Marasm

Cu Fata Morgana valsează-apatia,
prin pâcla toridă bântuie fantasme
ce zboară molatic sfidând inerţia,
stârnind dinspre apă fetide miasme.

Pârjolul amiezii din cruguri coboară,
nisipul mi-nghite papucii de plastic,
cochilii ciobite sub tălpi se strecoară,
şi-nţeapă perfide, ca un râs sarcastic.

O spuză fierbinte e-ntinsă pe plajă
iar ceru-i ca marea lipsită de valuri,
nu-i nicio sirenă, nici cântec, nici vrajă,
persistă vacarmul nebun din localuri.

Îmi sfârâie pielea, simt cum se răscoace
izbucuri sărate ţâşnesc printre riduri,
se frig mormolocii prin foste băltoace
iar umbra se-ascunde pieziş lângă ziduri.

Se cască pe scoarţă incizii aride,
ar fi un miracol să-nceapă o ploaie;
Trezeşte-te Terra, nu te sinucide,
să vină potopul peste vâlvătaie!

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis tropical

ascult nisipul magic pe a mării firidă
în laguna albastră printre palmieri
e vara viselor este vara toridă
razele fierbinţi topesc polimeri.

mă simt în valuri sirenă candidă
cântecul meu e desprins din tăceri
ascult nisipul mării întins pe firidă
în laguna albastră printre palmieri.

sub clar de lună argintie splendidă
ascund printre corali amintiri de ieri
printre valuri de spumă o steluţă silfidă
îmi atinge trupul cu calde mângâieri.

ascult nisipul magic pe a mării firidă
în laguna albastră printre palmieri.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo unde nu e...

Pe ceru-n care îngerii nu zboară,
Nici stele nu răsar, nici soare nu-i;
Zi nu se-nalţă, seară nu coboară,
Doar nori bezmetici bântuie haihui!

În inima în care nu încape
Nici milă, nici iubire şi nici dor,
Vin duhurile rele să se-adape,
Iar crinii inocenţei, pe rând, mor.

În marea unde nu-noată sirene,
Se sinucide poezia, lent;
Nici alge nu trăiesc şi nici balene,
Iar pescăruşii ţipă violent.

În lumea-n care domină trufia,
Valoarea se măsoară doar în bani,
Cu fraude-şi scriu toţi biografia
Şi doar pe îndoieli sunt suverani.

Acolo unde nu e Dumnezeu,
Viaţa nu-i decât deşertăciune,
Iar oamenii-s doar piese de muzeu,
Mânaţi de patimi şi de slăbiciune!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om pentru o nălucă

Mirajul unui om pentru
Fata morgana privind globul
rece selenar şi nisipul

Ulmii ăia roşii cu scoarţă
de mesteceni întineriţi
prin pădure cu dalmaţianul
fricos de umbra noastră

Orice control la poeţi
Ne va găsi bolnavi de tutun
şi resemnare printre stele

Oricine poate fi o nălucă
Cântând prin orga gurii noastre
nostalgii difuze de trib

Doar un călător vrea o casă
Lacul nu poate înţelege chipul
gândul şi emoţia umbrelei

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitare

Timpul curge din cochilii
peste ţărm, peste nisipuri,
cum, înceată, îşi desprinde
frunzele sărate, marea.
Râzi şi glasul se consumă,
galeş risipit în alge,
când pe fruntea ta simt umbra
mâinilor ce te regretă...
Ale numelui silabe
mi le uiţi pentru o clipă,
în memorie le lepezi
ca pe nişte scoici absurde,
şi-apoi mă rechemi, cu spaimă,
ţintuindu-mi cu privirea
chipul zgâriat de-un tremur
stins al altor gene-amare...
Şi, îmbogăţiţi de umbre,
arcul vârstelor vibrându-l,
ne îmbrăţişăm, când curge
timpul din cochilii sparte...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericit pe plajă

Stăm întinşi pe plajă
Nimeni nu-i pe-aproape
Briza bate lin şi răcoros.
Sunt cuprins de vrajă
Ale tale pleoape
Tremură uşor şi graţios.

Marea se frământă
Valuri vin grăbite
Undeva se vede un vapor.
Totul mă încântă:
Scoicile strivite,
Pescăruşii care ţipă-n zbor...

E o zi frumoasă
Soarele zâmbeşte
Cerul de deasupra e senin.
O broască ţestoasă
Leneş se târăşte
Pe nisipul albicios şi fin.

Mă întorc spre tine
Cu o răsucire
Simt că pielea-ţi arde foarte rău.
Tu te uiţi la mine
Plină de iubire,
Fericirea are chipul tău.

poezie de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata Morgana...

Mă închid în carapace şi-aştept să vină zorii
Şi-mi trec pe dinainte crâmpeie iluzorii...
Eram Fata Morgana, tu încă nu m-ai prins,
Şi alergam prin lanuri între real şi vis...

Se deschideau prin grâne maci roşii înfloriţi,
Noi culegeam petale ca doi îndrăgostiţi...
Ai vrut să-mi dai buchetul cu roşu sângeriu
Eu m-am trezit din vise!... E toamnă şi-i târziu!...

Şi mă închid din nou, din nou, în carapace,
Dar gândurile muşcă!... Hienele vorace!....
De ce e toamnă oare... şi macii s-au trecut?!
De ce-s Fata Morgana şi-alerg spre asfinţit?!...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantasme

Abia, abia, târâş, târâş,
Printre frunziş privesc chiorâş,
Se prind în joc prin dulce cânt
Şi sâsâind fantasme sunt
Şi leacul câş.
Iar prin aer, limbi de clopot
Se încurcă într-un ropot,
Toată-n jurul ei natura
Nu îşi stăpâneşte gura,
Lasă şopot:
Târâtoare, târâtoare,
Fără izmă, nici culoare,
Zămislite într-o scoarţă,
Colţi crăpaţi de cotoroanţă,
Sburătoare;
Lăsaţi somnul, lăsaţi ceaţa,
Luaţi fiinţei dimineaţa,
Stâlciţi vorba, spurcaţi hrana,
Zvârliţi duhuri în dihana,
Spaimă-i viaţa;
Cu puterea în privire,
Cu ştiinţa la strivire,
Cu norocu-n poala mumei
E necazu-n faţa lumei
La ivire.
Voi fantasme, voi stăpâne,
Voi din slovele păgâne,
N-aveţi milă pentru soartă,
Predicaţi în limba moartă,
Scursă-n vâne;
Cloacă de afurisite,
Vânturaţi nestingherite,
Smulse din obrazul lumii,
Rumeniţi la trup străbunii,
Încreţite.
Sunt aievea, nu sunt basme,
Şi se-neacă-n dulci miasme,
Încă mai răsună-n stâncă
Cu acelaşi glas de brâncă
Sunt fantasme!

poezie de Vasile Zamolxeanu (16 septembrie 2010)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puncte cardinale

Noi suntem două puncte cardinale,
Unul e Nord şi celălalt e Sud,
Ce rătăcesc prin aurore boreale,
Se văd pe cer, dar nu se mai aud.

Suntem două corăbii fără de catarge,
Ce navighează în derivă pe ocean,
O briză tropicală frenetic le atrage,
Şi nu ştiu cum le tot desparte-un uragan,

Suntem ca două păsări veşnic călătoare
Ce traversează prin furtună mări adânci
Şi noaptea zboară printre stele căzătoare,
Iar ziua vântul le zdrobeşte între stânci.

Noi suntem două perle pe aceeaşi plajă,
Ce strălucesc dinspre apus spre răsărit,
Dar între noi s-a aşternut parcă o vrajă
Şi tot nisipul lumii ce ne-a despărţit.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dinspre albastru picură a ploaie

Dinspre tăcere fluturi desenează,
Cu-aripe moi, ascunse orizonturi
Şi curcubeie care-mi descifrează
Pinul ascuns... din risipite conturi.

Excentric alb, prin visele rebele
Parfumul răsăritului... persistă,
Amestecat cu pulbere de stele
Şi c-o ispită veşnic... fantezistă.

Provocator... te-nvaţă menuete
Pierdute-nspre amurgul inegal,
Ce-alunecă... în părul unei fete
Şi-n aşternutul ca un madrigal.

Dinspre albastru... picură a ploaie
Răstălmacind aducerile-aminte
Şi aşteptând destinu-ntr-o odaie,
Tăcută, drăgăstoasă şi fierbinte.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa-i viaţă, ceru-i cer (copla ... *cântec improvizat*)

Viaţa-i ceaşcă, ceru-i ness:
Nopţii nu-i dau de ales!
Viaţa-i lapte, ceru-i corn:
Nopţii n-am de gând să-i torn!
Viaţa-i floare, ceru-i gir:
Nopţii nu-i tai trandafir!
Viaţa-i hidră, ceru-i ochi:
Nopţii nu-i zic de deochi!
Viaţa-i albă, ceru-i roz:
Nopţii nu-i dau chinoroz!
Viaţa-i verde, ceru-i bej:
Nopţii nu-i las mâini de vrej!
Viaţa-i nună, ceru-i naş:
Nopţii nu-i dau sufertaş!
Viaţa-i strună, ceru-i lan:
Nopţii nu-i cânt la pian!
Viaţa-i cale, ceru-i hărţi:
Nopţii nu-i mai cumpăr cărţi!
Viaţa-i salbă, ceru-i stea:
Nopţii nu-i promit mărgea!
Viaţa-i leghe, ceru-i ploi:
Nopţii nu-i vând mere joi!
Viaţa-i mumă, ceru-i zmeu:
Nopţii nu-i mai pun placheu!
Viaţa-i traistă, ceru-i saci:
Nopţii nu-i mai pun araci!
Viaţa-i gală, ceru-i rol:
Nopţii nu-i dau niciun pol!
Viaţa-i pală, ceru-i tern:
Nopţii stele nu-i mai cern!
Viaţa-i pâclă, ceru-i brun:
Nopţii nu-i mai vând tutun!
Viaţa-i flaut, ceru-i bas:
Nopţii cântece nu-i las!
Viaţa-i ceaţă, ceru-i şters:
Nopţii nu-i mai scriu un vers!
Viaţa-i stradă, ceru-i car:
Nopţii nu-i pun felinar!
Viaţa-i ţară, ceru-i burg:
Nopţii nu-i mai iau cal murg!
Viaţa-i iască, ceru-i gaz:
Nopţii nu-i mai las răgaz!
Viaţa-i glie, ceru-i nap;
Nopţii n-am de gând să-i sap!
Viaţa-i apă, ceru-i dig:
Nopţii nu-i mai iau cârlig!
Viaţa-i bute, ceru-i gât:
Nopţii nu-i ţin de urât!
Viaţa-i sumă, ceru-i calc:
Nopţii planul nu-i defalc!
Viaţa-i minus, ceru-i plus:
Nopţii nu-i zic că-s răpus!
Viaţa-i bancă, ceru-i pont:
Nopţii nu-i pun bani în cont!
Viaţa-i uşă, ceru-i prag:
Nopţii boii nu-i mai trag!
Viaţa-i sticlă, ceru-i dop:
Nopţii nu-i iau din târg clop!
Viaţa-i goală, ceru-i plin:
Nopţii cupe nu-i închin!
Viaţa-i poker, ceru-i pot:
Nopţii nu-i rămâne-un zlot!
Viaţa-i temă, ceru-i test:
Nopţii nu-i las nimic rest!
Viaţa-i farsă, ceru-i râs:
Nopţii nu-i mai zic nici pâs!
Viaţa-i coală, ceru-i pix:
Nopţii nu-i cer bani la fix!
Viaţa-i oază, ceru-i pom:
Nopţii nu-i cumpăr nici rom!
Viaţa-i luntre, ceru-i larg:
Nopţii nu îi fac catarg!
Viaţa-i pleavă, ceru-i râu:
Nopţii nu-i mai vântur grâu!
Viaţa-i halcă, ceru-i gril:
Nopţii nu-i las nici fitil!
Viaţa-i tracă, ceru-i dac:
Nopţii nu-i trimit olac!
Viaţa-i şesuri, ceru-i plai:
Nopţii nu-i dau nici mălai!
Viaţa-i clipă, ceru-i ceas:
Nopţii nu îi dau compas!
Viaţa-i dură, ceru-i jug:
Nopţii nu-i mai las belsug!
Viaţa-i fermă, ceru-i sat:
Nopţii grâne nu i-am dat!
Viaţa-i vaiet, ceru-i plâns:
Nopţii fânul nu i-am strâns!
Viaţa-i viţă, ceru-i must:
Nopţii nu-i dau nici de gust!
Viaţa-i poftă, ceru-i trai:
Nopţii lemne nu-i mai tai!
Viaţa-i iarbă, ceru-i fân:
Nopţii nu-i pun ţânci la sân!
Viaţa-i teatru, ceru-i gong:
Nopţii nu-i întind şezlong!
Viaţa-i sfântă, ceru-i mov:
Nopţii nu-i trimit hrisov!
Viaţa-i plată, ceru-i con;
Nopţii nu-i cumpăr creion!
Viaţa-i vrajbă, ceru-i şiş:
Nopţii nu-i fac înveliş!
Viaţa-i cizmă, ceru-i flec:
Nopţii fruntea nu-i mai plec!
Viaţa-i mierlă, ceru-i mei:
Nopţii, la porţi, nu-i las chei!
Viaţa-i blide, ceru-i vas:
Nopţii lună nu-i mai las!
Viaţa-i tenis, ceru-i set:
Nopţii nu îi iau bilet!
Viaţa-i jale, ceru-i chiu:
Nopţii nu-i mai iau rachiu!
Viaţa-i şină, ceru-i tren:
Nopţii nu-i sciu un catren!
Viaţa-i miere, ceru-i stup:
Nopţii sticle nu-i destup!
Viaţa-i stearpă, ceru-i slab:
Nopţii nu îi tai kebab!
Viaţa-i tristă, ceasu-i rău:
Nopţii nu i-am prins şalău!
Viaţa-i rană, ceru-i orb:
Nopţii nu-i dau pui de corb!
Viaţa-i plajă, ceru-i chip:
Nopţii nu-i mai car nisip!
Viaţa-i abur, ceru-i scrum:
Nopţii nu-i mai las nici fum!
Viaţa-i carte, ceru-i vis:
Nopţii nu îi dau înscris!
Viaţa-i dulce, ceru-i zbor:
Nopţii nu-i las nici amor!
Viaţa-i soartă, ceru-i foc:
Nopţii nu-i urez noroc!
Viaţa-i zâmbet, ceru-i nur:
Nopţii bezna n-am să-i fur!
Viaţa-i creier, ceru-i gând:
Nopţii poante nu-i mai vând!
Viaţa-i iarnă, ceru-i ger:
Nopţii nu-i dau alt reper!

poezie de Mihaela Banu (6 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se-ascunde soarele în mare

Se-ascunde soarele în mare,
La ceas de taină şi ispită
Când liniştea-i... înlocuită
Cu enigmatice... vapoare.

Se-ascunde uşurat de haine,
În adâncimi protocolare
Redefinind, imensa zare,
Ca pe-o iubită... fară taine.

Se-ascunde liber de păcate
În valuri, ca o blândă vrajă
Ce-aruncă veşnic, pe o plajă
Vise din viaţă... decupate.

Se-ascunde soarele în mare,
Când vine vremea să se culce
Îmbrăţişat, de-o muză dulce
Sedusă de... a lui chemare.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lorelai: Doamnele niciodată nu se servesc singure cu aperitive. Doamnele niciodată nu se servesc singure cu nimic. Nici măcar nu au propriile idei.
Rory: O, Doamne.
Lorelai: Ele trebuie să stea neajutorate şi să aştepte un tânăr puternic să vină şi să le ofere ajutorul. Nu calcă în băltoace şi nici nu sar peste ele. Nici măcar nu trebuie să se uite la băltoace. Chiar trebuie să fie legate la ochi, băgate într-un sac şi ridicate peste băltoace.
Rory: Nu există o regulă referitoare la cât de mult ar trebui să vorbească doamnele?
Lorelai: Ăă, nu.

replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sâmbure de lumină

Sunt un sâmbure de lumină strâns între două cochilii
Am căzut stea, m-a sorbit marea, am evadat când tăcerea ta m-a strigat şi din nou am picat
Sunt o adolescentă alergând desculţă prin nisipul fierbinte, torţă şi taină printre stânci şi morminte.
Nu pot schimba lumea, dând la schimb strălucirea ultimei perle a oceanului.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plaja

Pe nisipul ei fierbinte
Tu păşeşti cuminte.
Valul te mângâie obraznic
Şi tu-l priveşti... romantic

Te rog şi eu neputincios
Amăgindu-mă frumos,
Iubeşte-mă ca marea,
Confundă-mă... cu valul.

Un strop de gelozie
Pe-un val de fantezie,
Asta-ţi doresc mică sirenă,
O plajă... şi dragoste eternă.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După iubire

Nu mai există nicio magie
Suntem ca doi străini care tac
Nu mai îmi faci niciun miracol,
Nici eu nu-ţi fac.

Tu ai fost vântul, eu am fost marea
Însă splendoarea a dispărut
Iar acum sunt ca o băltoacă
Pe-un ţărm pierdut.

Dar deşi balta nu se mai teme
Nici de furtuna cu valuri buimace
Devine mult mai sărată ca marea
De-atâta pace.

poezie de Sara Teasdale, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turcoaz

nu mi-ai lăsat nimic
ai tras toate trăirile după tine
ca o cortină de ploaie
peste o înserare de catifea
ca un cearceaf şifonat peste
o noapte fierbinte

nu mi-ai lăsat nimic
doar ura agăţată după uşă
care mă pândeşte perfid
cu bagajele făcute
pe sub borurile
cuvintelor

nu mi-ai lăsat nimic
nici umbra palidă a oceanului
nici măcar tristeţea corăbiilor
doar o noapte sfâşiată de regrete
şi un pat răvăşit
de nisipul întrebărilor

nu ştiu de ce

mă întreb încă
stând de vorbă cu un pescăruş
nebun
şi cu briza aceasta rătăcită
care mă răscoleşte
cu ochii ei
de turcoaz

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Deluje"

Ce ploaie caldă în vuiet, în iunie început...
Nori gri, în spume gri întâi, apoi de gri fundal-
Coboară, toarnă, şi ne spală, într-un neprevăzut!!!
Asfalt, pământ emană... un abur de furnal.

Stau mut de încântare, ca la un cal în tropot.
Picuri imenşi, se sparg, în extazic de masaj.
Ador, ce cântec dulce se înalţă lin, din ropot...
Mi-e dor de-o mare sumbră... visez pelerinaj.

Maşinile stropesc şi fâşie a petarde,
Exploziile curg şi se propagă în tunet,
Făclii răsar, se scurg, într-un ciudat de sunet;
Spectacolu-i complet, în apă totul arde...

Plec din oraşul tern şi cu umbrele strâmbe,
Cu tipi în jeepuri negre şi cu clădiri pompoase.
Mă duc la ţară; în câmp, natura nu se-ascunde...
E valuri grâul verde, se întorc ţărani, cu coase.

Un câine stoic stă, nu mişcă, dă un scutur,
E ud, cu urechi blegi, agale mă priveşte...
Intru în maşină ud, nu ştiu de ce mă bucur?!
Pe tablă-s pocnituri... "deluje" nu pridideşte.

Simt sufletul curat, de-ardoare aş vrea să plec,
Dar să nu pierd din cântec, de sunet şi lumină!
Căci uite un căruţaş- ce nu-i dotat hi tech-
Şi simte tot, la maxim; nu cum eu... în maşină?!

Şi fug nebun spre-o apă, ca să o văd crescând...
E toată învolburată de cafeniu, cu spumă...
Alerg apoi, nu stau, am gând de furibund;
Las totu-n urmă, fug, viteza e nebună!

Într-un târziu, ajung... ferice tot mai plouă.
Mă îndrept spre litoral, cobor desculţ pe plajă...
Privesc spre necuprins- la mare- parcă-i nouă;
Simt aerul sărat, sunt tot cuprins de vrajă.

Atras sunt de vâltoarea- cu încreţiri de alb-
Ce poartă în aspiraţii, traiecte nesfârşite.
Gândesc la cei pieriţi, cu corpul rece, dalb;
Mă întorc către maşină... cu lacrimi neoprite.

Îmi curg şiroaie multe, nici nu mai ştiu, de sunt...
Am gust sărat de lacrimi, cum marea învolburată...
Nu mai sunt un real, am devenit un gând...
Doar plâng în neştiinţă... Am inima plouată...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ale toamnei...

Nicio Toamnă nu e Toamnă,
Dacă nu-i darnică doamnă.

Nici frunza nu-i ruginie,
Dacă Toamna nu-i în vie.

Nici vântul nu-I arătos,
De nu mătură stufos.

Nici cerul n-are suspin,
Fără al păsărilor chin.

Nici omul nu-i bucuros,
Fără roade cu folos.

Nici dragostea nu-i romanţă,
Când se cântă la distanţă
Şi-i lipsită de roşeaţă.

poezie de Valeria Mahok (6 noiembrie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutări

am rămas aici între voi
şi totuşi atât de departe de noi
lumina coboară devreme, uneori
alteori nici nu mai coboară
s-a ascuns supărată
pe unde a apucat
uitasem sa privesc răsăritul
şi am pierdut prezentul
nu'i bai
oricum nu era nimic de văzut
privesc la noi
oare mai suntem noi
fantasme obosite ce se târăsc pe drum
trăim în apusuri repetitive
pas cu pas, ceas de ceas
un drum clădit din oale
toate sparte şi mult fum
azi nu e mâine
iar mâine nu e nimic
gânduri fugare şi temeri ciudate
bântuie astăzi prin sate
prin oraşe nu s-au mai dus
oricum, erau duse de mult
am plecat
şi totuşi am rămas
aici, printre voi
căutându-ne pe noi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exces de ploi

Ăştia-mi plouă peste tot,

Şi prin vise şi prin gând,

Nici să tremur nu mai pot,

Nici să stau, docil, la rând,

Nu mai am nici încălţări,

Rezistente la puhoaie,

Căci, în cele patru zări,

Totul apă e... de ploaie,

Ăştia nu se mai opresc,

Din eterna ţârâială,

Zi şi noapte tot stropesc,

Fără urmă de sfială,

Totu-i moale prinprejur,

Unde calci sunt doar băltoace,

Se iţesc şi prind contur,

Forme vagi de poloboace,

Şi-n exces de inervare,

O să-ntorc pe dată foaia,

Şi răcnesc în gura mare,

Măi, mai terminaţi cu ploaia!

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!