi te gândeşti la mine,
Croiesc din spuma mării o mantie... şi-n voaluri
Eu te aştept să vii pe ţărmuri euxine...

Se despleteşte valul, mi-am despletit şi părul,
Pe ţărmul de smarald vom sta o noapte întreagă
Şi-n cântecele mării vom desluşi misterul
Cuvântului ce-nalţă,... iubirii ce ne leagă....

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crez

Nu-mi las speranţa la voia-ntâmplării,
Nu stau la umbra timpului nicicând;
Mi-e casa inimii pe malul mării,
Înveşmântată-n al iubirii cânt.

Îmi e de-ajuns o rază jucăuşă
S-o prind din zbor, la pieptul meu s-o ţin,
Dar nu disper când, fără veste, o uşă
Mi se închide-n faţă, din senin.

În casa minţii colectez lumină,
Îmi place să conjug verbul "a fi";
Deopotrivă,-n gândul meu, se-mbină
Un dor febril şi vocea inimii.

poezie de Valeria Merca (3 iunie 2014)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu şi eu

În visul meu, ca o minune,
te-ai strecurat cu paşi uşori
de tânără sălbăticiune
cu ochii mari, atrăgători,

Şi mi-ai privit adânc în suflet,
te-ai luminat şi ai zâmbit,
iar visul, după un răsuflet,
a devenit neliniştit.

Ar fi dorit să mai rămână
cu tine-acolo-n lumea sa,
iubindu-te şi, mână-n mână,
să vă-ndreptaţi, de s-ar putea,

Pe-a nemuririi vieţii cale
spre locul veşnicei lumini,
spre lumi eterne, ideale,
sub cer albastru, cu grădini.

Şi s-a-ntâmplat acea minune,
iar tu pluteşti în visul meu
pe braţele ce vor a-ţi spune:
"Nu e doar vis! Eşti tu şi eu."

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu să zbor decât în versuri...

nu ştiu să zbor decât în versuri
altfel merg doar printre frunze agăţate
de-o primăvară în copaci
copacii cresc şi trec şi mor
şi aripile se duc şi ele-n zbor
de albatroşi, cocori şi alte călătoare...

doar pana mai rămâne
rătăcită-n zbor
să scrii cu ea şi versuri chiar
mai albe decât dor...


să ştii că-n lac încă mai cresc ei, nuferi
şi nu le scald parfumul lor
cu trupul meu
ci doar privesc
pierdută-n rotocoale de lumină
străină doar de valuri
şi senină
privind
doi ochi ştrengari
ce-şi pierd privirea de departe
în lac
să fie spre citire
de suflet
cald,
în rătăcire...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o pasăre

Un dor nebun m-apasă
Gândul nu-mi dă pace
Mă tem să ies din casă
Închisă într -o carapace

Vreau să urc iarăşi la nor
Inimă din iubire subjugată
Gândul liber să pot să zbor
Liniştea de iubire mi-e furată

Mi-ai furat liniştea în zori
Ca o pasăre mă voi ridica
Hainele în vesele culori
Las în urmă dorul durerea

De atunci somn nu mai am
La ivirea zorilor visul a pierit
Am uitat şi cum rădeam
Să iubesc nu m-am ferit

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acrostih...

Iubind îngerii căzuţi,
Urmăm un destin aleatoriu.
Bifurcăm meandrele sufletului şi
Inima în mii de scântei.
Renunţăm la necuvintele care
Enumeră visele într-o lume
Analfabetă!

acrostih de Viviana Milivoievici (2015)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul

(unde mă porţi gândule?)

Când zori mă vor trezi din somn
Şi vântul îmi va adia prin păr,
Îţi voi şopti cu buzele uitarea
Ce florile imi leagă iar suflarea....

Parfumul amintirilor rămân,
Ca briza ce o simţi la malul mării
Mă iartă atunci când îţi greşesc
E sufletul ce nu ştie de reguli.

Sub umbra teilor de altădată,
Iţi simt mirosul ce mă-mbată
Nori albi mi-acoperă durerea
E gândul meu ce zboară aiurea.

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Momente...

Momente
metamorfozate în
magnifice
melancolii
compun
o melodie...

În suflet -
miresme de
mărgăritare...

În privire -
o pată de cer
albăstriu...

Şi mâinile
mângâie
nostalgic
tâmple argintii...

poezie de Viviana Milivoievici (2 februarie 2016)
Adăugat de Viv
Comentează! | Votează! | Copiază!