Nemurirea-n basme

Pictore, m-ai cam uitat
într-un colţ de pânză
şi degeaba mi-ai pictat
stelele sub frunză
oglindă şi munţi, precum
în văzduh fantasme,
n-am cum căuta nicicum
nemurirea-n basme.

poezie de Roberto Kuzmanovic din Autor (2017)
Adăugat de Roberto Kuzmanovic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu căuta succesul peste noapte, garantează-ţi-l!

citat din Roberto Kuzmanovic (2011)
Adăugat de Beto
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai înviat ca să mă stingi

Cu vocea susurând
mi-ai scos din inimă
venin,
m-ai înviat cu tine
când m-ai găsit
pe vânt,
eram frunză uscată,
eram mormânt
sub crin,
m-ai strâns la piept
şi mi-ai şoptit
că eu îţi sunt descânt.

M-ai înviat cu viaţă
mi-ai curs uşor
prin vene,
luceafărul iubirii
tu
mi-ai aprins cu tine,
- e prea târziu...
dar tu mi-ai spus că mai e vreme,
că flacăra iubirii,
iubirea
o menţine.

M-ai înviat,
mi-ai strâns cenuşa-n legământ,
m-ai desenat femeie,
mi-ai spus:
- Să nu mai plângi!
m-ai îmbrăcat în zâmbet,
dar
azi
sunt iar mormânt,
căci tu m-ai înviat
ca iarăşi

să mă stingi.

poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai dăruit

Mi-ai dăruit o mie de cuvinte
Şi încă-o mie au rămas nespuse
M-ai dus de mână-n locurile sfinte
Mi-ai arătat că toate Ţi-s supuse.
Mi-ai dăruit cântări fără de număr -
De purpură şi trandafiri petale -
Mi-ai prins apoi o mantie pe umăr
Şi m-ai suit în cerurile Tale.

Mi-ai arătat că nimenea nu moare
În adevăr, iubire şi credinţă.
Mi-ai dăruit o lacrimă de soare
Şi m-ai îndepărtat de neputinţă.

Mi-ai spus că sunt de-acum cu Tine una,
Mi-ai întregit din dragoste făptura,
Mi-ai pus pe frunte stelele şi luna
Şi-n mâini mi-ai pus toiagul şi măsura.

Aşa ai vrut să mă iubeşti, Isuse,
Aşa m-ai învăţat să cresc spre Tine
Mi-ai arătat ca toate Ţi-s supuse
Şi că din toate m-ai ales pe mine.

S-au împlinit o sută de cuvinte
Şi încă-o sută stau ca să mai vină
M-ai înălţat în locurile sfinte
Şi mi-ai zidit fiinţa în Lumină...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş da o galaxie pentru sărutul tău
Eşti precum un înger care mă scoate din hău
Avid ţi-aş pune cu drag, lumea la picioare
Ţi-aş înmâna o coroană strălucitoare

catren de Roberto Kuzmanovic din Manuscris de poezii (2014)
Adăugat de Roberto Kuzmanovic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te ating, n-am îndrăznit... (poezie adamică)

Mă detaşez cu greu de tine, frumoasa mea, cu ochi de cer-
Mi te-au pictat poeţii-n versuri şi între colţi de rinocer,
Agonizând în poezie, pe câte-un vers, vânat uşor
Ai lăsat aripa să-ţi cadă pe munţi de lacrimă şi dor.

Te-am căutat prin mări, oceane, într-o lagună te-am găsit-
M-aş fi apropiat de tine, iubito, dar n-am îndrăznit,
Să-ţi tulbur liniştea albastră în care mă visai (mi-ai spus)
Abia acum, când stă iubirea ca o statuie la apus.

Te-aş fi privit în ochi şi poate, o lacrimă de aş fi fost,
Sub gene aş fi stat cuminte-n albastrul tău, ca-n adăpost.
Şi nici n-ai fi simţit iubito, cum te iubesc, te-aş fi iubit,
Ca pe un înger de zăpadă, dar să te-ating, n-am îndrăznit.

Şi te-am privit ca pe-o morgană, într-un deşert prea-ndepărtat-
Fugeai şi dispăreai ca timpul, dar de uitat, nu te-am uitat.
Am fost şi oază pentru tine, ca la nevoie să te-adun,
Din fire de nisip şi sare şi ploi pe frunte să îţi pun.

Mă detaşez cu greu de tine, te-au nins clepsidrele firesc,
Într-un album cu flori de gheaţă, din altă eră te privesc.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu m-ai trădat, m-ai părăsit

Ai fost femeia veţii mele,
Ai fost ca luceafărul între stele,
Dar tu m-ai trădat, m-ai părăsit
Şi pe altul l-ai iubit.

Ştie lumea toată
Că te-am iubit cu o dragoste curată,
Dar tu sufletul mi-ai rănit,
M-ai trădat, m-ai părăsit.

Dar n-am uitat niciodată
Clipa când te-am întâlnit,
Ţi-am dăruit dragostea mea toată,
Dar tu m-ai trădat, m-ai părăsit.

Dar tu îmi spui acuma că nu eşti vinovată
Şi vrei să fim în doi ca altădată.
Dar eu nu te iubesc cum te-am iubit,
Căci dragostea mea pentru tine pe veci a murit!

poezie de Vladimir Potlog (28 martie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuget că dacă ai privi în oglindă pupilele-ţi, preţ de o secundă, ai fi cu un pas înainte spre recunoaştere. Permite-ţi totuşi să te îndoieşti de faptul că ai putea să-ţi răspunzi întrebării "cine sunt?". Fii fără de nelinişti: şi cei mai credibili mincinoşi sunt nevoiţi să spună parţial adevărul.

Roberto Kuzmanovic în Cu tine capăt glas (iunie 2017)
Adăugat de Cititor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Ei cred, încă mai cred
Că n-am să mai zbor
Ei cred că îmi pot lua chiar tot
Dar eu ştiu... nu pot

Acum,
Când visul e de partea mea
Iar tu
M-ai primit în lumea ta

Tu
Mi-ai arătat
Şi m-ai ridicat
Şi m-ai învăţat
Doar tu
M-ai mângâiat
Iubire mi-ai dat
Cu-adevărat

Să mă ţii în braţe
Aş vrea
Acum, când visul e de partea mea
Iar tu m-ai primit în lumea ta

Doar tu
M-ai mângâiat
Iubire mi-ai dat
Doar tu
Mi-ai arătat
Şi m-ai ridicat
Şi m-ai învăţat
Doar tu
M-ai mângâiat
Iubire mi-ai dat
Cu-adevărat
Doar tu

cântec interpretat de Dana Nălbaru, versuri de Dana Nălbaru din Parfum (iulie 2008)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou cu mov, albastru şi maro

Aproape adormit eu te-am visat,
iar gândul mi-a rămas îngemănat
cu gândul tău, pierdut pe undeva,
într-un apus întârziat de catifea.
Din margine de somn, pentru o clipă,
priveam mirat cum trupu-mi se ridică
într-un văzduh ce devenea neclar
în maroniu amurg de chihlimbar,
iar tu pluteai deasupra mea pătată
de-o ploaie ce pica defragmentată.

Te-aş fi adus spre mine, mai aproape,
dar te pierdeai prin nevăzute ape
dintr-un tablou pictat de Picasso
cu mov, albastru şi puţin maro...
Dar trupul tău se legăna pe pânză
ca un văzduh împodobit cu-o frunză,
iar movu-n roşu se schimba treptat
pe fondul de albastru răsturnat
şi chipul tău din umbră mă privea
turnând din ochi licori de peruzea.

Dar într-o clipă-ai dispărut fugară
în năluciri ce se suceau afară
sub norii negri adunaţi pe cer
din străvezii apusuri de arcer
ce replicau imaginea-ţi pictată
pe pânza cerului, neterminată.

Erai sau nu erai, nici nu mai ştiu,
c-afară se făcuse prea târziu,
iar chipul tău prin mine se scurgea
ca raza ruptă dintr-un ciob de stea.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

O viaţă care noi nu o cunoaştem, mă gândesc că n-avem cum să o murim.

Roberto Kuzmanovic în revista de satiră "Zevzeci pe Veci" (2 mai 2015)
Adăugat de Beto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveţi grijă cu ce vă spălaţi pe creier, că vă pică neuronii.

Roberto Kuzmanovic în Publicistică (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem creştini până ne gândim la ochii dracului.

Roberto Kuzmanovic în Manuscris de poezii (2015)
Adăugat de Roberto Kuzmanovic
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Tu mi-ai oprit timpul,
L-ai dezmembrat,
În mii de clipe,
De cuvinte!
Şi l-ai ascuns
În inima Ta,
Cu tot cu mine!

Tu m-ai reinventat,
Din mii de fărâme!
M-ai readus la viaţă,
Din morminte,
Pe-o cruce!

Tu eşti mai presus decât timpul,
Decât cerul şi stelele!
Eşti Luna sprijinită de un colţ,
Din inima mea!

Tu eşti chiar fantoma,
Ce bântuie viaţa,
Amurgul şi dimineaţa!

Tu eşti răsăritul!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi nestările tale se contopesc cu ale mele. Devin o stare de fapt.

Roberto Kuzmanovic în Şi îngerii au introspecţii şi totuşi... vor mai mult (4 aprilie 2017)
Adăugat de AnaM Oarga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remember

Zâmbetul ţi-aduce flăcările vii,
Chiar de te-am uitat într-un colţ de basm;
M-ai uitat şi tu, florile-or muri,
Amintiri mai fulgui; cioburi de fantasm!
Nu a fost să fie, îngere pierdut –
Stările iubirii poate le-ai uitat,
Nostalgii şi ofuri, toate le-am ştiut;
Nu ne vom pătrunde, s-au desperecheat...
Fructele sub brume s-au uscat demult,
Doar prin crizanteme se respiră încă,
Eu ţi-am dat o stare, crezului exult,
Tu mi-ai dat suspinul, sus, pe-un colţ de stâncă!!!

*

Vanele furiei se deschid în tâmplă –
Timpuri galopante răsucesc în trup;
Cauze pierdute un pumnal împlântă
În a lumii inimi, poftind iar la stup.
Voinţa zvâcneşte, chiar de azi se pierd
Destine şi naţii în vitralii moarte;
Sfântă ispăşire, încă te diesmerd
În al raţiunii regulilor sparte.
De mai crezi în genă, în cer de pastele
Ce s-au pripăşit prin abstracte leacuri,
Vibrează-absolutul bântuind castele,
Dragostea pluteşte-o-n suferinde veacuri!!!

poezie de Aurel Petre (11 noiembrie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remember

Zâmbetul ţi-aduce flăcările vii,
Chiar de te-am uitat într-un colţ de basm;
M-ai uitat şi tu, florile-or muri,
Amintiri mai fulgui; cioburi de fantasm!

Nu a fost să fie, îngere pierdut -
Stările iubirii poate le-ai uitat,
Crâncenele ofuri, toate le-am ştiut;
Nu ne vom pătrunde, s-au desperecheat...

Fructele sub brume s-au uscat demult,
Doar prin crizanteme se respiră încă,
Eu ţi-am dat o stare, crezului exult,
Tu mi-ai dat suspinul, sus, pe-un colţ de stâncă!!!

Vanele furiei se deschid în tâmplă -
Timpuri galopante răsucesc în trup;
Cauze pierdute un pumnal împlântă
În a lumii inimi, poftind iar la stup.

Voinţa zvâcneşte, chiar de azi se pierd
Destine şi naţii în vitralii moarte;
Sfântă ispăşire, încă te diesmerd
În al raţiunii regulilor sparte.

De mai crezi în genă, în cer de pastele
Ce s-au pripăşit prin abstracte leacuri,
Vibrează-absolutul bântuind castele,
Dragostea pluteşte-o-n suferinde veacuri!!!

poezie de Aurel Petre (11 noiembrie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătâcit in iubire

Te-am cunoscut pe-o lacrimă de frunză
În dimineaţa zilei următoare,
Pictură vie pe-a naturii pânză,
Te prelingeai pe-o inimă de floare

Parfumul tău acoperea tăcerea
În infinite spaţii aromate,
Tu mi-ai zâmbit, mi-ai colorat durerea
Şi m-ai ascuns în clipe fermecate

De-atunci mă rătăcesc fără oprire,
Iubirea ta mi-e labirintul vieţii,
Am să rămân în el în nemurire
Ca să-i dedic poeme frumuseţii

Aştept o seară, ştiu că va să vină,
Aş vrea ca lângă tine s-o apuc,
Alături să îţi fiu, să-mi fii lumină,
Când eu în noaptea vieţii-am să mă duc

poezie de Adi Conţu (10 iulie 2018), traducere de Adi Conţu
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cad stelele

Le-am privit cu teamă
şi mă rugam să nu cadă
steaua noastră...
Într-un colţ de cer,
atârnată de-o iluzie,
strălucea fără teamă,
dragostea...
"Cad stelele", mi-ai zis,
mângâindu-mi părul...
"E timpul despărţirilor",
ţi-am zis,
fără să privesc înapoi...
Mâinile tale lovesc norii
şi prind, în noapte,
câteva clipe de linişte.
Sufletul meu se stinge
de-atâta singurătate...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie

Din oglindă mă privea un trup firav
Cu claviatura oaselor distinctă,
Inima-apăsa pe clape grav
Şi-ncerca să-apară în oglindă.

N-am văzut-o niciodată, dar ştiam,
Ca-ntr-un joc de-a baba-oarba, că-i ascunsă
(Precum inima salcâmului din geam,
Coşul pieptului de crengi o face frunză).

Mă-ntrebam de unde l-a-nvăţat şi dacă
E aievea cântu-i uniform,
Şi ca nu cumva în somn să tacă,
Mi-era frică seara să adorm.

poezie de Ana Blandiana din Persoana întâia plural (1964)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lipsa iubirii naşte monştri, iar apoi prezenţa ei îi face nemuritori.

Roberto Kuzmanovic în Publicistică (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!