În legănarea lor dulce, frunzele se desprindeau de copaci, înotând într-un dans lent, spre ultimul lor drum, un joc stins și distins, melancolic, vibrând, as...
În legănarea lor dulce, frunzele se desprindeau de copaci, înotând într-un dans lent, spre ultimul lor drum, un joc stins și distins, melancolic, vibrând, ascunzându-si durerea în umbre de pași despicați de propriul lor trup, în șuieratul prelung al trenului rămas stingher, în ultima gară.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.