Fantasme

Abia, abia, târâş, târâş,
Printre frunziş privesc chiorâş,
Se prind în joc prin dulce cânt
Şi sâsâind fantasme sunt
Şi leacul câş.
Iar prin aer, limbi de clopot
Se încurcă într-un ropot,
Toată-n jurul ei natura
Nu îşi stăpâneşte gura,
Lasă şopot:
Târâtoare, târâtoare,
Fără izmă, nici culoare,
Zămislite într-o scoarţă,
Colţi crăpaţi de cotoroanţă,
Sburătoare;
Lăsaţi somnul, lăsaţi ceaţa,
Luaţi fiinţei dimineaţa,
Stâlciţi vorba, spurcaţi hrana,
Zvârliţi duhuri în dihana,
Spaimă-i viaţa;
Cu puterea în privire,
Cu ştiinţa la strivire,
Cu norocu-n poala mumei
E necazu-n faţa lumei
La ivire.
Voi fantasme, voi stăpâne,
Voi din slovele păgâne,
N-aveţi milă pentru soartă,
Predicaţi în limba moartă,
Scursă-n vâne;
Cloacă de afurisite,
Vânturaţi nestingherite,
Smulse din obrazul lumii,
Rumeniţi la trup străbunii,
Încreţite.
Sunt aievea, nu sunt basme,
Şi se-neacă-n dulci miasme,
Încă mai răsună-n stâncă
Cu acelaşi glas de brâncă
Sunt fantasme!

poezie de Vasile Zamolxeanu (16 septembrie 2010)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limbi...

Limbi de clopot, limbi de ceas,
Limbi în ceaşcă la taifas,
Limbi de şarpe, de papuc,
Cum le dai, le ei, se duc...

Poţi să-nveţi mai multe limbi,
Lumea dacă vrei s-o plimbi,
Dar ţin tare şi menţin
Să ştii limba de cămin...

Se încurcă-ntr-un moment
Când îi dai să bea ferment,
Ţi se limbă plimba-n bot
Sau să-ţi iasă de un cot...

Mai e limba de curea
De la brâu cu găurea,
Ce-i dai drumu când e rost
Sau o strângi în zi de post...

Pentru-o nouă pălărie
Limbile pe la sefie,
Şi de-o fi să ai şi parte
Baftă cu limba de moarte!...

Limbi de veste, limbi tic-tac
Limbile care nu tac,
Limbi pe faţă, limbi pe dos,
Limba, un organ gustos!...

Limbi sunt multe nu am când
Să le spun pe toate-n rând,
Luaţi ideea de-azimut,
Limbile când se sărut!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 august 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot acel trecut

Pădurile sunt străvechi;
Iar bobocii care se deschid
Printre spinii tufanilor,
Treziţi în martie de-un vânt lichid,
Sunt milenari în frumuseţea lor –
Nimeni nu ştie din ce noroi,
Din ce întunecate vremuri
Vine trandafirul înspre noi.
Izvoarele sunt din tinereţea lumii,
Iar pârâul susurând în liniştea din jur
Curge din locul unde zăpezi reci dorm
Sub ceruri de azur,
Cântând istorii lungi despre periplul
Anotimpurilor, niciodată monoton;
Fiecare strop limpede şi pur
Este înţelept ca Solomon.

Noi, oamenii, suntem vechi fantasme;
Visele noastre toate îşi au seva
În penumbra Raiului, în basme
Spuse de privighetorile mamei Eva ;
Ne trezim, şoptim o vreme,
Dar, odată ziua trecută, pe lume
Rămân tăcerea şi somnul indiferent
Al câmpului de imortele – flori fără nume.

poezie clasică de Walter de la Mare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele noastre nocturne nu sunt nimic altceva decât fantasme, ceea ce putem demonstra prin interpretarea viselor. De altfel, limba a rezolvat de mult problema esenţei visului, numind reveriile sau castelele din Spania şi "vise diurne".

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mai

E mai...
Şi plouă amar
peste seninul primăverii
şi se cutremură cu jale
amurgul zării.

E frig...
Şi neaua de flori
pictează tomnatic sărutări pe geam
cu mângâieri fierbinţi de reci
al fiecărui dezgolit ram.

E dimineaţă...
Şi ceaţa izbitor de gri
cutremură sufletul unui frunziş
puternic, tăios şi in taină,
cu paşi repezi, pe furiş.

E soare...
Şi petale de liliac
se ascund printre frunze ca-n basme
şi îmbrăţişează cu foc rozele
crezând că-s doar triste fantasme.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mai

E mai...
Şi plouă amar
peste seninul primăverii
şi se cutremură cu jale
amurgul zării.

E frig...
Şi neaua de flori
pictează tomnatic sărutări pe geam
cu mângâieri fierbinţi de reci
al fiecărui dezgolit ram.

E dimineaţă...
Şi ceaţa izbitor de gri
cutremură sufletul unui frunziş
puternic, tăios şi în taină,
cu paşi repezi, pe furiş.

E soare...
Şi petale de liliac
se ascund printre frunze ca-n basme
şi îmbrăţişează cu foc rozele
crezând că-s doar triste fantasme.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

New age...

Unicornul, unicoarna
Se decid să dea cu goarna,
Fiindcă ei de fapt există
Nu sunt basme din revistă,
Lumii chiar o să se-arate,
Fără cum, când, dar şi poate,
Pe o scoarţă, pe-un perete,
Într-un nor, pe un burete,
Şi rapid va lua fiinţă,
Nebazat pe vreo ştiinţă,
Cultul cornului în frunte,
Celor cu raţiuni mărunte...
Mărturia e ca gata,
Cornuleţul şi cornata...

poezie de Vasile Zamolxeanu (4 martie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul bardului

O, lăsaţi să-mi plâng amarul
Cu care-negrita soartă
Mi-a umplut din plin paharul!
Mă lăsaţi cu viaţa-mi moartă!

Mi-ar fi de folos vreodată
Mângâieri prietenoase,
Când un vis e viaţa toată
Cu fantasme sperioase?

Voi legaţi sunteţi de dânsa,
Eu demult m-am dezlegat,
Viaţa aripile strâns-a,
Iar de mine a uitat...

Amintiri căzute-n zgura
Nopţii veşnic neguroasă,
În abis întind custura,
Haina vieţii s-o descoasă.

Mi-au tăiat a lirei coarde
Şi-au zvârlit-o deoparte;
Tristă inimioara-mi arde,
Căci de mine se desparte.

Povestesc un cântec veşted
Clopote cu glas de-alamă
Glasul lor, rotund şi neted,
Tot mă-ndeamnă, tot mă cheamă.

Înţeleg şi mă cutremur,
Trista lor poveste lungă
S-o ascult pe de-a-ntregul,
Viaţa-mi toată n-o s-ajungă.

...............................

Gânduri fugite-n umbra
Unui creier visător,
Voi zburaţi şi ce vă pasă
De sărmanul muritor?

Ca şi ieri şi azi petreceţi,
Mâine iarăşi veţi petrece.
Noi ne ducem, alţii-n urmă
Cu voi, timpul vor petrece.

poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur... (1929)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantasmele nopţii

Alergi înspre vorbele-şoapte
prin lumea de vis şi fantasme
ce-apar, furişate, în noapte,
plutind ca în vechile basme.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantasme ale viitorului

Picături chinezeşti ale întrebărilor mele,
semnale ale dârelor de incerteţe
capturează zilele-mi îngreunate de tristeţe,
pândite de fantasme ale viitorului precum santinele.
Mă învârt şi reînvârt
într-un somn fără sfârşit şi început,
cu amorţeala ce alternează euforiei,
în gesturi ce repet la infinit
usuc lacrimi nevărsate pe obrazul agoniei.
Uneori respiraţia nu găseşte aerul necesar
şi-n spaţiul negru-exterminat, caut adevărul-emisar.
Pregătesc aşadar speranţa a suporta dubiul de mâine
- ce mult îmi doresc a-l vedea risipit...
Din fericire, mult e ceea ce-mi rămâne
punând dorinţele mele într-un vis nedospit.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deoarece ştiinţa a elucidat problema deformării ionirice, nu ne va fi greu să observăm că visele nocturne sunt împliniri ale dorinţelor, ca şi reveriile – acele fantasme atât de familiare tuturor.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa veche

Cade ceaţa mantie grie
Peste-oraşul adormit,
Înghiţind a curţii vie
Şi salcâmul desfrunzit.

Vremuri calde au murit
Şi bunicul credincios,
Casa veche-n amintiri,
O păstrez sfios.

Doar prin podul părăsit,
Printre lucruri prăfuite,
Un vrăbete zgribulit
Stă cu-aripile lipite.

Noaptea umple de fantasme
Cerul negru, ceaţa deasă,
Prizonieri fugiţi din basme
Ajuns-au la noi acasă.

Caut gândurile ascunse
În memoria de copil,
Prin secrete nepătrunse
Din al minţii vechi azil.

Dar al casei pod înalt
Zboară-n albe licăriri,
Casa, curtea şi salcâmul
Rămân tainice-amintiri.

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt singur spectator

Sunt singur spectator pe primul rând,
Privindu-mi viaţa ca pe-un simplu rol,
Cu ochi stăini, cu suflet trist şi gol
Şi-mi pare că se duce ca un gând.

Nici nu am terminat ce-aveam de spus.
Joc în acelaşi monoton decor.
De osteneală oasele mă dor,
Iar la final, aplauzele nu-s.

N-am pauză, dar glasuri din foaier,
Îmi judecă prestaţia glumind.
L-ascult vexat, noi critici încropind,
Pe-un terchea-berchea fără caracter.

Eu ştiu că rolul mi-este greu şi trist.
El, nonşalant, mă ia în zeflemea,
Ne-nţelegând că asta-i viaţa mea-
Şi spectator şi singurul artist.

Cu soarta mea el n-are nici în clin
Şi nici în mânecă, habar n-având,
Că dacă duc târâş un trup plăpând,
În faţa piedicilor nu mă-nclin.

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemurirea-n basme

Pictore, m-ai cam uitat
într-un colţ de pânză
şi degeaba mi-ai pictat
stelele sub frunză
oglindă şi munţi, precum
în văzduh fantasme,
n-am cum căuta nicicum
nemurirea-n basme.

poezie de Roberto Kuzmanovic din Autor (2017)
Adăugat de Roberto Kuzmanovic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marasm

Cu Fata Morgana valsează-apatia,
prin pâcla toridă bântuie fantasme
ce zboară molatic sfidând inerţia,
stârnind dinspre apă fetide miasme.

Pârjolul amiezii din cruguri coboară,
nisipul mi-nghite papucii de plastic,
cochilii ciobite sub tălpi se strecoară,
şi-nţeapă perfide, ca un râs sarcastic.

O spuză fierbinte e-ntinsă pe plajă
iar ceru-i ca marea lipsită de valuri,
nu-i nicio sirenă, nici cântec, nici vrajă,
persistă vacarmul nebun din localuri.

Îmi sfârâie pielea, simt cum se răscoace
izbucuri sărate ţâşnesc printre riduri,
se frig mormolocii prin foste băltoace
iar umbra se-ascunde pieziş lângă ziduri.

Se cască pe scoarţă incizii aride,
ar fi un miracol să-nceapă o ploaie;
Trezeşte-te Terra, nu te sinucide,
să vină potopul peste vâlvătaie!

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea de mamă

Prin ceaţa nopţii, zorii zilei încet se răsfrâng
Trezind oraşul Nazaret din somnul dulce...
În braţele mamei El doarme adânc, liniştit
La pieptul Mariei Isus, Copilaşul Preasfânt
... Treizeci de ani... mai sunt încă până la cruce...

Un vis frumos îşi deşira prin străveziu lumina
Rostogolind uşor argintul printre stele
El mâna mamei simte cum fruntea ea îi alină
Cu o gingăşie sfântă a dragostei divine
În melodii de dor... şi-n cânt de păsărele...

Lacrimi calde pe obraji din ochii ei se preling
Şi se renasc iar doruri... în sufletul străpuns...
... Iar slovele acelea... ca o sabie îi ating...
Inima de mamă... şi tot mai dureros se-înfig...
... El doar zâmbeşte... şi nu-i dă niciun răspuns.

Ea îi mângâie faţa şi-i apără somnul blajin
De gânduri purtată prin anii de amintiri
Ce taine El oare-i ascunde în surâsul divin
În zâmbetul blând şi curat ca mireasma de crin
De vise purtat prin farmecul plin de iubiri.

Păzeşte-l, Maria, Dumnezeu ţi l-a dat ca să-l creşti
Căci în Fiinţa Lui... cerul la noi se coboară...
Din slavă a venit... lăsând oştiri îngereşti
Să meargă prin spinii aprinşi şi dureri sufleteşti
Să strângă lumea la piept... şi pe cruce să moară.

Dormi, copilaş plăpând, scăldat în dor şi gingăşii
Veghează-i, mamă, visele... şi somnul dulce...
Căci amprenta mâinii tale rămâne în veşnicii
Şi va străluci mereu în zâmbet de copii...
... Treizeci de ani... mai sunt încă până la cruce...

poezie de Mihail Cebotarev
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

POVESTI...

De o vreme lungă-ncoace
Mulţi ne spun mereu poveşti,
Ne sucesc, mintea ne-ntoarce
Mai ceva ca la Ploieşti.

Ne ameţesc cu Ordonanţe
Pline de încurcături,
Şi având doar rezonanţe
În celebre semnături.

Nu mai ştim de nici o lege
Înconjuraţi doar de fantasme,
Mintea nu le înţelege
Care-n fond sunt nişte basme.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh, toamnă!

Oh, toamnă, ruginiu cortegiu,
Aduci pe cer aceeaşi jale,
Semne de sângeriu carnagiu
Şi încă un apus de soare.

Lacrimi ce-au început să curgă
Pe-obraul fad, azi strălucesc,
Şi dorul cântului de ploaie...
Instantaneu, îmbatranesc...

Cerneala dulce a tăcerii
Mă scaldă-n muguri de argint.
Eu parcă sunt apusul verii
Din care-o clipă am fugit.

S-au copt şi strugurii, gutuia...
Pe coapse dalii mi-au crescut...
Sunt parte dintr-o altă toamnă.
Atâtea toamne am avut!

Vezi?! Brumării cuvinte trec
În marş funebru către mâine,
Iar eu aminte nu-mi aduc
De viaţa mea, de prunci, de tine.

Îşi toarce timpul în clepsidră
Azi, aromatele-i fantasme
Şi toamna mă-nveleşte iarăşi
Cu tainicul argint din basme.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o secundă

Sunt un fir de praf
Ridicat de pasul sorţii în grabă,
Sunt un vierme
Care priveşte lumea prin gaura unui măr,
Sunt un licur
Zărit din adâncitura unei caverne,
Sunt un ol
Ce se sparge în colorit de emoţii,
Sunt un strop
Pierdut într-un ocean de vise,
Sunt niscaiva vorbe
Ce-aşteaptă universul să le-asculte,
Sunt o groapă
Săpată pentru a o umple cu amintiri,
Sunt un pervaz
Pe care stă cu coatele gândul,
Sunt ca o glumă
Aruncată în mijlocul slujbei de duminică...

poezie de Vasile Zamolxeanu (23 noiembrie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi copilul...

Lăsaţi copilul să doarmă!
Lăsaţi copilul să doarmă liniştit!
Nu-i tulburaţi somnul!
Lăsaţi-l să fie fericit,
visându-L pe Domnul.
Priviţi-l cum zâmbeşte
în somnu-i dulce, legănat.
E fericit că-l ocroteşte,
al lumii, Mare Împărat.

poezie de Dumitru Delcă (19 septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantasme de iarnă

Pe drumuri izbite
De ger şi ninsoare,
Troiene-nrobite,
Se-nşiră bizare.

Mai fumegă coşuri
Prin satul bătrân,
Sub nea tremurând,
Adoarme-un salcâm.

Pe uliţe albe
Tăcerea-i stăpână
Şi doar prin poveşti
Apare vreo zână.

Tresare şi râul
În straie de gheaţă,
Dispare ecoul,
Se mistuie-n ceaţă.

Coboară amurgul
Geros şi cernut
Şi-aprinde un astru
Pe boltă pierdut.

În case se-adună
Poveşti lângă vatră
Şi murmur de şoapte
Din noaptea-ngheţată.

Din tainele iernii,
Troiene şi ger,
Iau viaţă fantasme
O noapte şi pier.

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!