E mai

E mai...
Şi plouă amar
peste seninul primăverii
şi se cutremură cu jale
amurgul zării.

E frig...
Şi neaua de flori
pictează tomnatic sărutări pe geam
cu mângâieri fierbinţi de reci
al fiecărui dezgolit ram.

E dimineaţă...
Şi ceaţa izbitor de gri
cutremură sufletul unui frunziş
puternic, tăios şi în taină,
cu paşi repezi, pe furiş.

E soare...
Şi petale de liliac
se ascund printre frunze ca-n basme
şi îmbrăţişează cu foc rozele
crezând că-s doar triste fantasme.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mai

E mai...
Şi plouă amar
peste seninul primăverii
şi se cutremură cu jale
amurgul zării.

E frig...
Şi neaua de flori
pictează tomnatic sărutări pe geam
cu mângâieri fierbinţi de reci
al fiecărui dezgolit ram.

E dimineaţă...
Şi ceaţa izbitor de gri
cutremură sufletul unui frunziş
puternic, tăios şi in taină,
cu paşi repezi, pe furiş.

E soare...
Şi petale de liliac
se ascund printre frunze ca-n basme
şi îmbrăţişează cu foc rozele
crezând că-s doar triste fantasme.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi mai plouă cu viaţă
Din amurgul înflăcărat.
Picură flori de iubire
Peste al lumii întreg păcat...

catren de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi mai plouă cu viaţă
Din amurgul înflăcărat...
Picură flori de iubire
Peste al lumii întreg păcat.

catren de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă în mine

Plouă în mine, mai mult decât ştii,
mă plouă rostiri, cuvinte curate,
sculptată în ceaţă,
mi-este ruga să vii,
pe frunte mă plouă, iubire...
păcate.
Mă plouă cărarea ce-mi ştie suspinul,
nerăspunsuri din taină,
la întrebări tot mai multe,
pe trup din cişmea,
ne plouă destinul,
când lumi amintire se-aşează
s-asculte.
Mă plouă o viaţă, mă plouă un cânt,
îmi plouă pământul,
colindul aiurea,
mă plouă cu îngeri,
cu frunze de vânt,
mă plouă şi macii...
dar mă iartă pădurea.
Mă plouă oraşul, cu paşi...
că nu treci,
mă plouă cu oameni, mă plouă dureri,
fâşii de întuneric, mă plouă...
sunt reci,
în amurgul adânc,
mă plouă tăceri.

poezie de Aurel Chiorean
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

Reflexe tari şi un rendez-vous general
de spontaneitate şi filozofie lăuntrică
îmi inundă chipul într-un mod ambiental...
Dar, total.
Şi-i frig in gând,
şi-i vânt curând...
În ochi negri, de pământ...
Căci
toamna-i de metal
şi are o pâclă de cristal...

Curcubeul de frunze
şi dulcile miresme
de fructe coapte
te fac să vorbeşti doar prin şoapte...
Căci
e noapte...
Şi poate...
doar umbrele reci
ce-au dispărut pe veci
la geamuri mai bat
De dor.
Cu aliura lor de pictor...
Ce pictează fără sens
frunze seci
din univers.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă

Plouă, plânge primăvara cu parfum de liliac,
Printre stropi se lasă seara si invaluie-n mister
Dorurile fără nume, iubirile fără leac,
Sufletele rătăcite-n efemer...

Plouă prin copacii dezgoliti de vânt,
Scutură petale pe pustii alei;
Dorul meu e măcinat de-un gând:
Lacrimile mele tu le vrei?

Plouă, cât poate să ploua-n primăvară,
Când se-adună norii spre apus;
Iar speranţele încep să doară
Ca inutile întrebări fără răspuns.

Plouă, glas sfasietor strigând a jale
Se strecoară printre stropi reci
Si imi pare că iubirea care moare
Îsi pregăteşte locul său de veci.

poezie de Tudor Şerban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de vară 🌸✍

Zăpada din sufletul meu s-a topit
la fel de repede ca luna iulie
văzută dintr-o clepsidră ce s-a scurs grăbit,
în mijlocul verii.

Flori de soare dansează acum,
prin părul meu, rebel, ce depănează
poveşti despre greutăţile iubirii
care visează la
o tentativă de zâmbet.

Cântece pline de viaţă se sparg
în tăcerea şi golul din inimă
şi ascund printre lacrimi
un dor cu spini
şi mărăcini pictaţi de amintiri.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-mi eşti?

Dor,
Mireasmă,
Primăvară,
Flori de câmp
În nopţi de vară,
Gingăşia din culori,
Foşnetul tăcut de nori,
Albăstrele
Sau
Lalele,
Cântec cald de păsărele?
Parfum fin de lăcramioare
Inima în piept ce doare,
Versuri Albe,
Poezie,
Roua caldă din câmpie,
Picături fierbinţi de ploaie,
Lacrimi reci,
Surâs în soare.

De ce-mi esti?
Sau
Chiar esti oare?

poezie de Daniela Fărtăiş din revista "Uniunea Artelor"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-mi eşti?

Dor,
Mireasmă,
Primăvară,
Flori de câmp
În nopţi de vară,
Gingăşia din culori,
Foşnetul tăcut de nori,
Albăstrele
Sau
Lalele,
Cântec cald de păsărele?
Parfum fin de lăcramioare
Inima în piept ce doare,
Versuri Albe,
Poezie,
Roua caldă din câmpie,
Picături fierbinţi de ploaie,
Lacrimi reci,
Surâs în soare.

De ce-mi eşti?
Sau
Chiar eşti oare?

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă

Plouă şi ploaia
se varsă-n morminte
Ce tac

Plouă şi apa
învie oseminte
Ce zac

Plouă şi vântul
cutremură cruci
Care plâng

Plouă şi ploaia
îmi sapă tăcerea
Din gând

poezie de Alexandrina Vlas
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale

Mângâieri catifelate
petale de dor
se odihnesc pe fruntea mea
încărcată de vise.
Privesc cerul
printre crengile pomilor înfloriţi
clăbuci de nori lăptoşi
lenevesc deasupra livezii.
O adiere rebelă
ridică petalele alb-rozalii
spre sărutul
îndepărtat al soarelui. Ninge cu petale parfumate
de măr
peste chipul inocent
al primăverii.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Vântul îmi pictează trupul
Cu raze scăldate-n soare.
Poezia-mi este mamă,
Iar stiloul îmi e frate.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă într-o toamnă cu vise...

plouă... plouă cu picuri reci fără vină,
peste măștile oamenilor
născuți odată
din sân verde-al naturii
plouă prea rece
într-o toamnă nebună
cu frunze purtate de vânt,
spre zări cu lumină.
plouă pe ceașca-mi uitată
la fereastra cu crini,
unde ninge-n petale
peste vopseaua scorojită
cu gheare de ani.

plouă în toamna cu vise
destrămate pe firul de ață.
păianjen din colț de-ntuneric
țese...țese...țese
casa pentru străinii ce vin
insecte culese de vânt,
purtate de ploaia cea rece.
e zece al orelor ceas
caldarâmul e gol de cuvinte
s-au topit precum pașii
spălați de norii cu vise.

o ramură fără frunze și fructe,
un măr uscat tot la fereastră
simt golul din mine
de galben-mătase
frunze fabricate-n cuvinte uscate
ierbar pentru o lume
peste care plouă
cu vorbe, cu frunze, cu apă...

... plouă....

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul se cutremură, dar nu scapă de oameni; omul se cutremură, dar nu scapă de pământ.

aforism de N. Petrescu-Redi (2013)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul cerului tomnatic

Şi a-nceput să plouă dintr-odată,
Iar noaptea neagră vălul şi-a întins
Pe-o lume de lumină-abandonată,
Cu stele ce sclipirile şi-au stins.

Şi s-a făcut atât de frig afară
Şi-n cerurile ce plângeau în noi,
Încât şi sufletele-au început să ceară
Seninul de-altădată, înapoi.

Te-am căutat c-o tainică lumină
Şi te-am găsit zâmbind spre-acele flori
Ce-nalţă amintirea din ruină
Şi-n suflete crează noi fiori.

Ne-mbrăţişăm sub cer lipsit de vină,
Albastru şi tomnatic, fără nori.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Fluturii se metamorfozează
in sărutări calde, pe umărul gol
cu dragostea lor care pigmentează:

Absolutul.

Venele îmi pulsează puternic
la fiecare adiere de vânt
şi la fiecare silabă şoptită statornic:

De dor.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La margine de sat

Mă înconoară ploaia şi furtuna rece
Simt în mine dorul ce nicicând nu trece
E ascuns în suflet mă încearcă iară
În aer pluteşte parfum de primăvară.

Privesc printre stropi mari, în zare
Curg imagini din bătrâne felinare
Încerc să mă ascund de furtună
La margine de sat, în casa străbună.

Razele lunii coboară prin lanul de grâu
Visez iar la tine cum mă aperi de rău,
Prin lumina aprinsă din sufletul meu
De trei zile plouă şi udă pământul

Sub divina credinţă, cresc recolte noi
La geam se arată un zâmbet de soare
Se face dimineaţă în cântec de alint
Câmpul plin de flori se unduieşte-n vânt.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Du-mă-n dor

Port iubirea printre stele
Înspre-o inimă iubită,
Sufletul de patimi grele,
Plânge-n lacrima grăbită.

Dragostea... mă-ncolăceşte
În petale reci de floare
Şi-n bujorul ce-nroşeşte
Buze dulci, c-o sărutare.

Şi în dar, iubire, iată,
Pică flori de liliac
Peste trup nebun de fată,
Ce m-aşteaptă lângă lac.

Printre vise, clipa trece
Ca o vrajă-nlănţuită,
De cristal e ochiul rece,
Mereu, liniştea-i grăbită.

Du-mă-n dor, acum, iubire
Şi prin iarba-nrourată,
M-ai legat cu mii de fire,
Eşti a mea, iubito, toată.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă şi porumbei la fereastră...

Plouă în noapte... apă...
Suspine şi şoapte... lacrimi
Se sting printre săruturi.

Porumbei la fereastră
Ne privesc cuminţi...
Sărutări fierbinţi... plouă...

Curg domol apele,
Se închid pleoapele...
Linişte.

poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de liliac

În crenguţe verzi la poartă
Liliacul a-nflorit,
Si-un parfum răzbate-n casă
Prin fereastra ce-am deschis.
Dar aud o ceartă-n frunze,
Flori mărunte fac scandal
Nu vor in buchet sa fie,
Un buchet de liliac!

Fiecare vrea in faţă
Să fie la singular,
Admirată si frumoasă
Floare albă-n liliac!
Hei... gândi frumosul arbust,
Oare cum o să le-mpac?
-Vino soare si sărută
Floare albă-n liliac!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!