Casa veche
Cade ceața mantie grie
Peste-orașul adormit,
Înghițind a curții vie
Și salcâmul desfrunzit.
Vremuri calde au murit
Și bunicul credincios,
Casa veche-n amintiri,
O păstrez sfios.
Doar prin podul părăsit,
Printre lucruri prăfuite,
Un vrăbete zgribulit
Stă cu-aripile lipite.
Noaptea umple de fantasme
Cerul negru, ceața deasă,
Prizonieri fugiți din basme
Ajuns-au la noi acasă.
Caut gândurile ascunse
În memoria de copil,
Prin secrete nepătrunse
Din al minții vechi azil.
Dar al casei pod înalt
Zboară-n albe licăriri,
Casa, curtea și salcâmul
Rămân tainice-amintiri.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Votează! | Copiază!
1 Cristina Bobilca [din public] a spus pe 23 noiembrie 2018: |
| "Din al minții vechi azil" amintiri se arată. ... |