Fantasme ale viitorului

Picături chinezeşti ale întrebărilor mele,
semnale ale dârelor de incerteţe
capturează zilele-mi îngreunate de tristeţe,
pândite de fantasme ale viitorului precum santinele.
Mă învârt şi reînvârt
într-un somn fără sfârşit şi început,
cu amorţeala ce alternează euforiei,
în gesturi ce repet la infinit
usuc lacrimi nevărsate pe obrazul agoniei.
Uneori respiraţia nu găseşte aerul necesar
şi-n spaţiul negru-exterminat, caut adevărul-emisar.
Pregătesc aşadar speranţa a suporta dubiul de mâine
- ce mult îmi doresc a-l vedea risipit...
Din fericire, mult e ceea ce-mi rămâne
punând dorinţele mele într-un vis nedospit.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al vieţii mele caleidoscop

În acest verde fără timp,
printre zidurile antice şi tăcute
mă zbat în contratimp
de infinituri deja în inimi trăite.
Dulci coline şi urcuşuri aride
pe parcursul vieţii mă însoţesc,
momentele mele efemeride
cu speranţa mă mângâie părintesc.
Dale de suflet se compun,
în lumini şi umbre se descompun,
călătoria alternează ca zborul de lăstun.
În aerul proaspăt al apusului roşu,
nu caut spirale sau scurtături
ci doar o floare ascunsă în dosul
munţilor de armături.

poezie de Doina-Maria Constantin din Continuum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al vieţii mele caleidoscop

În acest verde fără timp,
printre zidurile antice şi tăcute
mă zbat în contratimp
de infinuturi deja în inimi trăite.
Dulci coline şi urcuşuri aride
pe parcursul vieţii mă însoţesc
momentele mele efemeride
cu speranţa mă mângâie părintesc.
Dale de suflet se compun,
în lumini şi unbre se descompun,
călătoria alternează ca zborul de lăstun.
În aerul proaspăt al apusului roşu,
nu caut spirale sau scurtături
ci doar o floare ascunsă în dosul
munţilor de armături.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O clipă de fantezie îmi dăruiesc

O clipă de fantezie îmi dăruiesc,
de realitate să fug îmi doresc.
Moment magic ce-mi taie respiraţia,
emoţii asincronice înlătură dizgraţia.
Un vis de cristal, mult prea fragil,
curge-n bucăti de timp milenar ca şi gândul agil.
Nopţi dulci se împrăştie-n văzduh,
sunt nopţile inimii mele ce zboară
una câte una, dansând ca un duh
plin de bucurie pe-un arcuş nou de vioară.
Momentul de a întoarce pagina a sosit,
un alt vis îl aştept împlinit!

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-mi pierd uneori?

De ce-mi pierd uneori iubirea
şi-mi plânge inima uscată,
— ori am nevoie iar de sete,
să nu uit apa niciodată?

De ce-mi pierd uneori credinţa
şi zac învins în întristare,
— ori am nevoie de înfrângeri,
să pot să mă ridic mai tare?

De ce-mi pierd uneori seninul
şi plâng cu zarea sfâşiată,
— ori am nevoie de-ntuneric,
să caut lumina mai curată?

De ce-mi laşi uneori prea goală
divina inimii-ncăpere,
— ori am nevoie iar de-o moarte,
să gust mai dulce-o înviere?

De ce cad uneori sub lespezi
de apăsare şi tristeţe,
— ori am nevoie-aşa să-Ţi caut,
mai dulci ale luminii Feţe?

De ce-mi pleci uneori, Isuse,
şi parcă-mi piere viaţa-n mine,
— ori am nevoie să-mi văd astfel,
ce gol şi mort sunt fără Tine?

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să îţi usuc lacrimile

Lacrimi cad din ochii tăi albaştri
Şi inima-mi palpită la vederea lor.
Te strâng la pieptul meu
Şi-ncerc să îţi alin durerea,
Făcând-o să devină a mea.
Îmi lipesc obrazul de obrazul tău,
Iar lacrimile tale îmi ard faţa
Atunci când îţi şoptesc la ureche
"Iubito, totul va fi bine".

Lacrimile noastre se amestecă
Acum durerea ta este a mea
Iar lacrimile noastre devin una
Şi cad în cascadă pe aşternuturi.

Îţi usuc lacrimile de pe obraz
Cu sărutări blânde şi delicate
Şi te ascund de durere
În cotloanele iubirii mele.
Patul nostru devine un potir
Din care ne bem mâhnirea
Şi-n el găsim alinare
Unul în braţele celuilalt.
Astfel, durerea trece
Şi lasă loc pasiunii,
Aşa că în scurtă vreme uităm
Că aici au existat lacrimi.

poezie de Ruth Kephart, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bocet de adult

Mă culc noaptea-n pături grele,
Mă scol ziua tot sub ele,
Vai de cafelele mele!

Că am devenit lucid
De zăresc omul prin zid
Şi-n ceasul de masă vid.

Şi am început s-aud
Fluturii mari cum asud
De spaimă-n aerul crud.

Şi-n nară-mi vine-un miros
De suflet întors pe dos
În mujdei şi cu mult sos.

În schimb piatra-i fără must,
Roua-i zaţ, crinul prea-ngust
Şi ce gust are alt gust.

Iar când trec la pipăit
Simt o lamă de cuţit
De-aici pân`la infinit...

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foc de tabără

Ieri îmi doream
Azi îmi doresc
Mâine voi fi o linie
Peste care dorinţele mele vor arde
Precum vreascurile unui foc de tabără
Înflăcărând inimile

poezie de Dania Vasilescu (14 februarie 2015)
Adăugat de mihai51
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Primăvara...!
Un... anotimp...
Un început de cald,
După mult frig!

O sărbătoare pentru Noi,
Pentru fiinţe, pentru viaţă,
Şi pentru toţi copacii goi,
Pentru cei vii, pentru copii!

O Stea, Noi îl numim un Soare,
Ne învârtim în jurul Lui,
Ne dăruie tot ce are,
Iubire într-un colţ de galaxie!

Pământul...
Lumină şi-ntuneric,
Frig, căldură, apă!
Viaţă peste viaţă!

Alţi sori, alte stele,
Alte vieţi în univers,
Tot se nasc şi tot se trec,
Într-un foc făr' de-nţeles!

Un joc de soartă,
O spiră, toată o spirală,
Un vârtej spre infinit,
Început şi... sfârşit!

Un înţeles de neînţeles,
Un început de neştiut,
Un sfârşit în fiecare clipă,
Un zbor suntem, o aripă!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte-mă

Priveşte-mă fără a spune un cuvânt
şi-mi voi da seama că uneori privirea
spune mult mai mult decât orice vobă.
Priveşte-mă astăzi că poate mâine
îţi vei pierde speranţa către absolut
şi-mi vei putea spune cât de greu este
să-mi vorbeşti fără cuvinte,
să mă priveşti fără a mă vedea
şi să-mi spui vorbe dulci
fără a mă face să-mi pierd capul.
Priveşte-mă şi vei vedea
cât de frumos este
să fii privit cu dragoste
de mine.

poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi aripile mele

Vreau să te văd zburând în albastru
Iţi dau aripile şi ghearele mele
Să te apere de corbi şi păsări iele.

Şi când te voi zări albatros de stele
Eu voi zbura mai mult, privindu-te
Cum zbori şi cu bătăile mele.

Şi ce vei simţi tu şi eu voi simţi
Căci depărtare, zarea nu contează
Când două inimi în ritm vibrează!

Ele sunt lipite într-un infinit
Chiar de în lumi diferite ar fi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trepte spre desăvârşire

Ploaie de pietre şi bolovani
asaltează corpuri epuizate
ce se închină voinţei cu ochi roscovani
mai presus de tot si de toate...
Se cere cucerit soarele unde anii sunt orfani
şi vârful inexistent, mult prea departe...
Teama poticneşte respiraţia,
vântul clatină ramurile copacilor
şi sufletul rămâne uimit, când în sfârşit,
atingerea vârfului avertizează graţia
frumuseţii bulgărelui de pământ
in cuptoarele iubirii rumenit.
Maiestuos se ivesc, fără false aparenţe,
frumuseţi încă nevăzute,
de nepretuit, nascute din divine esenţe.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasajul terorii, legat la ochi

Deodat' orice lumină se stinge.
Nodul din gât, gândurile cu putere mi le strânge.
Alerg... fug de greaua obscuritate ce mă copleşeşte,
dubiul se strecoară hoţeşte, învelit în astuţie...
Nici o stradă-n faţa mea, nici o soluţie.
Îmi curăţ ochii dar nu văd nimic...
Nu e momentul de-a vedea
dar inima şi trupul poftesc alchimic
firave raze se lumină sau o stea.
Sunt pelegrinul pierdut de zile într-un arid deşert,
ce ar muri doar pentru a simţi alert,
dulcea mângâiere a unei picături pe buzele-nsetate
ce la viaţă l-ar readuce fără doar şi poate.
E gestul ce-l face pe om clarvăzător sau orb,
înger cu aripi albe sau conducător acerb.
Acum însă e inutil... e doar întuneric,
în beznă sunt încătuşat ermetic.
Voiam să văd dar m-am legat la ochi,
nimeni acum nu-mi face de deochi.
Subit din fugă m-am oprit,
picioarele se urmăresc unul pe altul
într-un ritm paşnic, liniştit
căci sunt un mândru hibernacul.
Am căzut, cad şi voi cădea
dar voi merge şi nu voi renunţa
pentru că, deşi legat la ochi, eu pot vedea...
Pleoapele nu le deschid dar mâinile împreunez,
cu credinţa-n suflet orice teroare îndepărtez.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi pierduţi

Voi rămâne aici,
cu rădăcinile înfipte
în pământul parfumat
de osemintele dorinţelor albite,
cu braţele înălţate spre cer,
precum ramurile copacului clucer,
căutând paşii mei pierduţi
în orizontul norilor balamuţi.
Gândurile mele frunze-n vânt,
vor căuta cuvintele tale
spulberate cu avânt
precum confetele de mici alice zburătoare
în zi de sărbătoare...
Odihneşte-ţi aripile obosite,
de prea multe furtuni sprijinite...
Voi legăna visele tale
în poala-mi încălzită de patosul iubirii orientale
şi când vei fi pregătit,
într-un nou zbor vei ţâşni negreşit,
lăsându-mă uşoară, spre răsărit privind,
cu o pană între degete, surâzând.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi pierduţi

Voi rămâne aici,
cu rădăcinile înfipte
în pământul parfumat
de osemintele dorinţelor albite,
cu braţele înălţate spre cer
precum ramurile copacului clucer,
căutând paşii mei pierduţi
în orizontul norilor balamuţi.
Gândurile mele, frunze în vânt,
vor găsi cuvintele tale spulberate cu avânt
precum confetele ca mici alice zburătoare
în mare sărbătoare...
Odihneşte-ţi aripile obosite,
de prea multe furtuni sprijinite...
Voi legăna visele tale
în poala-mi încălzită de patosul iubirii orientale
şi când vei fi pregătit,
într-un nou zbor vei ţâşni negreşit,
lăsându-mă uşoară spre răsărit privind,
cu o pană între degete, surâzând,

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pewzenţi sunt doar paşii mei

Cu paşi lenţi şi apăsaţi,
prin pădurea cufundată-n ceaţă, mă petrec.
Ramuri şi umbre împiedicate,
fără contur se ridică şi-n înalturi se-ntrec.
În aerul umed ce-mi zgârie obrazul
caut esenţa liniştii ireale
şi semne de viaţă abisale.
Tăcerea tronează...
în jur nimic nu colorează
griul zilei căzută-n antifază.
Nici o creatură nu cutează
a deranja mantia rece ce se-aşază
pe fiecare frunză ce pământu-îmbrăţişează.
Sunt prezenţi doar paşii mei
al căror sunet îmblânzeşte abia, abia,
melanconia ce traversează natura mea.
Umbre tremurătoare, înceţoşate,
ies şi intră derutate
în gânduri şi simţiri abandonate.
Cu aripa, un corb sparge tăcerea,
gându-mi tremurat pleacă aiurea.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără lacrimi

Ploua când am plecat
Stropi mari şi repezi
Acopereau cerul
Şi gândurile mele
Ploua la terasa
Dezgolită de vânt
În geamul cabanei
Din lemn
Peste râu aducând
O undă de tristeţe
O despărţire
În ploaie
Fără lacrimi
Pentru noi plângea
Ploaia.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Libertatea lacrimilor mele te atrage
Nu mai cere nimic, eu am închis telefonul
Fără internet sunt mai liberă în simgurătatea mea
Cu netul ascult alte poveşti triste
Alte vieţii pierdute
Sau alte compromisuri într-o lumea reală şi fără vis
Unde nu poţi zbura sau rămâne atins de iubirea nelimitată
Eu aleg libertatea mea,.. Tu pe-a ta.
Stelele au Apus de mult..
Iubirea s-a scris... Speranţa s-a risipit
Iubire...

poezie de Ilena Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visâd că trăiesc într-o pictură

Scene deja trăite sunt zilele mele,
trec în viteză, mereu mai egale,
caut un refugiu pentru a nu gândi,
de durerile mele am uitat a vorbi...
De prezenţa mea viaţa-am vitregit,
mă-treb uneori, cu mine am greşit?
Iarăşi liberă să plec în zbor aş vrea,
să fiu din nou o verde rămurea,
să mă-nvelesc cu infinit,
să-mi las în urmă trupul smochinit.
Cu mine-aş lua un râset de copil,
lacrimile de bucurie să-mi fie exil.
Piramide de gânduri azi mă năpădesc,
trec pe neaşteptate pe tărâm nepământesc
visând că-ntr-o pictură traiec.
Culeg culori din pajişti înflorite,
sufletu-mi tapetez cu lumini primenite.
La mine gândesc fără ranchiună,
fluturi multicolori mă ţîn de mână.
Răsăritul unei noi zile-i aproape,
treaptă cu treaptă urc mai departe
împlinind a mea viaţă măiastră,
fericită-s în pictura mea frumoasă.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături de iubire

Picături de iubire au plouat din cer peste mine,
cum soarele sărută noaptea-n asfinţit...
Picături de veselie inima mi-au cuprins în ciorchine,
zâmbetul pe buze mi-a fost zămislit...
Picături de eternitate sunt clipele de miere ce culeg
cu iubirea de tine, de el sau de ea, eu converg
spre centrul lumii viaţa-n iubire cu voi să-nţeleg...
Picături de tăcere sunt privirile tale ce respiraţia-mi taie,
ca un pui de vultur pregătit a-şi deschide aripile pălălaie...
Lămpi de pasiune izvorăsc din inima-mi fierbinte
când Îngerii mă mângâie cu dulci şi înţelepte cuvinte...
Picături de cerneală sunt cele ce-au umplut coala albă a vieţii mele,
decorând-o cu virgine emoţii ce delicat le tatuez pe a mea piele...
Picături de tine, de mine, de noi, sunt tot ce văd în fiecare fotografie...
Picături de sentimente cad peste noi, scriind cea mai frumoasă biografie.
Picături de iubire au căzut din cer peste mine,
sunt făcută din şi cu iubire,
zâmbete mi-a fost sortit să răspândesc peste omenire,
deşi uneori inima-mi plânge de crudă dezamăgire...

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenilor le place să privească lucruri oribile şi violenţă. Fiinţa umană este vicioasă şi nu poate suporta mai mult de cinci minute de fericire. Pune-o într-un cinematograf întunecos şi cere-i să se uite la două ore de fericire şi va ieşi adormit.

citat din Paul Verhoeven
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!